Fericirea și bunăstarea sunt considerate a fi componente esențiale pentru o viață de succes și împlinită. În 2012, Organizația Națiunilor Unite a proclamat ziua de 20 martie drept Ziua Internațională a Fericirii pentru a recunoaște importanța bunăstării ca obiectiv universal pentru toți oamenii. Recomandările de politici publice au subliniat o abordare mai echilibrată a creșterii economice, intenționând să promoveze rezultatele societale ale fericirii, dezvoltării durabile și eradicării sărăciei.

Cu toate acestea, în opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), există foarte mulți oameni care se tem de fericire, ba chiar adoptă o rezistență vadită, fenomen pe care cercetătorii s-au validat științific în Manualului de Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mintale (DSM-5) drept “cherofobia”.

“Pentru multe culturi non-occidentale, importanța fericirii este redusă sau cel puțin ia o poziție inferioară în comparație cu alte obiective sociale. Acest lucru este cauzat, în parte, de faptul că fericirea personală este promovată în culturile individualiste, mai degrabă decât colectiviste. De exemplu, în societățile individualiste, cum ar fi SUA și Europa de Vest/Nord, drepturile, libertatea și preferințele personale ale fiecărui individ sunt accentuate față de nevoile și așteptările unui grup, cum ar fi familia, grupurile de egali sau comunitatea. De cealaltă parte, în societățile colectiviste precum Asia de Est și America Centrală/de Sud, nevoile și aspirațiile unui grup important au prioritate față de principiile individului. Ca atare, în timp ce fericirea personală poate fi scopul principal pentru occidentali, alte culturi pun mai multă preț pe apartenență și armonie socială. Rezultă că, dacă scopul principal al unei anumite culturi sunt relațiile sociale, fericirea personală poate să nu aibă atâta semnificație. Mai mult decât atât, fericirea personală poate fi chiar percepută ca dăunătoare armoniei sociale. Ideea că fericirea poate să nu sublinieze întotdeauna binele social pune bazele conceptului de cherofobie”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

5 simptome ale cherofobiei

În prezent nu există criterii de diagnostic pentru cherofobie; totuși, condițiile bazate pe frică sunt de obicei clasificate ca tulburări de anxietate în DSM-5.

Simptome cognitive: (1) Să crezi că dacă te simți fericit te face o persoană rea; (2) Să crezi că a fi fericit va duce la ceva rău; (3) Să crezi că nu trebuie să-ți exprimi fericirea în cazul în care îi supără pe alții.

Simptome comportamentale: (1) Evitarea adunărilor sociale vesele; (2) Respingerea relațiilor sau oportunităților de viață care pot aduce fericire și succes.

Motive pentru aversiunea față de fericire

Psihologul Laura Maria Cojocaru afirmă că sunt cel puțin 6 motive pentru care oamenii au o anumită aversiune față de conceptul de fericire.

1. Dacă ești fericit, este mai probabil să ți se întâmple lucruri rele. “Ai avut vreodată senzația, când lucrurile merg extrem de bine, că un lucru rău trebuie să fie pe cale să se întâmple? Convingerea că fericirea poate cauza sau poate fi urmată de tristețe sau evenimente adverse (”după bine, vine rău”), pare a fi o credință des întâlnită în subconștientul uman”, afirmă specialistul.
2. Frica de emoții intense. În mod similar, un alt curent de gândire se concentrează pe „frica de emoție”, în care indivizii au anxietate cu privire la stările afective intense, deoarece se tem că își vor pierde controlul asupra emoțiilor sau asupra reacțiilor comportamentale la acele emoții
3. Frica de pierdere a fericirii. O altă idee este că indivizii pot fi contra fericirii deoarece se tem de pierderea potențial devastatoare a fericirii nou atinse mai mult decât prețuiesc atingerea inițială.
4. A fi fericit te face o persoană mai rea. “Unii indivizi, din culturile occidentale și non-occidentale, cred că a fi fericit poate face pe cineva mai rău (atât din punct de vedere moral, cât și din alt punct de vedere). Oamenii se pot teme de fericire pentru că s-ar simți vinovați dacă ar atinge fericirea; adică, indivizii se pot simți oameni răi din punct de vedere moral, deoarece știu că alții suferă”, spune psihologul Laura Maria Cojocaru.
5. Exprimarea fericirii este dăunătoare pentru tine și pentru ceilalți. “Pe lângă faptul că se simt fericiți, există credința în rândul unor indivizi și culturi că exprimarea fericirii ar trebui, de asemenea, evitată din cauza consecințelor sale potențial negative atât pentru individ, cât și pentru cei din jurul lor. De exemplu, în unele culturi, afișarea exterioară a succesului și a fericirii poate provoca invidie, astfel încât afectul pozitiv asociat cu fericirea poate fi compensat de sentimentele negative de vinovăție și discordie. În mod similar, în alte culturi, indivizii ezită adesea să urmărească sau să demonstreze fericirea sau succesul din cauza credinței în „ochiul rău” – ideea că succesul vizibil poate duce la invidie sau suspiciune din partea altora, ducând la nenorocirea și nefericirea supremă a individului”, afirmă specialistul.
6. Căutarea fericirii este dăunătoare pentru tine și pentru ceilalți. “Ideea că urmărirea activă a fericirii poate avea consecințe negative există la indivizi din multe culturi. De exemplu, s-a susținut că o căutare îngustă a fericirii este centrată predominant pe sine, ceea ce poate determina oamenii să acționeze mai egoist, ducând la efecte dăunătoare asupra celorlalți (Ricard, 2011). Acest lucru poate opera, de exemplu, prin vătămarea pasivă a altora prin neglijare.

Psihologul Laura Maria Cojocaru: “Fericirea reprezintă chintesența vieții”

„Mulți dintre noi am simțit poate, la un moment dat, o teamă de a fi prea fericiți fundamentată pe ideea că acest sentiment ar putea să nu dureze și că în cele din urmă ne putem confrunta cu dezamăgirea. Din orice unghi am privi cherofobia și indiferent de mediul nostru cultural, cu toții merităm să trăim o viață fericită. Aceasta nu este o opinie occidentalizată, ci o condiție de bază pe care toți oamenii, ar fi firesc și sănătos, să-și dorească să o atingă. Cu toții ar trebui să fim mulțumiți și plini de experiențe care ne aduc sens, scop și succes și să nu lăsăm fricile să ”profite” de mintea noastră și să împiedice minunatele oportunități ale vieții. În aproape toate filosofiile, fericirea reprezintă chintesența vieții și este o valoare pe care ar trebui să o protejăm de influențe nesănătoase și să o promovăm din generație în generație”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Ziua puterii zâmbetului, însoţită de hashtag-ul #SmilePowerDay, marcată astăzi, 15 iunie, reprezintă scuza perfectă pentru a râde cât mai mult şi a înlocui emoticoanele virtuale cu zâmbete reale.

Simbol al fericirii şi vitalităţii, un far de speranţă şi o modalitate de exprimare a emoţiilor, zâmbetul este totodată vindecător. Atunci când zâmbim, declanşăm eliberarea de endorfine, neurotransmiţători care activează hormonii fericirii. În plus, zâmbetul ţine la distanţă stresul şi, odată cu el, problemele de sănătate pe care le aduce.

De asemenea, zâmbetul este contagios, de altfel singurul lucru contagios care este de dorit - încurajează şi stimulează o atmosferă de bucurie şi aduce oamenii mai aproape.

Sursa www.agerpres.ro

Noile modificări aduse Codului Fiscal vin cu o presiune foarte mare asupra mediului economic, iar cele mai vulnerabile sunt micile afaceri pornite din hobby de către mame pentru care antreprenorialul este singura soluție pentru a produce venit.

În România sunt zeci de mii de femei aflate în situații de incertitudine și instabilitate financiară și pentru ele este esențial să poată avea un venit sigur pentru creșterea și educația copiilor. Sunt mame care nu își găsesc loc de muncă în orașe mai mici sau sate, care au copii mici pe care nu au cu cine să îi lase ca să meargă 8 ore la muncă, care suferă de boli cronice ce le împiedică să lucreze ca angajat, care au copii bolnavi sau sunt divorțate ori au partenerul în incapacitate de muncă și trebuie să se descurce singure cu toate cheltuielile casei. Pentru aceste mame, antreprenorialul este soluția ideală pentru că le permite să-și transforme abilitățile în produse și servicii. Mamele își administrează micile afaceri de acasă, în ritmul familiei lor, le promovează online și astfel obțin un venit decent care înlocuiește practic un salariu.

Pe de altă parte, sunt mame care au început deja o mică afacere și s-au împotmolit, se află în impas financiar ca urmare a pandemiei, a războiului din Ucraina sau a creșterii prețurilor și, odată cu introducerea noilor modificări ale Codului Fiscal, viitorul lor arată sumbru. Trăiesc zilnic cu perspectiva sărăciei și cu teama că vine iarna și vor trebui să renunțe la visele lor pentru că nu vor avea din ce să supraviețuiască.

“Odată cu introducerea noilor modificări, continuitatea acestor afaceri este puternic pusă la încercare, precum și situația financiară firavă a acestor antreprenoare. Afacerile gestionate prin intermediul micro-întreprinderilor vor fi obligate să aibă unul sau mai mulți angajați cu normă întreagă în termen de maxim 30 de zile de la data înregistrării la Registrul Comerţului pentru a nu trece de la un impozit de 3%, cum era până la data acestei modificări legislative, la un impozit de 16%.

De exemplu, o afacere de tip hand-made nou-înființată va trebui să aibă un venit de minim 3.000 lei la 30 de zile de la înființare ca să își poată permite un angajat, costurile cu contabilitatea, taxe etc, dacă dorește să plătească un impozit de 1% în loc de 16%, din moment ce varianta de a plăti 3% a fost eliminată. Acest obiectiv este destul de greu de realizat atât de repede pentru afacerile mici fără sprijin din partea unor mentori cu experiență.

Am dat doar un exemplu de modificare a Codului Fiscal adusă de OUG 16/2022 cu impact în afacerile mici, însă sunt mai multe modificări despre care vom discuta detaliat pe parcursul întâlnirilor noastre din cadrul programului VISS.

În ceea ce privește afacerile mamelor, există 2 posibilități: fie acestea nu își vor permite să se alinieze noilor modificări legislative și vor decide să renunțe la visele lor sau să își închidă propriile afaceri, fie vor investi timp în educația lor și vor reuși să-și crească afacerea pentru a face față ulterior noilor taxe” - Oana Luca – Expert Contabil – Mentor în Programul VISS

Pentru mamele aflate în situațiile descrise mai sus, Asociația Mamprenoare – Asociația Mamelor Antreprenor din România a lansat proiectul VISS (Viziune, Încredere, Sprijin, Succes), proiect care are ca obiectiv sprijinirea mamelor aflate în dificultate să își continue proiectele antreprenoriale și să obțină stabilitatea financiară mult dorită.

Proiectul este practic un incubator de afaceri din care fac parte 18 mentori, antreprenoare cu experiență, experți (contabili, avocați, specialiști în vânzări, branding, promovare etc.), coach-i, consultanți în afaceri, experți în diverse forme de finanțare etc.. care vor consilia timp de 2 luni afacerile înscrise în acest proiect.

Participantele în proiect se vor întâlni în fiecare sâmbătă, timp de 8 săptămâni cu mentorii din program și vor lucra atât la planurile lor de afaceri și la strategii, cât și la construirea unei mentalități de antreprenor de succes. La finalul perioadei de 2 luni afacerile care parcurg toate etapele programului, până la înființare vor fi lansate public, în cadrul unui eveniment. Cinci dintre participante, alese în funcție de câteva criterii bine stabilite, vor primi un sprijin în servicii de branding, webdesign, promovare, asistență juridică, servicii de contabilitate etc. în valoare de 1500 euro/afacere. Companiile nou-înființate vor fi listate pe platforma de antreprenoriat feminin mamprenoare.eu și monitorizate atent timp de 1 an de la lansare, perioadă în care antreprenoarele vor avea parte de pregătire antreprenorială continuă în cadrul hub-ului Mamprenoare.

“Până acum avem înscrise în proiect 25 de femei din jud. Suceava, Iași, Neamț, Brașov, Cluj, Galați, Vrancea, Ilfov, București, dar și românce din Diaspora. Visele lor sunt afaceri in diverse domenii: ateliere de producție handmade, centre educaționale, afaceri în domeniul zootehniei, beauty, dezvoltare personală, scris, terapii, organizări de evenimente, magazine online etc. După încheierea perioadei de înscrieri va urma o perioadă de selecție în care vom testa în primul rând motivația candidatelor și determinarea lor de a duce proiectele pe termen lung“ – Alina Bota – Președinte Asociația Mamprenoare.

Vineri, 22.07 ora 19:00 va avea loc o întâlnire online de prezentare a proiectului la care vor participa doamnele înscrise deja în proiect, mentorii, organizatorii și orice persoană interesată să facă parte din acest proiect. Detalii despre această întâlnire puteți găsi pe pagina de Facebook a Asociației Mamprenoare.

Înscrierile în proiectul VISS se fac pe https://forms.gle/stGgwrLxGGfpqJMk8 până la data de 31.07.2022.

Într-o perioadă ca aceasta, plină de dificultăți, îndoieli și conflicte, unii ar putea spune că tot ce putem face este să râdem sau să plângem. Deși uneori plânsul este o reacție sănătoasă, râsul este un ajutor valoros pentru a face față situațiilor dificile. Ne ajută să ne îmbunătățim starea de spirit, să creăm relații pozitive cu ceilalți și chiar să ne îmbunătățim capacitatea de a învăța.

Este adevărat: râsul este un medicament puternic, care declanșează schimbări fizice și emoționale sănătoase în organism. Râsul ne întărește sistemul imunitar, ne stimulează starea de spirit, diminuează durerile și ne protejează de efectele dăunătoare ale stresului, eliberând un val de endorfine care îl elimină.

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), nimic nu funcționează mai rapid sau mai sigur pentru a ne aduce mintea și corpul înapoi în echilibru decât un râs bun. Umorul ne ușurează poverile psihice, inspiră speranță, ne conectează cu ceilalți și ne menține ancorați în realitate, concentrați și alerți. Cu atât de multă putere de vindecare și reînnoire, abilitatea de a râde ușor și frecvent este o resursă extraordinară pentru a depăși problemele, a îmbunătăți relațiile și a susține sănătatea atât fizică, cât și emoțională. Și mai mult, acest medicament neprețuit este distractiv, gratuit și ușor de utilizat.

“În copilărie, obișnuiam să râdem de sute de ori pe zi, dar ca adulți viața tinde să fie mai serioasă și râsul apare mai rar. Dar căutând mai multe oportunități de umor și râs, ne putem îmbunătăți sănătatea emoțională, ne putem întări relațiile, putem găsi o fericire mai mare – și chiar să adăugăm ani vieții noastre. Studiile de până acum au arătat că râsul poate ajuta la ameliorarea durerii, aduce o fericire mai mare și chiar crește imunitatea. Psihologia pozitivă numește tendința pentru râs și simțul umorului drept unul dintre punctele forte principale pe care le poate poseda. Din păcate, însă, mulți oameni nu râd suficient în viața lor. De fapt, un studiu sugerează că micuții sănătoși pot râde de până la 400 de ori pe zi, dar adulții tind să râdă doar de 15 ori pe zi. Alte studii descoperă că râdem puțin mai mult decât atât, însă, practic tuturor ne-ar putea folosi puțin mai mult râs în viața noastră, având în vedere cât de benefic poate fi de fapt un râs bun pentru micșorarea nivelul nostru de stres și bunăstarea generală”, consideră psihologul Laura Maria Cojocaru.

Terapia prin râs

Mai mult decât atât, specialistul crede că terapia prin râs poate fi o cheie pentru vindecarea depresiei, anxietății și a altor tulburări de sănătate mintală. De asemenea, poate ameliora bolile fizice și poate ajuta în procesul vindecării.

“Cu toții am auzit axioma „râsul este cel mai bun medicament”. În multe situații de sănătate mintală, râsul este cheia vindecării problemelor emoționale și psihologice. De asemenea, poate ameliora afecțiunile și durerile fizice, poate îmbunătăți rezultatele și simptomele unor boli și îi poate ajuta pe oameni, în special pe cei în vârstă, să rămână în stare mintală bună. Terapia prin râs folosește umorul pentru a ajuta la îmbunătățirea sentimentului de sănătate și bunăstare al unei persoane. Râsul îi ajută pe pacienți să elibereze anxietatea, furia și plictiseala și să se înțeleagă mai bine cu ceilalți. Când este folosit adecvat, râsul poate permite pacienților să își rezolve rapid problemele”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

Umorul și râsul ca instrumente de terapie

Umorul și râsul sunt adesea folosite în mod interschimbabil, dar au definiții ușor diferite. Umorul se referă la stimulul, cum ar fi o glumă, care stârnește râsul. Râsul este o reacție fizică caracterizată prin expresii faciale, un sunet și contracția grupelor musculare. Râsul este de cinci tipuri: autentic sau spontan, autoindus sau simulat, stimulat, indus și patologic. Râsul patologic este legat de o tulburare și nu este un instrument terapeutic.

Mișcarea creează teoria emoției (MCTE) presupune că organismul nu știe să facă diferența dintre râsul simulat și râsul spontan și că râsul simulat și râsul spontan echivalează cu aceleași beneficii. Cu toate acestea, alte studii spun că râsul simulat poate fi de fapt mai benefic pentru sănătatea generală decât râsul spontan. Alte teorii spun că beneficiile provin mai mult dintr-o dispoziție pozitivă decât din râs în sine.

“Dovezile sugerează că medicii de asistență medicală primară ar putea îmbunătăți starea de bine a pacienților, având o scurtă conversație pentru a determina ce îi face să râdă și apoi să scrie o rețetă de râs adaptată pacientului. De exemplu, ar putea prescrie pacientului să urmărească un show tv de comedie preferat o dată pe săptămână, cu scopul ca pacientul să râdă. O rețetă pentru sesiunile de râs de grup, care ar putea include orice, de la participarea la un spectacol la un club de comedie până la o sesiune de yoga de râs, ar putea ajuta, de asemenea, la promovarea sănătății fizice și mentale generale a pacientului. Terapia prin râs folosește atât râsul spontan, cât și râsul simulat. Terapia prin râs are mai multe beneficii care îmbunătățesc sănătatea fizică și mentală și calitatea vieții. Din perspectiva beneficiilor fizice, râsul provoacă eliberarea mai multor hormoni și substanțe chimice în organism care îmbunătățesc sănătatea, iar acestea include: eliberarea endorfinelor, stimularea neuropeptidelor bune, modificarea comunicatorilor chimici, creșterea numărului de limfocite T și creșterea flexiei musculare. Din perspectiva sănătății mentale și intelectuale, terapiile care induc râsul sunt aplicate mai regulat în ultimii 10 până la 15 ani pentru a trata multe boli și tulburări mintale. Aceste terapii pot fi rentabile ca terapie principală sau atunci când sunt utilizate împreună cu alte terapii. Unele dintre beneficiile semnificative pe care râsul le oferă sănătății mentale și intelectuale sunt: combaterea depresiei, eliberarea stresului, reducerea sentimentelor neplăcute, creșterea rezilienței, îmbunătățirea funcției cognitive, promovarea unui comportament inovator, promovarea muncii în echipă și creșterea conexiunilor unu-la-unu și a legăturilor”, este de părere psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Tipuri de terapie prin râs

Există mai multe tipuri de terapie prin râs, inclusiv umorul, terapia cu declanșare, yoga și meditația.

Terapia cu umor. Terapia umorului implică sesiuni de grup care folosesc cărți amuzante, programe TV, povești, filme sau desene animate pentru a stimula râsul. În același timp, terapeutul încurajează participanții să discute despre experiențele lor pline de umor și să se gândească la ceea ce i-a făcut să fie amuzant pentru ei. O provocare a acestui tip de terapie este găsirea de materiale pe care toți cei din grup le consideră amuzante, deoarece gustul pentru umor este personal și poate fi, de asemenea, cultural.

Terapia cu declanșare. O altă formă de terapie este cea în care terapeutul va găsi „declanșatorii de râs” specifici pacienților. Terapeutul își construiește apoi un profil de umor și îi învață pe pacient exerciții de bază care ajută la accentuarea importanței relațiilor și a sprijinului social, folosind râsul ca instrument pentru a-i ajuta să facă față stresului emoțional.

Meditația râsului. Meditația râsului este similară cu meditația tradițională; totuși, scopul este de a obține râsul și de a se concentra asupra momentului. Procesul implică stretching, râs sau plâns împreună cu o tăcere meditativă. Pentru unii, râsul ajută la eliberarea stresului și la eliberarea minții. De asemenea, poate servi ca o punte pentru a-i ajuta să pătrundă mai în profunzime în liniștea interioară. În timp ce unii oameni consideră acest lucru util, alții se luptă să producă râs fără stimulare.

Yoga pentru râs. Yoga pentru râs sau Hasya yoga (din sanscrită pentru râs) este similară cu omologul său tradițional și include o combinație de respirație cu yoga, stretching și râs. Exercițiile de râs durează de obicei între 30 și 45 de minute. Unul dintre aceste exerciții este un salut în care participanții se îndreaptă spre ceilalți din cameră cu mâinile apăsate în Namaste și râd, uitându-se în ochii celuilalt. Un altul este râsul leului. Practicanții scot limba, fac ochii mari și întind mâinile ca ghearele în timp ce râd. Cu râs tăcuți, practicanții deschid gura larg și râd fără să scoată niciun sunet. Apoi se uită în ochii altora și fac gesturi amuzante. Bătăile din palme, dansul, jocurile de copii și vocalizarea sunetelor asemănătoare râsului, cum ar fi „hoho-hahaha” sunt alte modalități de a obține beneficiile râsului fără a folosi umorul.

Improvizație. Deși nu este neapărat o terapie oficială de râs, cercetările sugerează că participarea la comedii improvizate sau scenete de comedie jucate fără un scenariu este, de asemenea, terapeutic.

“Pe măsură ce râsul, umorul și jocul devin integrate în viața voastră, creativitatea va înflori și noi oportunități de a râde cu prietenii, colegii de muncă, cunoștințele și cei dragi vor apărea zilnic. Râsul vă duce într-un loc mai înalt, unde puteți privi lumea dintr-o perspectivă mai relaxată, pozitivă și mai veselă”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Cu toții am auzit de autoapărare încă de când eram copii și trăind în această lume brutală a secolului XXI în care nimeni nu este complet în siguranță, este o responsabilitate că doar noi suntem cei care ne putem proteja.

În lumea agitată de astăzi, este regretabil că suntem în permanență înconjurați de pericole și amenințări la adresa siguranței noastre – oriunde te uiți, vei găsi un scandal care are loc pe străzi sau într-un club, sau pe cineva care îi atacă pe cei nevinovați.

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), a fi capabil să te protejezi de aceste pericole care se profilează în toate situațiile este atât un stimulent de încredere, cât și o asigurare pentru bunăstarea ta generală. Dacă vedem definiția de bază, aceasta este protejarea de orice vătămare externă prin apărarea adversarului. Utilizarea autoapărării este sub jurisdicția legală numită „dreptul la autoapărare”.

De ce să înveți tehnici de autoapărare?

Majoritatea oamenilor cred că autoapărarea este o lovitură în vintre sau pumn în ochii unui atacator. Dar sensul real al autoapărării este să faci tot posibilul pentru a evita să te lupți cu cineva care te amenință sau te atacă.

Autoapărarea înseamnă să-ți folosești și capul, nu doar pumnii. Această educație nu necesită cerințe minime. Nu contează dacă ai experiență anterioară sau nu. Nu există uniforme, terminologie străină, ritualuri tradiționale sau formalități. Sunt doar tehnici practice și simple de salvare a vieții care necesită un angajament minim.

“Există mai multe motive pentru care ați putea dori să învățați autoapărarea. Motivul cel mai evident este că vrei să fii pregătit să te aperi pe tine sau pe familia ta dacă te afli vreodată în pericol imediat. Este foarte rar să întâlniți pe cineva care ar putea dori să vă facă rău. Faptul că nu ai niciun plan despre cum să faci față acestei situații te lasă excepțional de vulnerabil. Un studiu a arătat că 1 din 6 femei a suferit o agresiune sexuală sau o tentativă de agresiune sexuală. Pentru bărbați, cifrele au fost 1 din 33. Niciun atac nu este niciodată din vina victimei și nu toate atacurile pot fi prevenite. Dar știm că învățarea artei autoapărării poate ajuta victimele să oprească sau să scape de atacatori. Violul este doar una dintre situațiile în care cineva ar avea nevoie de antrenament de autoapărare. Un jaf sau o jaf al casei sunt ambele situații în care cunoștințele tehnicilor de autoapărare te-ar ajuta să abordezi mai bine pericolul, să te aperi pe tine și familia ta și să găsești modalități de a minimiza daunele pe care le prezintă făptuitorul. Este vorba despre a învăța să te aperi și să gândești clar în situații foarte intense. Este vorba despre câștigarea încrederii pentru a controla mai bine situațiile care altfel ar putea fi complet în afara controlului tău”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.

Șase motive pentru care trebuie să cunoaștem tehnicile de autoapărare

Dacă nu ești convins de importanța de a învăța cum să te aperi, iată câteva motive pentru care autoapărarea este atât de vitală în societatea modernă.

1. Este vorba despre construirea încrederii. “Unul dintre cele mai mari avantaje ale cursurilor de autoapărare este felul în care te face să te simți după aceea. Sigur, majoritatea oamenilor sunt relativ educați în ceea ce privește cum să se protejeze, dar abilitățile de învățare precum tehnicile de karate, taekwondo, full-contact, judo, krav maga și alte stiluri de arte marțiale vă pot spori și mai mult încrederea și cunoștințele despre cum să te ferești de pericole în cazul în care se îndreaptă spre tine. Cursurile de autoapărare te vor ajuta să-ți construiești încrederea în tine”, spune psihologul.
2. Îți îmbunătățește conștientizarea situației. “Cursurile de autoapărare sunt o modalitate sigură de a-ți dezvolta conștientizarea situațională. Deși nimeni nu plănuiește vreodată să fie atacat, cursurile de autoapărare te vor ajuta să rămâi alert și conștient în orice moment, în cazul în care apare o situație periculoasă. Multe cursuri te învață să te gândești unde ai putea fi atacat și unde s-ar putea ascunde atacatorul tău. Cunoașterea acestor lucruri te poate ajuta să scapi de situații periculoase înainte de a ajunge în mijlocul acestora”, afirmă psihologul Laura Maria Cojocaru.
3. Te învață autodisciplina. “Pentru a învăța și a-ți dezvolta în continuare abilitățile de autoapărare, este esențial să îți dezvolți autodisciplina. Trebuie să fii foarte motivat și dedicat practicii tale. Singura modalitate de a te asigura că ești pregătit să faci față oricărui pericol care îți iese în cale este să continui să exersezi. A merge la cursuri și a te prezenta la timp și în mod regulat te ajută să-ți dezvolți disciplina. Ca în orice alt sport, practica duce la perfecțiune”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.
4. Îți îmbunătățește condiția fizică generală. “Scopul unui curs de autoapărare este să te pregătească pentru orice situație periculoasă care îți poate aduce rău ție sau celor dragi. Condiția fizică este așadar unul dintre cei mai mari factori atunci când vine vorba de a te apăra. Lecțiile și antrenamentele te pregătesc pentru acea inevitabilă adrenalină care apare atunci când apare o situație de luptă sau de fugă. Când experimentezi fluxul de adrenalină în corp, durează doar câteva secunde - ceea ce înseamnă că trebuie să fiți pregătit din punct de vedere fizic pentru a face față în mod corespunzător situației tale. Dacă nu ești într-o formă fizică bună, corpul tău nu va funcționa atât de eficient pe cât ai avea nevoie. Condiționarea fizică te va ajuta să lucrezi eficient asupra reflexelor și a forței generale”, consideră psihologul Laura Maria Cojocaru.
5. Îți dezvoltă voința. “Citim ziarele sau vedem știrile de la televizor și ne confruntăm constant cu lucrurile teribile care se întâmplă peste tot în jurul nostru. Astfel de știri pot deseori să ne dărâme moral și să ne facă să ne simțim negativi în ceea ce privește lumea din jurul nostru. Participarea la cursuri de autoapărare te va ajuta să lupți împotriva acestui sentiment și să dezvolți un spirit de luare de poziție sănătoasă și eficientă împotriva unei nedreptăți și, în plus, te pregătește mental și emoțional pentru face ceea ce este necesar pentru starea de bine, a ta și a celor din jur. Cursurile de autoapărare ne oferă o mentalitate de tipul: „nu am motive să renunț niciodată” și ne pregătesc pentru menținerea motivației și focusului pentru atingerea obiectivelor”, este de părere specialistul.
6. Îți oferă liniște sufletească. “Nu în ultimul rând, să fii antrenat în arta autoapărării este cel mai bun mod de a-ți menține mintea liniștită. În loc să îți faci griji de fiecare dată când mergi într-un bar sau într-un club, te vei putea bucura de timpul petrecut cu prietenii și cei dragi, deoarece știi că ești pregătit să faci față oricărei situații dure cu care te întâlnești”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Noțiuni de bază pentru a face față răufăcătorilor

De-escaladare: este utilizarea vocii, a tonului și a limbajului corpului pentru a calma o situație potențial violentă înainte de apariția acesteia. Atacatorii nu sunt întotdeauna străini care sar de pe aleile întunecate. Orice cunoscut te poate ataca. Acolo intră în joc o altă abilitate importantă de autoapărare. Această abilitate este numită de-escaladare. A spune și a face lucruri care nu-ți amenință atacatorul îți poate oferi un anumit control.

Fugi și scapă: Cea mai sigură metodă de autoapărare este să fugiți atunci când este posibil. Fuga este adesea alternativa recomandată la luptă din cauza siguranței și pentru că salvează victima de orice repercusiune legală care ar rezulta probabil dacă victima ar câștiga lupta.

Improvizare: geanta sau spray-ul pentru corp, pot fi, de asemenea, folosite ca arme improvizate pentru autoapărare.Călătorie în grup: dacă ieșiți noaptea, călătoriți în grup, deoarece atrage puțin sau deloc atenția răufăcătorilor.

Informați pe alții: când mergeți la o întâlnire sau cu prietenii, spuneți familiei sau rudelor unde mergeți și când ar trebui să vă întoarceți.

Psiholog: “Nu subestima importanța autoapărării, chiar și în societatea modernă”

“Beneficiul învățării tehnicilor de autoapărare este că vei fi mai conștient de mediul înconjurător. Este esențial să fii atent la împrejurimile tale, deoarece dacă locuiești într-un cartier mai aglomerat, trebuie să fii mai conștient de ceea ce ar putea cauza posibile probleme. Învățând conștientizarea de sine, te face mai conștient de mediul înconjurător. Autoapărarea poate ajuta mulți oameni să se simtă în siguranță în funcție de zona în care ar putea locui. Indiferent dacă ești bărbat, femeie sau copil, este esențial să urmezi un curs de autoapărare pentru a te simți mai în siguranță oriunde ai locui. Are multe beneficii, altele decât cunoștințele comune de a vă apăra dacă sunteți victima unui atac. Nu subestima niciodată importanța autoapărării în societatea modernă de azi – nu poți fi niciodată prea atent și este mai bine să fii sigur decât să-ți pară rău. A ne proteja să nu fim răniți sau uciși este un drept fundamental al oricărei ființe umane. Astfel, în loc să devenim vulnerabili și neputincioși, este necesar să învățăm tehnici de autoapărare”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Iubirea este una dintre cele mai profunde emoții cunoscute ființelor umane. Există multe feluri de iubire, dar mulți oameni caută exprimarea ei într-o relație romantică cu un partener compatibil. Pentru aceste persoane, relațiile romantice cuprind unul dintre cele mai semnificative aspecte ale vieții și sunt o sursă de împlinire profundă.

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), în timp ce nevoia de conexiune umană pare a fi înnăscută, capacitatea de a forma relații sănătoase și iubitoare este învățată. Unele dovezi sugerează că această capacitate de a forma o relație stabilă începe să se formeze în copilărie, în primele experiențe ale unui copil cu un îngrijitor care satisface în mod fiabil nevoile copilului de hrană, îngrijire, căldură, protecție, stimulare și contact social.

“Astfel de relații nu țin neapărat de destin, dar sunt teoretizate pentru a stabili modele profund înrădăcinate de relaționare cu ceilalți. Sfârșitul unei relații este însă adesea o sursă de mare angoasă psihologică. Poate una dintre cele mai misterioase părți ale existenței umane, dragostea romantică are aproape toate efectele pozitive asupra oamenilor. Deși cei mai mulți dintre noi o experimentăm, cântăreții și poeții s-au chinuit să o pună în cuvinte, iar dacă suntem sinceri cu noi înșine, cei mai mulți dintre noi nu o putem explica. Psihologii, însă, au multe de spus pe această temă și le place să explice frumusețea creierului îndrăgostit”, consideră psihologul Laura Maria Cojocaru.

Creierul uman și iubirea

Mai mult, specialistul crede că prima parte a iubirii romantice, după cum mulți dintre noi știm, este atracția inițială. Știm cu toții că este un moment puternic când întâlnim pe cineva de care suntem atrași. Inimile ne bat cu putere, pielea noastră începe să se înroșească, devenim energici și entuziasmați de toate posibilitățile. În timp ce cei mai mulți dintre noi își pot aminti această experiență, puțini înțeleg ce se întâmplă cu adevărat în creierul uman.

“În acest moment, neurotransmițători specifici, sau mesageri chimici din creier, sunt eliberați. Aceste substanțe, oxitocina, fenetilamina și dopamina grăbesc creierul, provocând sentimentele pe care le asociem cu toții cu dragostea și atracția romantică. Se comportă foarte mult ca amfetamina, ceea ce ne dă dorința de a forma relații, de a ne apropia. Creierul nostru este pregătit să se îndrăgostească - să simțim beatitudinea și euforia romantismului, să nu bucurăm de plăcere, să relaționăm și să procreăm. Neurochimicele care ne fac să ne simțim bine inundă creierul în fiecare etapă de poftă, atracție și atașament. În special, dopamina oferă sentimente naturale de extaz care pot crea un fel de dependență. Sentimentele mai profunde sunt asistate de oxitocină, „hormonul de iubire”, eliberat în timpul orgasmului. Este direct legată de relaționare și crește încrederea și loialitatea în atașamentele romantice”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Etapa ideală a romantismului

E adevărat că suntem orbiți de iubire. Idealizarea sănătoasă este normală și ne ajută să ne îndrăgostim. Ne admirăm iubitul/a, suntem dispuși să explorăm interesele partenerului nostru și să acceptăm idiosincraziile sale. Dragostea scoate în evidență și părți ale personalității noastre care erau latente. Ne-am putea simți mai masculini sau mai feminini, mai empatici, generoși, plini de speranță și mai dispuși să ne asumăm riscuri și să încercăm lucruri noi. În acest fel, ne simțim mai vii, pentru că avem acces la alte aspecte ale personalității noastre obișnuite sau restrânse. În plus, la întâlnirile timpurii, suntem de obicei mai cinstiți decât pe parcurs atunci când investim în relație și ne temem că dacă spunem adevărul… ar putea precipita o despărțire.

“Deși, idealizarea sănătoasă nu ne orbește la semnele de avertizare serioase ale problemelor, dacă suntem deprimați sau avem o stimă de sine scăzută, avem mai multe șanse să idealizăm un potențial partener și să trecem cu vederea semnele de probleme, cum ar fi lipsa de încredere sau dependența, sau să acceptăm un comportament lipsit de respect sau abuziv. Neurochimicele romantismului ne pot ridica starea de spirit depresivă și pot alimenta co-dependența și dependența de dragoste atunci când căutăm o relație pentru a pune capăt singurătății. Când ne lipsește un sistem de sprijin sau suntem nefericiți, s-ar putea să ne grăbim să intrăm într-o relație și să ne atașăm rapid înainte de a ne cunoaște cu adevărat partenerul. Aceasta este denumită și „dragoste de recuperare” sau „relație de tranziție” în urma unei despărțiri sau a divorțului. Este mult mai bine să vă recuperați după o despărțire – înainte să intrați într-o relație”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Etapa de „încercare” a iubirii romantice

După etapa ideală inițială, care începe de obicei după șase luni, intrăm în etapa de calvar pe măsură ce aflăm mai multe lucruri despre partenerul nostru care ne nemulțumesc. Descoperim obiceiuri și defecte care ne plac și atitudini pe care le credem a fi ignorante sau dezagreabile. De fapt, unele dintre aceleași trăsături care ne-au atras, acum ne enervează.

„Ne-a plăcut că partenerul nostru era cald și prietenos, dar acum ne simțim ignorați în anumite situații. Am admirat îndrăzneala și hotărârea, dar acum aflăm că partenerul este nepoliticos. Am fost captivați de expresiile sale neîngrădite de dragoste și de viitorul promis, dar descoperim că acesta nu este adevărul. În plus, pe măsură ce euforia dispare, începem să revenim la personalitatea noastră obișnuită, la fel și partenerul nostru. Nu ne simțim la fel de expansivi, iubitori și altruişti. La început, poate că am făcut tot posibilul să ne acceptăm partenerul, acum ne plângem că nevoile noastre nu sunt satisfăcute. Ne-am schimbat și nu ne simțim la fel de minunat, dar ne dorim să revină acele sentimente fericite”, este de părere psihologul Laura Maria Cojocaru.

În continuare se întâmplă două lucruri care pot deteriora relațiile:

În primul rând, acum că suntem atașați și ne temem să ne pierdem sau să ne supărăm partenerul, ne reținem sentimentele, dorințele și nevoile. Acest lucru ridică ziduri intimității, ingredientul secret care menține dragostea vie. În locul ei ne interiorizăm și naștem resentimente. Sentimentele noastre pot derivă în sarcasm sau agresivitate pasivă.

Pe măsură ce romantismul și idealizarea se estompează, a doua greșeală fatală este să ne plângem și să încercăm să ne transformăm partenerul în “idealul” la care am visat.

„Ne simțim înșelați și dezamăgiți că partenerul nostru se comportă acum diferit decât la începutul relației. El sau ea, de asemenea, revine la personalitatea lor obișnuită, care poate include mai puțin efort pentru a vă câștiga și pentru a vă satisface nevoile. Partenerul nostru se va simți controlat și plin de resentimente și se poate retrage.

În unele cazuri, am putea descoperi probleme grave - că partenerul nostru are o dependență, o boală mintală, este abuziv sau necinstit. Acestea sunt probleme care necesită un angajament serios de schimbare și adesea ani de terapie pentru a fi depășite. Mulți co-dependenți, care se implică rapid din motivele expuse mai sus, își vor sacrifica propria fericire și vor continua o relație ani de zile încercând să-și schimbe, să ajute și să-și “repare partenerul”. Dinamica familială disfuncțională a copilăriei se repetă adesea în căsniciile și relațiile lor. Ei pot contribui inconștient la problemă, deoarece reacționează la un părinte abuziv sau obsedat de control. Schimbarea necesită vindecarea trecutului nostru și depășirea rușinii și a stimei de sine scăzute pentru a ne simți îndreptățit la iubire și apreciere.

Pași pe care îi putem face pentru a face dragostea să dureze

Vom atrage pe cineva care ne tratează așa cum ne așteptăm să fim tratați. Pe măsură ce ne prețuim mai mult, cei de care suntem atrași se vor schimba și, în mod natural, vom evita pe cineva care nu ne tratează bine sau nu ne satisface nevoile”, declară psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

De aceea este necesar să urmăm câteva reguli:

- Să ne cunoaștem mai bine, pe noi, nevoile, dorințele și limitele noastre.

- Să ne alocăm timp să cunoaștem persoana cu care ne întâlnim. Să aflăm cine este cu adevărat și cum să rezolvăm eventualele conflicte.

- Să ne amintim că sexul eliberează oxitocină și crește legătura (deși poate apărea și fără ea).

- Să fim sinceri de la început. Să nu ascundem cine suntem, inclusiv nevoile noastre. Fii clar și vorbește când nu-ți place ceva.

- Să vorbim sincer despre ceea ce vrem și despre așteptările noastre într-o relație. Dacă cealaltă persoană nu vrea aceleași lucruri, este impetuos să încheiem relația. Acest lucru poate să nu fie ușor, dar relația oricum nu ar fi funcționat.

Cercetările arată că rezultatele relației sunt previzibile pe baza stimei de sine a partenerilor. Valoarea de sine este esențială pentru relații sănătoase. De asemenea, ne permite să primim dragoste și să respingem abuzurile.

Granițele și intimitatea sunt esențiale pentru relații. Este necesar să învățăm să fim asertivi pentru a ne exprima sentimentele, nevoile și dorințele și să stabilim limite. Poate că cel mai bun mod de a menține dragostea vie este să facem tot ce putem pentru ca partenerul să știe că îl/o iubim. Distrați-vă și nu uitați niciodată că o relație este ceea ce facem noi din ea! Mai mult efort vă va duce aproape întotdeauna la o existență plină de pasiune și bucurie.

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.