Bullying-ul este orice comportament nedorit sau agresiv al unei persoane care încearcă în mod intenționat să te supere, să rănească sau să aibă putere asupra ta. Bullying-ul are loc în rândul copiilor, adolescenților și tinerilor, fie în persoană, online, fie prin intermediul rețelelor sociale. Adulții pot fi, de asemenea, hărțuiți, atât în grupuri sociale, cât și la locul de muncă.

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), este important să recunoaștem diferența dintre bullying și luptă, deoarece uneori pot arăta foarte asemănătoare.

“Luptele au loc între doi oameni care au putere egală, fie că este vorba de forță, dimensiune sau intelect. Bullying-ul se întâmplă între cineva care are mai multă putere (fizică, socială, contextuală etc.) și este mai agresiv decât persoana vizată. Un bătăuș folosește această putere – indiferent dacă este puterea fizică, pentru a fi mai popular sau a cunoaște informații jenante – pentru a răni sau pentru a controla persoana pe care o agresează. Persoana care este hărțuită poate avea greutăți să se apere și se poate simți din ce în ce mai neputincioasă față de persoana care o hărțuiește. Poate fi dificil pentru părinți sau persoane cu roluri de autoritate (profesori, antrenori, șefi) să identifice dacă o persoană este hărțuită – sau agresează pe altcineva – pentru că deseori se întâmplă în afara vederii lor”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Totodată, specialistul este de părere că acest comportament de agresiune creează o cultură a fricii și are un impact negativ asupra tuturor celor implicați. A fi hărțuit poate afecta grav bunăstarea fizică, emoțională, academică și socială a unei persoane. Mulți dintre cei care suferă de bullying nu au încredere, se simt prost cu ei înșiși, au puțini prieteni și petrec mult timp singuri.

“A fi hărțuit este dureros și stresant și este ceva despre care multor oameni le este greu să vorbească. Cei care sunt hărțuiți se întreabă continuu: “de ce eu?” S-ar putea să se simtă rușinați și jenați de ceea ce li se întâmplă, chiar să declanșeze sentimente de vinovăție. Comportamentul de agresiune poate avea efecte devastatoare asupra unei persoane, care pot dura până la vârsta adultă. În cel mai rău caz, a fi hărțuit i-a determinat pe copii și tineri la auto-vătămare și chiar la sinucidere”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

Tipuri de comportament de bullying

Bullying-ul ia multe forme diferite și poate afecta atât copiii, cât și adulții. De la hărțuirea fizică și verbală până la hărțuirea socială și cibernetică, această formă de comportament agresiv nedorit poate fi mai evidentă de detectat sau mai subtilă. Aceasta presupune ca o persoană să provoace în mod intenționat și în mod repetat disconfort sau răni altei persoane fără motiv. În general, o persoană agresată nu este capabilă să se apere și probabil că nu se află într-o poziție de putere. Pentru a preveni și a atenua agresiunea atunci când apare, este important să cunoașteți semnele și tipurile. Se poate întâmpla în orice moment, context sau locație, inclusiv online și prin intermediul unui telefon mobil.

“Există două moduri largi de agresiune prin bullying: directă și indirectă. Bullying-ul direct are loc între persoanele implicate într-o situație, în timp ce acțiunile indirecte implică alte persoane, cum ar fi transmiterea de insulte sau răspândirea de zvonuri. Hărțuirea indirectă provoacă în cea mai mare parte un rău prin deteriorarea reputației sociale, a relațiilor cu semenii și a stimei de sine a altei persoane. Bullying-ul implică un comportament repetat, agresiv pe o perioadă de timp și este clasificat în patru moduri principale: fizic, verbal, social și cibernetic si două moduri secundare: rasist și sexual”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Tipuri de bullying:

Bullying-ul fizic este cel mai evident tip de comportament de hărțuire de observat și implică vătămarea corpului sau a bunurilor unei persoane. Acest lucru poate lua forma lovirii, lovirii cu picioarele, împiedicarea, ciupirea, împingerea sau deteriorarea proprietății altei persoane și poate provoca vătămări fizice atât pe termen scurt, cât și pe termen lung;

Bullying-ul verbal presupune rostirea sau scrierea de cuvinte răutăcioase și include insulte, tachinări, intimidare, comentarii sexuale neadecvate, remarci homofobe sau rasiste sau abuz verbal. În timp ce comportamentul de agresiune verbală poate începe inofensiv sau într-un context de glumă, poate escalada rapid, provocând suferință emoțională;

Bullying-ul social este adesea mai greu de recunoscut, deoarece implică afectarea reputației sau a relațiilor cuiva. Denumit uneori hărțuire relațională, acest tip de comportament de hărțuire implică excluderea sau marginalizarea cuiva în mod intenționat, a le spune oamenilor să nu fie prieteni cu acea persoană, răspândirea de zvonuri neadevărate și/sau jenarea intenționată în public.

Bullying-ul cibernetic poate fi deschis sau ascuns, deoarece implică comportamente de agresiune prin tehnologii digitale, cum ar fi computerele și smartphone-urile. Din cauza naturii tehnologiei, acest lucru se poate întâmpla în orice moment și poate include texte abuzive, e-mailuri sau postări pe rețelele sociale, excluderea deliberată a unei persoane online, răspândirea de zvonuri și imitarea altora prin utilizarea informațiilor lor de conectare.

Bullying-ul rasist sau rasial poate include toate celelalte tipuri de hărțuire, chiar și atacuri fizice. Include: batjocorirea sau intimidarea cuiva din cauza rasei sale, devalorizarea originii rasiale a cuiva, discreditarea practicilor religioase sau culturale ale cuiva, insultarea discursului unei persoane, felul în care se îmbracă sau obiceiurile sale;

Bullying-ul sexual include orice contact fizic sexual nedorit, comentarii neadecvate sau hărțuire online. Include: trimiterea sau postarea de fotografii, mesaje sau videoclipuri cu caracter sexual explicit, facerea de comentarii sexuale nepotrivite, glume sau gesturi cu mâinile, răspândirea de zvonuri sexuale, apucarea sau atingerea într-o manieră sexuală, supunerea la presiuni pentru sex sau fotografii sexual explicite.

Efectele bullying-ului

Bullying-ul îi afectează toți cei implicați și nu doar persoana vizată, inclusiv pe cei care agresează și pe cei care sunt martori la acțiune. În timp ce multe cazuri raportate de agresiune afectează copiii, adulții sunt, de asemenea, susceptibili la efectele dăunătoare ale acestui comportament.

Are un impact asupra sănătății mintale a unei persoane și este legat de multe rezultate negative, inclusiv abuzul de substanțe și, în cazuri extreme, gânduri sau sentimente suicidare.

“Efectele fizice și emoționale ale agresiunii pot include: risc mai mare de a dezvolta depresie și anxietate, sentimente crescute și mai frecvente de tristețe și singurătate, modificări ale tiparelor de somn, inclusiv insomnie sau epuizare, modificări ale tiparelor alimentare și ale apetitului, pierderea interesului și a dorinței pentru activități, mai multe afecțiuni de sănătate, inclusiv bunăstarea fizică a unei persoane. Când se întâmplă la locul de muncă, capacitatea unei persoane de a se concentra și de a performa este afectată și poate duce la un mediu toxic pe termen lung. Agresorii pot viza indivizi care reprezintă o amenințare pentru ei, cu scopul de a face individul să se simtă mai puțin încrezător și mai inadecvat la locul de muncă. Dar chiar și a fi martor la acest tip de hărțuire poate avea un impact dăunător. Un studiu a constatat că un spectator are un risc crescut de a dezvolta simptome depresive în următoarele 18 luni după ce apare agresiunea”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Semne de agresiune prin bullying în cazul copiilor/adolescenților

Bullying-ul apare în mod intenționat în afara vederii adulților. Atunci când există semne de avertizare, acestea implică de obicei schimbări comportamentale și emoționale.

“Semnele pe care este necesar să le observăm când un copil este agresat includ: semne fizice precum tăieturi, vânătăi sau zgârieturi care nu sunt ușor de explicat, încearcă să renunțe la școală, deodată încep să se descurce prost la școală, vin acasă triști, lăcrimați, deprimați sau prea obosiți, își pierd pofta de mâncare sau dezvoltă o tulburare de alimentație, par mai stresați sau anxioși decât de obicei, acuză dureri de cap, greață, dureri de stomac sau alte simptome fizice, au coșmaruri, tulburări de somn, insomnie sau probleme cu somnul”, afirmă specialistul.

Ce să faci dacă ești agresat?

Potrivit psihologul Laura Maria Cojocaru, atunci când apare un comportament de agresiune, indiferent dacă o persoană este ținta vizată sau un spectator, există acțiuni care pot fi întreprinse pentru a ajuta la oprirea comportamentului și pentru a-l preveni în viitor.

“Începeți prin a înregistra ceea ce se întâmplă, documentați cuvintele sau comportamentele agresorului și descrieți când și unde a avut loc. Dacă a avut loc prin e-mail, text sau rețele sociale, tipăriți acele cazuri în scopuri de documentare. Acest lucru va asigura o relatare detaliată a incidentului (incidentelor) atunci când luați măsuri. În timp ce furia, retragerea și teama de un stigmat pot determina o persoană agresată să sufere singură și în tăcere, este important să raportați comportamentul de agresiune pentru a vă asigura că tiparul nu continuă să dăuneze celor din jur. Ori de câte ori este posibil, păstrează distanță între tine și agresor în timp ce cauți sprijin. Comportamentul de agresiune este supărător și poate avea un impact semnificativ asupra sănătății fizice și emoționale a unei persoane pe termen scurt și lung. Deși poate lua multe forme, fie directă sau indirectă, fie prin comportamente fizice, verbale, sociale și cibernetice, efectele dăunătoare afectează nu doar persoana agresată, ci și pentru oricine este martor la acțiune. Dacă te confrunți cu bullying, este important să documentezi, să raportezi și să cauți sprijin, amintindu-ți că nu ești singur în experiența ta și că ajutorul este disponibil”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Când cineva este jefuit sau este supus unei hărțuirii pe stradă, cei mai mulți oameni trec pe lângă acea persoană ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Uneori, nimeni nu se oprește să ajute. De fapt, cu cât sunt mai mulți oameni prezenți, cu atât este mai puțin probabil ca vreo persoană să intervină. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul spectatorului (Bystander). Deși tuturor ne-ar plăcea să credem că acest lucru este adevărat, psihologii sugerează că dacă interveniți sau nu ar putea depinde de numărul celorlalți martori prezenți.

“Cu toții ne-am trezit în situații similare: când trecem pe lângă o mașină blocată pe marginea drumului, presupunând că un alt șofer ar opri să ajute; chiar și atunci când am observat gunoi pe trotuar și l-am lăsat să-l ridice altcineva. Asistăm la o problemă, luăm în considerare un fel de acțiune pozitivă, apoi răspundem făcând... nimic. Ceva ne reține. Rămânem spectatori. De ce nu ajutăm în aceste situații? De ce uneori ne punem în cătușe instinctele morale? Acestea sunt întrebări care apar în mintea noastră și se aplică cu mult dincolo de scenariile trecătoare descrise mai sus. În fiecare zi, servim ca spectatori ai lumii din jurul nostru – nu doar persoanelor care au nevoie de noi, ci și problemelor sociale, politice și de mediu mai mari care ne preocupă, dar pe care ne simțim neputincioși să le soluționăm singuri”, explică psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Din ce motiv efectul spectatorului ne zdrobește curajul?

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), nu există niciun motiv logic pentru care oamenii privesc în altă parte atunci când cineva este atacat, hărțuit sau suferă un accident. “În mod critic, indivizii se simt mai puțin responsabili să intervină atunci când alți oameni sunt în preajmă. Ei presupun că altcineva se va ocupa de asta. Dar pentru că fiecare martor experimentează această răspândire a răspunderii, uneori nimeni nu acționează, iar victima nu primește niciun ajutor. În mod similar, dacă un privitor vede că nimeni altcineva nu ajută pe cineva care are nevoie, poate presupune că acea persoană nu are nevoie de ajutor. Din punct de vedere psihologic, ceea ce se întâmplă în efectul spectatorului este că oamenii simt mai puțin nevoia să intervină, cu cât sunt mai mulți oameni prezenți. Această difuzare a responsabilității are loc pentru că sunt mai mulți oameni care ar putea ajuta. Fiecare persoană crede că altcineva va face ceva în privința asta. Apoi, când nici ceilalți trecători nu reacționează, oamenii iau asta ca pe un semn că nu este nevoie să ajute”, explică psihologul.

Pregătiți-vă în avans pentru a fi un ”spectator” mai implicat

“Nu putem prezice cum vom reacționa când cineva jefuiește pe altcineva în fața noastră, dar ne putem antrena pentru a fi un spectator activ. Dacă nu te simți confortabil să te implici direct, poți totuși să ajuți. Înregistrarea incidentului poate salva informații esențiale pentru a ajuta victima mai târziu, dacă merge la poliție. De asemenea, puteți suna singuri poliția, dar fiți conștienți de faptul că aceștia pot interpreta greșit situația și pot provoca și mai mult rău. Dacă este posibil, întrebați victima dacă vrea să sunați la poliție înainte de a o face. Alternativ, atrageți atenția celorlalți trecători și rugați-i să ajute victima. Semnalizarea indivizilor este deosebit de utilă”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

De ce omul primitiv a mers atât de mult pentru a descrie și interpreta întâmplările din lumea naturală, de exemplu răsăritul și apusul soarelui, fazele lunii, anotimpurile?

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), psihicul uman este compus din trei componente: egoul, inconștientul personal și inconștientul colectiv. Egoul reprezintă mintea conștientă, în timp ce inconștientul personal conține amintiri, inclusiv cele care au fost suprimate. Inconștientul colectiv este o componentă unică, în sensul în care această parte a psihicului servește ca o formă de moștenire psihologică, conținea toate cunoștințele și experiențele pe care oamenii le împărtășesc ca specie.

“Inconștientul colectiv a fost exprimat prin „arhetipuri”, forme-gând universale sau imagini mentale care influențau sentimentele și acțiunile unui individ. Experiența arhetipurilor a acordat adesea puțină atenție tradiției sau regulilor culturale, ceea ce sugerează că acestea sunt proiecții înnăscute. Un nou-născut nu este o “tablă goală”, ci vine deja “învățat” să perceapă anumite modele și simboluri arhetipale. Elementele din inconștientul colectiv se pot manifesta în rândul unor grupuri de oameni, care, prin definiție, au toți o legătură cu aceste elemente. Grupurile de oameni pot deveni deosebit de receptive la simboluri specifice datorită situației istorice în care se află. Importanța comună a inconștientului colectiv îi face pe oameni pregătiți pentru manipulare politică, mai ales în epoca politicii de masă. Jung a comparat mișcările de masă cu psihozele de masă. Arhetipurile sunt componente ale inconștientului colectiv și servesc la organizarea, direcționarea și informarea gândirii și comportamentului uman. Sunt dispoziții psihice preconștiente universale înnăscute, care formează stratul din care ies temele de bază ale vieții umane”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Principalele arhetipuri

1. Copilul: “Un arhetip care se manifestă primul. Aceasta este prima etapă în care o persoană trebuie să fie îngrijită și hrănită. Dacă această etapă domină o persoană, atunci el/ea va deveni un “copil etern”. El/ea se va comporta ca un copil în fiecare sau cea mai mare parte a etapei vieții sale”, afirmă specialistul.
2. Mama: “Acest tip de arhetip apare pentru a se adapta celei care are grijă de copil. Dacă mama apare ca un individ iubitor și grijuliu, atunci copilul va adopta arhetipul care este cunoscut sub numele de mamă îngrijitoare. Copilul se va comporta ca mama lui în următoarele etape de viață. Dar dacă mama lui apare ca un individ furios care îl certa de cele mai multe ori, el/ea va începe să adapteze arhetipul cunoscut sub numele de mamă devoratoare. El/ea se va comporta astfel în etapa ulterioară a vieții”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
3. Persona: “Cuvântul persona este derivat dintr-un cuvânt latin care înseamnă „mască”. Persona înseamnă modul în care ne prezentăm lumii. Este la fel ca stadiul Eului al lui Freud. Reprezintă toate măștile sociale pe care le purtăm în diferite grupuri sau situații. Depinde de situație: purtăm diferite măști pentru a ne ascunde latura negativă și pentru a le arăta lumii pe cele dorite în funcție de situație. De exemplu, jucăm rolurile unui angajat, soție, soț, frate, soră și prieten”, declară psihologul.
4. Umbra: “Acest tip de arhetip dezvoltă latura “rea“ (percepută ca fiind negativă, nepotrivită sau neacceptată social sau moral – în funcție de context, poate fi doar o percepție, nu și o realitate) a oricărei persoane, pe care aceasta obișnuiește să o ascundă de lume sau de el/ea însăși. Include calitățile negative ale unei persoane, cum ar fi invidia, lăcomia, ura, lenea etc. Va fi invizibilă pentru sine, dar vizibilă pentru toată lumea. Umbra urmărește pe toată lumea, este întotdeauna cu sau în spatele individului. Pe măsură ce o persoană se dezvoltă, și umbra ei se dezvoltă odată cu ea”, continuă specialistul.
5. Erosul: Acest arhetip apare atunci când un individ atinge stadiul adolescenței. Erosul este tipul de energie care declanșează conștientizarea dorințelor sau îndemnurilor sexuale ale cuiva. Este asemănătoare stadiului genital al lui Freud.
6. Anima: Acest arhetip reprezintă prezența caracteristicilor, calităților și arhetipurilor feminine la bărbați. În acest tip de arhetip, un bărbat poate avea calități feminine, cum ar fi să fie înțelept, atent la detalii și empatic în etapa adolescenței sau mai târziu.
7. Animus: Animus este prezența caracteristicilor, calităților și arhetipurilor masculine la femei. În acest tip de arhetip, o femeie poate avea caracteristici masculine precum curajoasă, puternică, decisă, organizată etc.
8. Eroul: Arhetipul erou se dezvoltă la copiii de sex masculin sau la ambele sexe, atunci când au început să ajungă la pubertate. În acest tip de arhetip, băiatul vrea să cucerească lumea fără să gândească cu înțelepciune. Vrea doar să se bazeze pe soartă și pe noroc. Și în această etapă, o fată caută un erou, la fel ca într-un basm.
9. Bătrânul înțelept: Acest tip de arhetip se dezvoltă atunci când o persoană îmbătrânește. Începe să fie de ajutor altora sub forma unui profesor, mentor sau ghid. El le arată tinerilor calea dreaptă/corectă.
10. Păcăliciul: Păcăliciul este partea opusă a bătrânului înțelept. Când un individ începe să-și folosească puterea pentru a înșela nevinovații, atunci se construiește în el acest tip de arhetip. Bătrânul acela începe să abuzeze de copiii aflați în grija lui. Și devine un fals nemilos care îi înșală pe cei nevinovați.
11. Sinele: Sinele este cel mai înalt dintre toate arhetipurile. Îi permite unui om să-și dea seama de tot potențialul și puterea lui ca om. Este cunoscut și sub denumirea de Individuație în care s-au integrat toate tipurile de personalitate. Apare astfel un om adevărat care este liber de egoism, lăcomie și frustrare. Singura lui dorință este să realizeze ceva înalt și fără margini. De exemplu, un erou, un profet sau un salvator.

„Psihoterapia bazată pe psihologia analitică caută să analizeze relația dintre conștiința individuală a unei persoane și structurile comune mai profunde care le stau la baza. Experiențele personale activează arhetipurile psihicului și le dau sens și substanță pentru individ. În același timp, arhetipurile organizează în mod secret experiența și memoria umană, efectele lor puternice devenind evidente doar indirect și retrospectiv. Înțelegerea puterii inconștientului colectiv poate ajuta un individ să navigheze prin viață. O persoană aflată în postura exploratorului de sine (clientului), care înțelege impactul arhetipului poate ajuta la disocierea simbolului subiacent de persoana reală care întruchipează simbolul. În acest fel, persoana nu-și mai transferă sentimentele despre arhetip asupra oamenilor în viața de zi cu zi și, ca urmare, poate dezvolta relații mai sănătoase, mai echilibrate”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Pacienţii din România care suferă de hemofilie A formă severă, care nu prezintă inhibitori de factor VIII, au acces începând cu această lună la un medicament inovator indicat ca tratament profilactic de rutină pentru episoadele de sângerare, indiferent de vârstă. Pacienţii cu hemofilie A care prezintă inhibitori de factor VIII, o formă mai gravă a bolii, beneficiază deja de acest tratament, produs de compania Roche, din cursul anului 2021.

Hemofilia A este o boală ereditară gravă a sângelui, care face ca sângele unei persoane să nu se coaguleze corect, ducând la sângerări incontrolabile, ce pot avea loc spontan sau în urma unor traumatisme minore. La o persoană sănătoasă, proteinele numite factori de coagulare lucrează împreună pentru a forma un cheag de sânge și a opri sângerarea. Persoanele cu hemofilie A nu au suficient sau deloc factorul de coagulare numit factorul VIII. Lipsa acestui factor împiedică coagularea normală a sângelui.

Acest tratament este prima terapie pentru aceasta boală care se poate administra subcutanat, la un interval săptămânal, bi-lunar sau lunar. Medicamentul este aprobat în peste 100 de ţări pentru tratarea pacienţilor cu hemofilie A care prezintă inhibitori de factor VIII şi în peste 90 de ţări pentru pacienţii diagnosticaţi cu forma bolii care nu prezintă inhibitori în timp ce peste 12.500 de pacienţi au fost trataţi la nivel mondial cu această moleculă.

”Flexibilizarea modului şi a intervalului de administrare oferit de acest tratament poate contribui la reducerea poverii bolii pentru pacienţi şi creşterea aderenţei la tratament, un obiectiv foarte important pentru managementul optim al hemofiliei în România”, a declarat prof. dr. Margit Șerban, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii “Louis Ţurcanu”, Timişoara şi Membru al Boardului Naţional "Hemofilia - o prioritate în asistenţa medicală din România".

„Hemofilia A are un impact major asupra calității vieții pacienților ca urmare a multiplelor restricții, a episoadelor de sângerare, a internărilor repetate în spital, a administrărilor intravenoase şi a apariției complicațiilor. Ne bucurăm acum că şi pacienţii cu această boală în forma fără inhibitori au acces la acest tratament. Medicina a evoluat contant, beneficiile sunt evidente, iar pentru pacienții cu hemofilie reprezintă o reala șansă să ducă o viață cât mai normală”, a declarat Daniel Andrei, președinte Asociația Română de Hemofilie.

„Principalul obiectiv al tratamentului în hemofilie este reducerea numărului și severității episoadelor hemoragice, dat fiind că doar un singur eveniment hemoragic poate provoca leziuni ireversibile. Aceste noi terapii intrate pe piaţă permit o gestionare mult mai bună a manifestărilor bolii pentru mai mulţi pacienţi, ceea ce ne dă speranţă ca putem transforma hemofilia dintr-o boală amenințătoare de viață într-o afecțiune cronică, cu o speranță de viață aproape normală”, a declarat Nicolae Oniga, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Hemofilicilor din România.

Potrivit statisticilor, în România, peste 1.600 de persoane trăiesc cu hemofilie de tip A, cea mai des întâlnită formă a bolii. Dintre aceştia, aproximativ 7% suferă de forma de boală care prezintă inhibitori la terapia cu înlocuitor de factor VIII.

***

Despre Roche

Fondată în 1897 în Basel, Elveţia, drept una dintre primele companii producătoare de medicamente originale la scară industrială, Roche este acum cea mai mare companie de biotehnologie din lume şi lider mondial în diagnosticul in vitro. Compania urmăreşte excelenţa în ştiinţă pentru a descoperi şi dezvolta medicamente şi teste de diagnostic cu scopul de a îmbunătăţi şi salva vieţile oamenilor de pe tot globul. Suntem unul dintre pionierii medicinei personalizate şi ne dorim să continuăm să transformăm felul în care se administrează îngrijirile în sănătate, pentru un impact cât mai mare. Compania Genentech, din Statele Unite, este deţinută în totalitate de grupul Roche. De asemenea, Roche este acţionarul majoritar al companiei Chugai Pharmaceutical din Japonia.

Prezent pe piața românească încă din perioada interbelica, Roche își redeschide reprezentanța locală în anul 1992, urmînd ca în anul 2005, grupul Roche să înființeze societatea comercială S.C. Roche România SRL care a preluat activitatea reprezentanței din București. Roche oferă produse și servicii care acoperă întreg spectrul îngrijirilor de sănătate, pornind de la prevenție, tratament și până la monitorizarea post-tratament, în arii terapeutice majore unde există nevoi medicale neacoperite încă. Prin intermediul Roche România, ambele divizii ale Grupului Roche - divizia de farmaceutice și divizia de diagnostice - sunt prezente pe piața din țara noastră, oferind produse și servicii de înaltă specializare. Pentru orice informații suplimentare, vă rugăm să accesați www.roche.ro

Departamentul de Comunicare al Roche România: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., 0728292664

Cheia pentru ca un cuplu să fie fericit și durabil se află în calitatea legăturii emoționale dintre cele două persoane. Elemente precum buna comunicare sau empatia fac ca relația de cuplu să crească pe zi ce trece și să devină mai puternică într-un mod important. Această legătură constă în preocuparea reciprocă pe care ambii membri ai cuplului o manifestă unul pentru celălalt.

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), o relație sănătoasă se bazează pe angajamentul ambelor părți atât în a oferi cât și a primi. Pentru ca aceasta legătură să aibă loc, nu este suficientă doar dragostea celor doi, ci este necesară existența unei comunicări fluide între cei doi pentru a evita eventualele lupte sau conflicte care pot apărea în timp.

“În afară de aceasta, există câteva elemente cheie care vor duce la realizarea conexiunii emoționale: Empatia este esențială atunci când vine vorba de a avea o legătură cu cealaltă persoană. A fi capabil să înțelegi sentimentele și emoțiile celeilalte persoane în orice moment întărește legătura de cuplu. A simți că celălalt te înțelege, face uniunea mult mai puternică și, prin urmare, conexiunea emoțională în sine. Într-un partener stabil și puternic există ceva mult mai important decât iubirea însăși: complicitatea dintre ambele persoane. A putea fi complici unul cu celălalt este un lucru minunat în orice tip de relație și va face conexiunea emoțională cu adevărat reușită. Uneori nu este necesar să spui nimic, doar privirile sau gesturile sunt suficiente pentru a ști ce își dorește cuplul”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Totodată, specialistul este de părere că un alt aspect cheie pentru ca un cuplu să funcționeze sănătos și cu împlinire este existența unei bune comunicări la nivel emoțional, respectiv a-și comunica în mod concret unul celuilalt ceea ce simt. “Din păcate, multe cupluri se despart și nu se concretizează din cauza lipsei de comunicare emoțională dintre ambele persoane. Ultimul aspect de luat în considerare într-o relație care funcționează bine este tipul de atașament care există între cei doi. Partenerii dintr-un cuplu trebuie să aibă libertate pentru a putea face anumite lucruri, dar au nevoie și de cineva căruia îi pasă de ei și îi iubește. Atașamentul sigur și sănătos este să știi că poți conta pe partenerul tău în orice situație și că te va sprijini în momentele grele. Persoana iubită va fi mereu fericită pentru fericirea celuilalt și se va putea baza pe cineva în care se poate avea încredere fără nicio problemă”, consideră psihologul.

Cum construim conexiunea emoțională în cuplu?

Atingerea conexiunii emoționale dorite în cadrul cuplului nu este ușoară sau simplă. Este nevoie de mult efort și angajament de ambele părți ale relației. Este o sarcină care necesită îndeplinire zilnică și constant în timp. Micile detalii de zi cu zi se vor forma și vor crea o astfel de conexiune. Numai în acest fel conexiunea emoțională va fi reală și legătura dintre cei doi parteneri va deveni mult mai puternică.

“Fără o conexiune emoțională puternică, relația nu poate continua mult timp. Pentru că aceasta ajută cuplul să creeze o legătură puternică între membrii săi. Este nevoie de timp pentru a construi un atașament emoțional sigur (sănătos, bazat pe siguranță, încredere). Este un proces gradual și cuplul trebuie să investească o doză efort și atenție pentru a dezvolta o conexiune emoțională de lungă durată”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Conștientizare în soluționarea conflictelor

Primul pas este recunoașterea problemei existente. Când putem identifica problemele, putem lua măsuri în consecință. Este benefic să depășești orice dificultate într-o relație. Putem fi conștienți de semnele deconectării emoționale, inclusiv de a nu petrece timp împreună sau de a nu comunica în mod corespunzător. Există și alte semne precum că nu te simți în siguranță în timp ce vorbești cu celălalt și te simți singur în această relație. Este recomandat ca toate cuplurile să rămână conștiente de aceste semne pentru a preveni deconectarea emoțională.

“Deconectarea emoțională și de comunicare este o problemă serioasă pentru orice relație. Așadar, este foarte important să te consulți cu partenerul. Fixați o zi și o oră convenabile și purtați o conversație. O bună comunicare ar putea fi cea mai bună modalitate de a rezolva problemele relației. Uneori, un partener este conștient de problemă, în timp ce altul nu este complet conștient și apar tensiuni. În acest caz, o bună comunicare îi poate ajuta pe amândoi să vină pe același teren. Amândoi își pot da seama că sunt deconectați emoțional”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum influențează inteligența emoțională (EQ) relația?

Inteligența emoțională (EQ) este secretul relațiilor intime de durată, în mare parte pentru că ne face extrem de conștienți de schimbările – mari și mici – care au loc în mod constant în noi înșine și în ceilalți. Crescându-ne EQ-ul, putem dobândi sensibilitatea pe care fiecare dintre noi o caută mereu la celălalt. Vom simți automat, prin conștientizare activă și empatie, micile schimbări în dinamica relației de dragoste, care semnalează nevoia de acțiune.

Nu trebuie să alegem partenerii greșiți, să ajungem în mai multe căsătorii/relații eșuate sau să lăsăm romantismul să dispară din relațiile noastre de lungă durată. Nu trebuie să lăsăm nevoile conflictuale și dorința să intervină între doi oameni care se iubesc. Nu trebuie să ne resemnăm cu plictiseala sau cearta în viața amoroasă.

“Avem potențialul de a atinge tipul de iubirea la care visăm cu toții - intimitate profundă, bunătate reciprocă, angajament real, grijă sufletească - pur și simplu datorită empatiei, abilității noastre înnăscute de a împărtăși experiența emoțională. Dar pentru a ajunge la apogeul romantismului avem nevoie de toate abilitățile unui EQ ridicat: conștientizare emoțională profundă pentru a evita confundarea infatuării sau a poftei cu dragostea de durată, acceptarea de a experimenta emoții care ar putea dăuna unei relații dacă ar fi lăsate să se deterioreze și o conștientizare activă și vigilentă pentru a evalua ceea ce funcționează și ce nu. Din fericire, EQ-ul nostru nu trebuie să fi atins apogeul înainte de a ne lansa în dragoste. De fapt, pentru mulți oameni, îndrăgostirea servește drept motivație pentru reeducarea inimii. De aceea, persoanele preocupate de continua creștere personală, descoperă că două EQ-uri ridicate se adaugă la o dragoste care nu se oprește niciodată din creștere, nu pierde niciodată entuziasmul și îi întărește întotdeauna pe amândoi, atât individual, cât și colectiv”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Cerințele de îngrijire pot fi obositoare și copleșitoare, dar există pași pe care îi putem face pentru a controla stresul și a recăpăta un sentiment de echilibru, bucuria și speranța în viața noastră. Pe măsură ce populația îmbătrânește, mai multe servicii de îngrijire sunt oferite de persoane care nu sunt profesioniști din domeniul sănătății. Aproximativ 1 din 3 adulți din lume oferă îngrijire altor adulți ca îngrijitori informali.

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), un îngrijitor este orice persoană care oferă ajutor unei alte persoane care are nevoie, cum ar fi un soț sau partener bolnav, un copil cu dizabilități, o rudă în vârstă, chiar și un animăluț care face parte din familie. Cu toate acestea, membrii familiei care îngrijesc în mod activ un adult în vârstă nu se autoidentifică adesea ca „îngrijitor”. Recunoașterea acestui rol poate ajuta îngrijitorii să primească sprijinul de care au nevoie.

„Îngrijirea poate avea multe recompense. Pentru majoritatea îngrijitorilor, a fi acolo atunci când o persoană iubită are nevoie de tine este o valoare de bază pe care dorim să o împlinim. Dar o schimbare a rolurilor și a emoțiilor este inevitabilă. Este firesc să te simți furios, frustrat, epuizat, singur sau trist. Aceste stări compun sindromul Burden sau “stresul îngrijitorului” - stresul emoțional și fizic al îngrijirii. Există o serie de factori care pot juca un rol în sindromul de stres al îngrijitorului. Pentru unii îngrijitori, cerințele constante de îngrijire a unei persoane care are o boală gravă pot duce la epuizare. Pentru alții, lipsa granițelor dintre rolurile lor de îngrijitor și soț, copil sau altă persoană dragă poate fi o provocare. Unii îngrijitori își pun așteptări nerealiste asupra lor, crezând că pot face totul și refuzând să ceară ajutor. Acest lucru apare adesea pentru că nu vor să fie la rândul lor o povară pentru altcineva. Ceilalți îngrijitori sunt pur și simplu frustrați de nevoile copleșitoare ale persoanei iubite sau de resursele financiare și de altă natură necesare pentru a avea grijă de cineva cu o boală sau o dizabilitate pe termen lung”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Mai mult decât atât, specialistul consideră că Sindromul Burden este puternic asociat cu rezultate negative asupra sănătății. Între 40 și 70% dintre îngrijitorii suferă de depresie, în timp ce mulți îngrijitori au și anxietate ca urmare a stresului asociat cu acordarea de îngrijiri. Furia și iritabilitatea sunt, de asemenea, simptome comune ale sindromului de stres al îngrijitorului. Stresul cronic poate duce, de asemenea, la hipertensiune arterială, diabet și un sistem imunitar compromis. “Simptomele sindromului de stres al îngrijitorului pot include: modificări ale poftei de mâncare, greutății sau ambele, senzație de depresie, viață fără speranță, iritabilitate sau neajutorare, retragerea din societate și separarea de prieteni și familie, modificări ale tiparelor de somn, îmbolnăviri mai dese, pierderea interesului pentru activitățile desfășurate anterior; epuizare emoțională și fizică, sentimente de vinovăție pentru că nu știu sau nu pot mai mult de atât sau că își iau din când în când pauze de somn, masa”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum putem face față sindromului Burden?

Odată ce ați recunoscut semnele acestui sindrom, următorul pas este gestionarea acestuia. A avea această afecțiune nu este neobișnuit - cheia este să vă faceți din propria sănătate o prioritate, astfel încât să puteți continua să acordați îngrijire persoanei dragi.

“Dacă vă confruntați cu sindromul Burden, unul dintre primele lucruri pe care le puteți și trebuie să îl faceți este să luați o pauză. Credeți că puteți face față singuri, însă realitatea este că nimeni nu poate. Contactați agențiile locale, membrii familiei, prietenii sau grupurile de asistență pentru a găsi pe cineva care să vă înlocuiască pentru o perioadă de timp. Acest lucru poate arată diferit în funcție de situația dvs.: o asistentă medicală la domiciliu sau un asistent de îngrijire personală. Orice ați lucra, folosiți timpul respectiv pentru a avea grijă de dvs. Faceți ceva care vă place sau pur și simplu odihniți-vă și reîncărcați-vă bateriile. Consultați un specialist, un terapeut, un consilier psihologic sau un practician în medicină alternativă. Dacă nu sunteți sănătoși, nu veți putea avea grijă corect de persoana iubită. Asigurați-vă că mâncați bine, dormiți mult și beți multă apă. Faceți mișcare în fiecare zi, chiar dacă asta înseamnă doar să ieșiți afară timp de 15 minute pentru o plimbare rapidă prin cartier”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Totodată, specialistul afirmă că grija de sine înseamnă, de asemenea, să vă faceți timp pentru sănătatea dvs. emoțională. Dacă nu consultați un terapeut, găsiți alte modalități de a vă elibera sentimentele cu privire la rolul dvs. de îngrijitor.

Acest lucru se poate face printr-un grup local de sprijin pentru îngrijitori sau vorbind cu un membru al familiei sau cu un prieten. S-ar putea chiar să găsiți asistență online. Meditația, exercițiile de respirație, yoga ș.a. practici din această gamă pot fi incredibil de terapeutice și vă pot ajuta să îndepărtați o parte din negativitate, astfel încât să vă puteți reorienta și să fiți gata să vă continuați rolul de îngrijitor.

“În cele din urmă, colaborați cu specialiștii în domeniu pentru a găsi cel mai bun tratament pentru persoana iubită ruda sau animăluțul dvs., pentru a vă asigura că primiți ceea ce are nevoie. Medicii și ceilalți profesioniști din domeniul medical ar fi bine să fie conștienți de nevoile dvs., în calitate de îngrijitor principal și să lucreze pentru a vă sprijini. Acest lucru vă poate ajuta să atenuați o parte din stresul pe care îl puteți întâmpina și să vă ajute să găsiți soluții la problem și nu invers. Sindromul de stres al îngrijitorului nu trebuie să fie realitatea dvs. și nu trebuie lăsat să vă copleșească. Deși poate avea un impact negativ asupra vieții și bunăstării dvs., există diferite modalități de recuperare pentru a fi un îngrijitor sănătos și mai apt de a sprijini persoana/ființa iubită. Concentrându-vă asupra propriilor nevoi, puteți evita pericolele sindromului/efectului Burden”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.