La jumătatea acestei săptămâni, leul a avut o evoluție mixtă față de principalele valute, influențată, probabil, și de faptul că Trezoreria a ieșit pe piețele internaționale cu emisiuni de obligațiuni în euro cu scadența la 7 și 18 ani, la care se adaugă o emisiune denominată în dolari cu scadența la 10 ani. Scopul obligațiunilor este de a rostogoli datoria publică și de a echilibra bugetul.

La sfârșitul acestei săptămâni, agenția de rating Moody's va prezenta raportul asupra României, la două săptămâni după ce Fitch Ratings a reconfirmat ratingul suveran al României la nivelul BBB- pentru datoria pe termen lung în valută, cu perspectiva negativă.

Cotațiile la care se tranzacționa euro s-au retras marginal la 5,093 – 5,096 lei, iar cursul a alunecat de la 5,0954 la 5,0953 lei, față de 5,0941 lei la jumătatea săptămânii trecute.

După o pauză de o zi, dobânzile interbancare au revenit pe scădere și se mențin în teritoriu negativ, în condițiile în care conform Eurostat inflația anuală din ianuarie a fost de 8,5% față de 8,6% în decembrie, în timp ce în Uniunea Europeană a scăzut de la 2,3% la 2%.

La prezentarea ultimului Raport trimestrial asupra inflației, Banca Naţională a revizuit prognoza de majorare a prețurilor pentru finalul acestui an de la 3,7% la 3,9%, şi a anticipat pentru sfârşitul lui 2027 un nivel 2,7%, care s-ar afla aproape de ținta de inflație a instituției.

Indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei contractate înainte de mai 2019, a coborât de la 5,77 la 5,76%, cel la șase luni, utilizat la calcularea ratelor la creditele ipotecare, de la 5,81 la 5,80% iar cel la 12 luni a scăzut de la 5,97 la 5,95%. La jumătatea săptămânii trecute, valorile indicilor se situau la 5,80%, 5,84%, respectiv 6,01%.

Euro se tranzacționa în culoarul 1,1771 – 1,1808 dolari, iar media monedei americane a urcat modest de la 4,3231 la 4,3250 lei, comparativ cu 4,3046 lei, la jumătatea săptămânii trecute.

Media francului elvețian s-a retras de la 5,5904 la 5,5836 lei, după ce marțea trecută a atins un maxim istoric de 5,5932 lei. Lira sterlină a avut o evoluție stabilă, iar media a fost stabilită la 5,8436 lei, față de 5,8422 lei, în urmă cu o săptămână.

Prețul gramului de aur a urcat de la 718,5914 lei la 719,6110 lei, față de 679,8250 lei, la jumătatea săptămânii trecute. Creșterea s-a datorat majorării constante a cererii de metal galben, în special după decizia Curții Supreme a SUA de a declara ilegală măsura lui Donald Trump, luată în aprilie trecut, de a majora tarifele comerciale la importuri (Liberation Day), cu scopul de a limita majorarea deficitului comercial al Statelor Unite, care a atins în 2025 o valoare record de 1.250 miliarde dolari. Miercurea aceasta, uncia de aur fluctua între 5.125 și 5.211 dolari.

În regiune, media monedei maghiare s-a apreciat consistent la 376,58 forinți/euro, la o zi după decizia Băncii Ungariei de reducere a dobânzii de referință la 6,25%. La rândul ei, cea poloneză s-a întărit marginal la 4,2183 zloți/euro.

După ce s-a apropiat marți de pragul de 62.500 dolari, jumătate a maximului istoric atins în urmă cu aproape jumătate de an, bitcoin urca la 63.937 – 66.632 dolari. La rândul său, ethereum se aprecia la 1.847 – 1.975 dolari.

Text pus la dispoziție de dl. Radu Georgescu

Revenirea în piețele internaționale a cererii de dolari, implicit a ieșirilor de capital de pe activele considerate riscante, a avut efecte diferite asupra monedelor din regiune.

După ce a atins vineri maximul ultimelor două luni de 5,0974 lei, cursul euro a cunoscut a doua scădere consecutivă la 5,0954 lei. La această evoluție a contribuit lărgirea culoarului de tranzacționare la 5,094 – 5,097 lei.

Perspectivele ca BNR să opereze în august o primă tăiere de un sfert de punct procentual a ratei de politică monetară, față de prognozele precedente care indicau luna mai pentru o astfel de operațiune, a temperat marți ritmul de scădere a dobânzilor interbancare, care se află în prezent la valori comparabile cu cele din noiembrie 2024.

Indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei contractate înainte de mai 2019, a stagnat la 5,77%, cel la șase luni, utilizat la calcularea ratelor la creditele ipotecare, la 5,81% iar cel la 12 luni a scăzut de la 5,98 la 5,97%.

Euro a scăzut la 1,1768 – 1,1797 dolari, înainte de publicarea unor date fundamentale din partea economiei americane. În piața locală, cursul dolarului a crescut de la 4,3195 la 4,3231 lei.

Majorarea cererii de monedă elvețiană, indusă de revenirea celei americane, a ridicat cursul francului de la 5,5761 la 5,5904 lei, aproape de maximul istoric de 5,5932 lei, atins săptămâna trecută. Media lirei sterline a scăzut marginal la 5,8340 lei.

Aprecierea monedei americane și a metalului galben la 5.133 – 5.251 dolari/uncie au ridicat prețul gramului de aur de la 716,2653 lei la 718,5914 lei.

În regiune, media monedei poloneze s-a depreciat marginal la 4,2193 zloți/euro. În schimb, a celei maghiare s-a întărit la 379,08 forinți/euro, chiar dacă Banca Națională a Ungariei a redus dobânda sa de politică monetară de la 6,50%, nivel stabilit în septembrie 2024, la 6,25%.

În ultima lună, bitcoin s-a depreciat cu circa 30%, astfel că valoarea sa din ultimele șase luni s-a înjumătățit. Marți, principala criptomonedă a scăzut la 62.651 – 64.985 dolari, iar ethereum a alunecat la 1.809 – 1.869 dolari.

Text pus la dispoziție de dl. Radu Georgescu

Leul a început săptămâna pe apreciere față de principalele valute.

Cursul euro a scăzut marginal de la 5,0974 lei, maxim al ultimelor aproape două luni, la 5,0968 lei, față de 5,0953 lei, lunea trecută.

În cursul nopții, cotația monedei unice a coborât în Asia până la 4,08 lei, însă tranzacțiile din piața locală se realizau într-o bandă îngustă cuprinsă între 5,096 și 5,097 lei.

Cu ocazia prezentării Raportului trimestrial asupra inflației, guvernatorul BNR a previzionat o primă scădere a dobânzii de referință în a doua jumătate a anului, după ce „vom avea o prăbușire a inflației”.

Prognoza a modificat perspectiva analiștilor BCR în privința evoluției ratei de politică monetară, care ar urma să încheie acest an la 5,75%, într-un ciclu de trei tăieri de câte 0,25 puncte procentuale, cu o primă reducere în august, și să coboare în 2027 la 5%. Până acum, era anticipată o primă reducere la ședința de politică monetară din mai.

Cu toate acestea, indicii ROBOR își continuă parcursul descendent, revenind la valori comparabile cu cele din noiembrie 2024, după primul tur al alegerilor prezidențiale, ce au fost anulate mai apoi. Însă, guvernatorul BNR nu anticipează o scădere a lor sub pragul de 5,5%, nivel la care banca centrală remunerează depozitele atrase pe o zi.

Indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei contractate înainte de mai 2019, a coborât de la 5,78 la 5,77%, cel la șase luni, utilizat la calcularea ratelor la creditele ipotecare, a alunecat de la 5,82 la 5,81% iar cel la 12 luni de la 5,99 la 5,98%.

Tendința de scădere a dobânzilor permite Trezoreriei să se împrumute la costuri mai mici. Finanțele au atras lunea aceasta 863 milioane lei, cu scadența octombrie 2033 pentru care a acceptat să plătească o dobândă medie anuală de 6,28%. Valoarea programată a emisiunii a fost de 600 milioane lei, iar ofertele de cumpărare s-au ridicat la 1,243 miliarde lei.

Evoluția dolarului a fost influențată de reapariția incertitudinii în privința comerțului mondial, după ce Curtea Supremă a Statelor Unite a stabilit că politica comercială a Casei Albe de după „liberation day” a fost ilegală, măsură care l-a determinat pe președintele Trump să impună un nou tarif de 15%, pentru o perioadă de 150 de zile.

Pe acest fond, euro a urcat la 1,1791 – 1,1833 dolari, față de 1,1782 dolari la închiderea de vineri a pieței americane. La noi, cursul monedei americane a scăzut de la 4,3327 la 4,3195 lei, față de 4,2940 lei, la începutul săptămânii trecute.

Euro s-a îndepărtat de pragul de 0,90 franci, astfel că media monedei elvețiene a scăzut de la 5,5813 la 5,5761 lei, după ce marțea trecută a fost atins un nou maxim istoric de 5,5932 lei. media lirei sterline a alunecat marginal de la 5,8393 la 5,8359 lei, față de 5,8604 lei, lunea trecută.

În ciuda faptului că moneda americană s-a depreciat, prețul gramului de aur a urcat de la 700,9567 lei la 716,2653 lei, consecință a creșterii metalului galben la 5.100 – 5.177 dolari/uncie.

În regiune, media monedei poloneze s-a întărit la 4,2173 zloți/euro. În schimb, a celei maghiare s-a depreciat la 379,90 forinți/euro.

Bitcoin a atins lunea aceasta un minim de 64.354 dolari iar ethereum a alunecat până la 1.853 dolari.

Text pus la dispoziție de dl. Radu Georgescu

Ancorată în stabilitate pe marginea prăpastiei cu costuri reale plătite de fiecare cetățean și mediul de afaceri, România rămâne captivă în ultima treaptă a categoriei recomandate investițiilor. Fără o „constituție economică”, respectiv o strategie economică și de competitivitate multianuală pe termen lung și reforme structurale, plasa de siguranță oferită de statutul de membru UE s-ar putea dovedi insuficientă pentru a evita retrogradarea în zona „junk”. În ciuda existenței unui cadru strategic activ, deși parțial (nu avem o Strategie Națională de Export), România rămâne captivă într-un paradox periculos: suntem o economie de convergență cu viziune europeană, dar plătim dobânzi de țară riscantă. Strategia Națională de Competitivitate (SNC), PNRR și alte programe cu iz strategic sunt lipsite, în mare parte, de „dinți” legislativi sau analize de impact consistente. Această situație nu reușește să convingă investitorii că avem o viziune acționabilă sau că taxele nu se vor schimba peste noapte pentru a acoperi deficite neprevăzute.

Paradoxul ratingului românesc: aparent bogat, dar trăind periculos

România se află într-o situație paradoxală în logica economică. Recent, agenția Fitch Rating a reconfirmat ratingul „BBB minus”, cu un produs intern brut pe cap de locuitor care depășește media țărilor din aceeași categorie. Deși suntem o economie de convergență în UE, toate cele trei mari agenții (Fitch, S&P și Moody’s) mențin o perspectivă negativă sau limitată. Suntem „copilul problemă” care refuză să-și facă temele, bazându-se periculos pe ideea că Uniunea Europeană nu va lăsa un stat membru să eșueze?

Într-adevăr, supraviețuirea financiară imediată primează acum în fața viziunii de competitivitate, iar România este în prezent un „pacient” cu o hemoragie financiară masivă. În acest context, competitivitatea este văzută doar ca un produs secundar al stabilității: dacă nu ai bani să plătești pensiile, nici o strategie de competitivitate fără ținte asumate, bugetate și de impact nu ne va salva de la faliment.

In acest caz, vom continua să trăim periculos pe termen mediu și lung tot cârpind soluții de stingere a incendiilor și angajându-ne banii pe priorități asumate modeste și aruncând povara deficitului pe „vinovații fără vină”?

Nota de plată a neîncrederii, costuri mari pentru noi toți

Rămânerea la baza clasamentului „investment grade” nu este doar o statistică abstractă, ci o taxă invizibilă plătită de români prin dobânzi record. România se împrumută la costuri specifice țărilor din categoria „junk”, plătind cele mai mari dobânzi din UE, iar instabilitatea fiscală îi face pe marii investitori reticenți în a plasa capital pe termen lung. La ele se adaugă presiunea pe curs și inflație întrucât orice risc de retrogradare lovește în valoarea leului, scumpind importurile și alimentând scumpirile la raft. Aceste efecte ne pot "condamna la mediocritate“ dacă măsurile de consolidare fiscală continuă să fie luate doar prin creșteri de taxe (care lovesc în competitivitate) și nu prin reducerea cheltuielilor statului sau investiții în infrastructură. Economia devine tot mai fragilă, iar ratingul poate rămâne "agățat" de pragul de jos (BBB-). In aceste condiții, costul capitalului rămân mari, descurajând firmele locale să se dezvolte. Practic, mesajul agențiilor de rating este că încă suntem solvabili (ne putem plăti datoriile la dobânzi uriașe), dar asta nu ține loc de prosperitate. Valoarea criteriului de guvernanță în acest caz este doar o garanție pentru băncile externe, nu o certificare a succesului economic național. Fragilitatea instituțională și volatilitatea politică - iată motive principale pentru care România plătește dobânzi de țară din categoria „junk”.

Pentru a sparge acest cerc vicios ar trebui să ne inspirăm din ce au făcut și fac alții prin trecerea de la „pompierismul fiscal” la o strategie de competitivitate legiferată, care să funcționeze ca o ancoră trans-partinică pe 10-15 ani. România nu trebuie să inventeze roata. Există state care au transformat ratingul mediocru în unul de elită prin disciplină și viziune cum ar fi Irlanda sau Estonia care au realizat consens politic pe viziuni strategice clare obținând în timp un rating A. Polonia: cel mai apropiat model de noi are de decenii o strategie de competitivitate coerentă și corelată cu restul de strategii ale țării și a limitat constituțional datoria publică la 60% din PIB. Rezultatul? Un rating A- care le permite împrumuturi mult mai ieftine decât cele ale României.

Exista mai multe similitudini în aceste exemple: taxele nu se schimbă peste noapte. Orice modificare este anunțată cu 6-12 luni înainte. Banii din taxe se duc în cercetare, infrastructură și digitalizare, nu doar în consum și salarii la stat. În timp ce SNC propune „modernizare industrială”, guvernul aplică adesea „corecții fiscale de urgență”. Agențiile de rating penalizează faptul că strategiile noastre sunt documente care pot fi anulate de următoarea ordonanță de urgență.

Paradoxul strategiei de competitivitate: monitorizare de proces, dar nu și de impact

Agențiile pot constata doar o “implementare” de proces. Rapoartele de monitorizare nu indică o capacitate a economiei de a depăși criza deficitului. Dacă avem strategii, dar nu avem rezultate care să convingă piețele că putem reduce dependența de împrumuturi scumpe, este greu de a ieși din cercul vicios. Informațiile arată că SNC se monitorizează prin MySMIS și indicatori tehnici (SIPOCA), dar monitorizarea este una administrativă. Orice evaluator ar vrea să vadă că SNC schimbă indicatorii de competitivitate, dincolo de exercițiul administrativ de bifare a unor activități. Ne-am dori cu toții să măsurăm și să vedem succes la densitatea de IMM-uri, de start-up-uri, de firme inovative. Degeaba măsurăm număr de proiecte depuse dacă acestea nu merg în piață, ca să dăm doar un exemplu. Competitivitate pe piețe și doar intenția de inovare face diferența. Un posibil motiv de ignorare a acestor documente poate fi divorțul între succesul raportat în dosarele de finanțare și realitatea costului capitalului sau impactul de implementare pentru firmele românești. Multe apeluri sunt întârziate, rezultatele se pot da chiar și cu un an întârziere când condițiile pieței fac accesul la finanțare tardiv. Fragilitatea și inconsistența schemelor de susținere la export completează tabloul țintelor ratate, dar nu-l epuizează. Am demonstrat prin Strategia Națională de Export că avem capacitatea de a elabora strategii prin sistem consultativ public-privat, dar ne lipsește mecanismul de protecție a acestora în fața instabilității politice. Rezultatele au fost când a existat voință politică.

Mediul de afaceri poate aspira la cele mai moderne fabrici, dar dacă statul se împrumută la dobânzi de țară riscantă pentru a acoperi un deficit imens, costul creditului pentru acele fabrici devine prohibitiv.

În timp ce SNC vorbește despre „modernizare industrială”, România alocă printre cele mai mici procente din PIB pentru cercetare-dezvoltare (R&D) din Uniunea Europeană (sub 0.5%, față de media UE de peste 2%). Inovarea în România este captivă într-un cerc vicios: statul nu finanțează cercetarea aplicată, iar mediul privat, lovit de instabilitatea fiscală, preferă să investească în active sigure, nu în tehnologii riscante de viitor. Inovarea și digitalizarea sunt tratate ca proiecte cu termen de valabilitate (până la finalul fondurilor UE), nu ca priorități de stat. Această abordare fragmentată confirmă agențiilor de rating că România nu are un plan de creștere sustenabilă, ci doar o metodă de a „petici” bugetul cu bani europeni.

Digitalizarea în SNC este adesea confundată cu achiziția de hardware. Deși „bifăm” jaloane în PNRR prin cumpărarea de computere sau licențe, multe procesele rămân analogice. Interoperabilitatea bazelor de date - inima unei economii moderne - este încă un concept teoretic. Nu impresionează faptul că am cheltuit 100 de milioane de euro pe „digitalizare” dacă acei bani nu se traduc într-o colectare mai bună a taxelor, simplificare și interoperabilitate și ușurință mai mare de a face afaceri în a rezolva probleme cu statul ale fiecărui cetațean. Rezultatul? O birocrație digitalizată care costă mai mult, dar nu crește productivitatea muncii.

SNC propune o economie de înaltă valoare adăugată, dar România se află pe ultimele locuri în clasamentul DESI (Indicele Economiei și Societății Digitale). Nu poți avea o economie inovatoare când forța de muncă nu este pregătită pentru tranziția tehnologică. Fără o corelare între educație și nevoile pieței, SNC rămâne o listă de dorințe, nu un plan de acțiune.

Spre deosebire de România, statele cu rating din categoria „A” au legiferat o strategie de competitivitate din care decurg restul obiectivelor și strategiilor. Acest lucru înseamnă că bugetul național se construiește în jurul strategiei de competitivitate, nu invers.

Investițiile străine nu impresionează, în ciuda volumului crescător

O strategie bazată pe multiplicatori pentru a reduce deficitul ar necesita mutarea investițiilor către sectoare cu valoare adăugată mare și amprentă locală ridicată (producție internă de materiale, energie, IT), pentru a opri „scurgerile” de capital prin importuri.

Un punct critic în evaluare este calitatea cheltuielilor. Putem observa că, de multe ori, fondurile alocate pentru susținerea competitivității ajung să alimenteze consumul (prin importuri), nu producția internă. Trebuie să trecem de la „pot să plătesc” la „știu să cresc”. O Românie competitivă nu este una care doar absoarbe fonduri UE, ci una care utilizează SNC pentru a identifica și proteja motoarele economice (exportatorii de tehnologie, hub-urile de inovare) care pot „dilua” natural datoria publică prin export.

Creșterea fluxurilor de investiții străine directe în România nu „impresionează” pe cât ar sugera cifrele brute, deoarece structura acestora reflectă adesea o consolidare a capitalului existent sau o reacție la consumul intern, mai degrabă decât o expansiune industrială de tip „greenfield”.

O mare parte din fluxul de ISD nu reprezintă resurse financiare noi intrate în țară pentru fabrici noi, ci profituri reinvestite, multe cu scopuri operaționale. Companiile străine deja prezente își mențin câștigurile în țară pentru a-și susține operațiunile curente, ceea ce este un semn de stabilitate, dar nu de expansiune. O bună parte din capital reprezintă doar schimbarea proprietarului unor active existente (ex: achiziția unor rețele de retail sau bănci), ceea ce nu creează neapărat noi locuri de muncă sau capacități de producție. Investițiile străine tind să se concentreze pe sectoare care deservesc consumul intern, nu pe cele care produc bunuri pentru export.

În loc să ajute la reducerea deficitului, aceste investiții pot stimula importurile pentru a satisface cererea internă. Multe investiții în industrie sunt de tip „lohn” modernizat sau asamblare, unde valoarea adăugată în România este mică. Profiturile mari generate sunt ulterior repatriate (peste 10,9 miliarde euro câștigate de investitori străini în 2024).

Pentru a atrage investiții străine directe de calitate - adică acelea care aduc tehnologie, cresc valoarea adăugată și impulsionează exporturile, este nevoie de strategii mult mai eficiente. Ajutoarele ar trebui să fie mult mai rapide dat fiind efectul de multiplicare. Investitorul poate primi bani doar dacă aduce brevete sau procese de producție de ultimă generație, spre exemplu. Marii investitori pot primi stimulente dacă cumpără componente de la firme mici și mijlocii (IMM) locale. Concomitent, se pot oferi granturi firmelor locale pentru a-și ridica standardele de calitate la nivelul cerut de multinaționale. Acestea sunt doare câteva repere ale unei gândiri strategice.

Concluzie

România se află pe o muchie de cuțit. „Creierul” strategiei economice - adică abilitatea de a „urca” pe lanțurile de valoare europene sau globale în 2040 - rămâne confuz și neconvingător. Într-adevăr ,România trebuie mai întâi să înceteze să mai cheltuiască bani pe care nu îi are (deficitul), dar concomitent ar trebui să discutam despre cum să devenim o forță economică.

Fără o instituție independentă care să protejeze strategia economică de ingerințele politice incoerente și divergente, vom continua să facem „echilibristică” pe marginea prăpastiei. Ieșirea din capcana BBB- depinde de curajul de a transforma statul dintr-un agent de „colectare forțată” în unul de „multiplicare economică”. Fără acest pas, riscăm să salvăm bugetul de azi sacrificând prosperitatea de mâine. Un rating de tip BBB- cu perspectivă negativă nu este doar o notă tehnică, ci o factură de miliarde de euro plătită suplimentar de stat sub formă de dobânzi, bani care ar putea merge spre investiții. E nevoie de argumentarea faptului că un proiect de țară început de un minister și continuat de următorul (indiferent de partid) crește încrederea investitorilor.

În contextul actual, marcat de presiuni fiscale și de necesitatea de a atrage fondurile din PNRR societatea trebuie să fie tot mai deschisă către soluții care aduc stabilitate pe termen lung. O inițiativă de a pune bazele unei strategii de competitivitate bine articulate, angajante și pe termen lung, corelată cu ținte bugetare, din care să decurgă organic toate abordările strategice ale țării ar trebui să fie în centrul atenției.

Conf.univ. dr. Costin Lianu, președinte ACEX,

Fost coordonator Strategia Națională de Export 2005-2015