Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărasi, prezintă în luna februarie, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, o piesă din Colecția de Arheologie Generală a muzeului – Fructieră getică.

Bunul cultural a intrat în colecția instituției noastre în urma săpăturilor sistematice desfășurate în anul 1973 în așezarea getică fortificată de la Piscul Crăsani - Crăsanii de Jos (com. Balaciu, jud. Ialomița), coordonate de Niculae Conovici, într-un complex (groapă), în secțiunea SII PL, carourile 31-32, fiind datată în sec. I a.Chr.

Cupa cu picior scurt (fructiera) este din argilă fină, lucrată la roată, lustruită, are culoare cenușie, cu partea superioară de formă tronconică sau hemisferică, baza scundă evazată, buza lată răsfrântă în exterior, pereții groși, decorată cu linii paralele incizate dispuse oblic sub buză. Piesa are diametru maxim 290 mm, diametru picior 98 mm, înălțimea 142 mm.

Deoarece forma acestui recipient ceramic este asemănătoare cu a fructierei de astăzi a primit aceeași denumire, deși nu avea atunci acestă utilizare. Fructiera se pare că își are originea în perioada Hallstattiană timpurie. Acest tip de vas a devenit una din formele specifice ale geto-dacilor din sec. II a.Chr. fiind lucrat atât cu mâna cît și la roată.

Astfel de artefacte au mai fost descoperite în număr mare în așezările geto-dace de la: Zimnicea, Sighișoara, Poiana, Popești, Vlădiceasca, Sprâncenata, Ocnița, fapt ce sugerează importanța acestora în comunitățile getice.

Șef-serviciu,

Dr. Anișoara TOPÂRCEANU

Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, vă prezintă în luna decembrie, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, un accesoriu important al echipamentului călărețului ce atestă activitatea ecvestră, și anume un pinten medieval din fier.

Piesa a fost descoperită în cadrul cercetărilor arheologice din zona cetății de la Păcuiul lui Soare. Lucrat din fier, prin turnare, are o lungime totală de 12 cm. Brațele ovale în secțiune, au lungimea de 8 cm și sunt unite într-un arc larg în forma literei U. Din punctul lor de întâlnire pornește o tijă scurtă, ce se termină cu un spin piramidal cu vârful ascuțit, de 1,5 cm, fixat pe o plăcuță rectangulară cu colțurile rotunjite. La extremități, brațele prezintă orificii pentru atașarea cataramelor de prindere. Starea sa de conservare este foarte bună.

Tipologic, pintenii descoperiți la Păcuiul lui Soare se încadrează în două mari tipuri: cu tijă terminată printr-o proeminență cum este cazul exemplarului nostru, și pinteni cu rozetă ce au fost introduși în secolul al XIII-lea. Din punct de vedere cronologic piesa prezentată datează din secolul al XII-lea, restul exemplarelor pe care le deținem în cadrul colecției noastre acoperind mari etape de viețuire la Păcuiul lui Soare.

Rolul practic al acestuia este de strunire a calului, dar are și o semnificație simbolică și socială, ajutând la consacrarea cavalerilor.

Adesea pintenii erau ornamentați cu mici nituri din argint sau aur, ca simbol al statutului social în cadrul comunității respective.

Pe teritoriul României, descoperiri asemănătoare s-au făcut la: Bratei (Sibiu), Dăbâca (Cluj), Miercurea Sibiului, Bâtca Doamnei (Neamț), Copăceni (Vâlcea).

Acest exponat se regăsește în cadrul expoziției permanente Evoluția comunităților umane la Dunărea de Jos, la Secția Arheologie a Muzeului Dunării de Jos.

Program de vizitare: L-V (8-16), S-D (9-17).

Referințe bibliografice: P. Diaconu, S. Baraschi, Păcuiul lui Soare, Așezarea medievală, vol II, 1977, pg.143.

Muzeograf,

Sorina NEDELCU

Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă în luna noiembrie, în cadrul proiectului "Exponatul lunii", sumanul bărbătesc.

Acest obiect a fost donat de domnul Tudor Marius – Daniel, iar din relatările dumnealui am aflat că sumanul a fost achiziționat de străbunica acestuia, doamna Florea Elena, din zona Brașovului, după cel de-al doilea război mondial.

Sumanul din colecția Muzeului Dunării de Jos este un suman bărbătesc, confecționat din lână, cu ornamente aplicate pe piepți, pe mâneci și pe margini de jur împrejur în nuanțe de maro, cărămiziu și verde. Are căptușeală din mătase. Starea de conservare a sumanului este relativ bună.

În secolul trecut, în mai multe zone ale țării, cu excepția anotimpului călduros, atât bărbații, cât și femeile purtau peste îmbrăcămintea obișnuită o piesă de port numită suman sau șubă.

Postavul numit și pănură sau suman se confecționa din lână de oaie din rasa țurcană. După scărmănat, lâna era toarsă în fire de grosime potrivită, apoi îndrugată și țesută. Până să fie țesute, firele trebuiau opărite în apă fierbinte. Pentru țesutul lânii în război se folosea o spată specială rezultând o pânză cu o lățime de cca. 80 de centimetri.

Meșterii sumănari se mutau de la o familie la alta unde coseau câte un suman sau chiar două. În plata sumanului se includea atât mâncarea, cât și găzduirea. Erau situații în care sumănarii aduceau cu ei și postavul, dar de regulă se lucra cu materialul comanditarului.

Cu unelte puține, și anume: degetar, ac mare de închegat, foarfecă, potracă pentru decupat postavul, dar cu multă migală și talent, meșterii sumănari au reușit să confecționeze piese pe cât de frumoase, pe atât de diverse.

Piesa este expusa la Sectia Etnografie si arta populara a muzeului pe tot parcursul lunii noiembrie.

Muzeograf,

Daniela FULGA