Pentru mulți oameni, sărbătorile sunt prezentate ca un vârf al fericirii: luminițe, mese festive, revederi emoționante și promisiunea liniștii sufletești. Cu toate acestea, realitatea este adesea mult mai complexă. Paradoxal, tocmai atunci când „ar trebui” să fim fericiți, ne putem confrunta cu cele mai adânci stări de neîmplinire.

Despre presiunea emoțională care apare în perioada sărbătorilor, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, atrage atenția: „Sărbătorile activează un set de așteptări nerealiste legate de cum ar trebui să ne simțim și cum ar trebui să arate viața noastră. Suntem bombardați zilnic cu imagini idealizate în care toată lumea pare fericită, iubită și împlinită, iar acest lucru creează, în mod inconștient, un sentiment de inferioritate personală. Mulți oameni ajung să creadă că dacă nu simt bucurie sau recunoștință, înseamnă că este ceva greșit cu ei. În realitate, asistăm la o presiune psihologică intensă care poate declanșa sau amplifica anxietatea și episoadele depresive”.

De ce apare „depresia de sărbători”?

Depresia de sărbători nu este un diagnostic formal, dar descrie o realitate psihologică frecvent întâlnită: accentuarea tristeții, sentimentului de singurătate, anxietății sau golului interior în această perioadă.

Cauzele sunt multiple și adesea se suprapun.

Așteptările nerealiste sunt unul dintre cei mai mari factori. Filmele, reclamele și social media promovează imaginea familiei perfecte, a mesei îmbelșugate și a armoniei. Când realitatea noastră nu seamănă cu această poveste idealizată, apare un contrast dureros. Mulți oameni ajung să creadă că „doar mie mi-e greu” sau „ce e în neregulă cu mine?”, ceea ce amplifică senzația de neapartenență.

Singurătatea devine mai apăsătoare de sărbători. Dacă deja te confrunți cu izolare socială, pierderi recente, un divorț sau o ruptură de familie, toate acestea devin mai evidente când vezi în jur mese în familie și reuniuni aparent fericite.

Conflictele familiale ies adesea la suprafață. Întâlnirile cu rudele pot reactiva vechi tensiuni, resentimente sau traume nerezolvate. Presiunea de a „ne înțelege bine” duce uneori la exact opusul: certuri, frustrări și retrăiri emoționale.

Epuizarea financiară este o altă sursă importantă de stres. Cadourile, mesele festive și obligațiile sociale pot deveni o povară pentru cei care se confruntă deja cu dificultăți economice. Sentimentul de neputință și rușine poate adânci simptomele depresive.

La toate acestea se adaugă factorii biologici: lipsa luminii naturale, zilele scurte, vremea rece și dezechilibrele de somn pot contribui la scăderea nivelului de serotonină și la instalarea sau accentuarea depresiei.

Un alt factor important care apasă emoțional în această perioadă este presiunea de final de an, acel moment inevitabil de bilanț interior. Mulți oameni ajung să-și analizeze viața ca pe o listă de obiective bifate sau ratate: ce nu am realizat, unde am greșit, cât am pierdut, cât am reușit anul acesta.

După un an în care ritmul a fost alert, solicitant și adesea imprevizibil, oboseala nu este doar fizică, ci și mentală și sufletească. Sărbătorile vin peste oameni deja epuizați emoțional, iar în loc să se simtă eliberați, se simt datori să tragă concluzii, să se compare cu alții și să judece propria valoare prin prisma performanțelor.

Ce poți face concret pentru a-ți proteja sănătatea emoțională?

În primul rând, dă-ți voie să nu fii perfect sau permanent fericit. Sărbătorile nu sunt o competiție de zâmbete sau petreceri frumoase. Emoțiile tale sunt valide, indiferent dacă se potrivesc sau nu cu atmosfera din jur.

Redu expunerea la comparații toxice. Încearcă să nu te agăți de ideea nerealistă de a avea „sărbătorile perfecte”. Viața reală nu seamănă, aproape fără excepție, cu ceea ce vezi în social media. A avea așteptări mari doar pune o presiune suplimentară asupra ta și asupra oamenilor din jurul tău.

Stabilește limite. Nu trebuie să participi la toate întâlnirile sau să îndeplinești toate așteptările. Este sănătos să spui „nu” atunci când simți că te depășește situația.

Caută conexiuni autentice, nu perfecțiune. Un telefon sincer cu cineva de încredere poate fi mai vindecător decât o masă festivă „perfectă”.

Ai grijă de corpul tău. Somnul, alimentația și mișcarea influențează direct starea psihică. Uneori o plimbare zilnică sau un program de somn mai stabil pot face diferența.

Creează un mic ritual personal. Nu trebuie să fie legat de tradițiile clasice. Poate fi o carte, o lumânare aprinsă seara, o plimbare într-un loc liniștit. Important este să îți creezi spații de siguranță emoțională.

”Sărbătorile nu sunt un test al valorii tale ca om. Nu ești mai puțin important pentru că nu simți ceea ce „ar trebui”. Fiecare trăiește această perioadă cu propriul bagaj emoțional, iar durerea nu dispare pentru că suntem în luna decembrie. Iar dacă în acest an sărbătorile te găsesc obosit, trist sau fără speranță, amintește-ți: nu ești singurul. Curajul de a cere sprijin este, uneori, cel mai frumos dar pe care ți-l poți oferi”, concluzionează Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

La prima vedere, viața noastră pare să fie guvernată de decizii raționale. Ne alegem hainele dimineața, reacționăm la ce ni se spune, luăm decizii legate de carieră, iubire sau sănătate. Ne place să credem că avem control asupra alegerilor noastre. Însă, în realitate, multe dintre aceste decizii sunt influențate – uneori chiar dictate – de o parte mult mai profundă și mai puțin accesibilă a psihicului nostru: subconștientul.

Mintea subconștientă este un rezervor de experiențe trecute, comportamente învățate și răspunsuri emoționale. Ea procesează informația sub nivelul conștiinței, influențându-ne acțiunile în moduri pe care adesea nici nu le conștientizăm.

Cercetările din neuroștiințe sugerează că până la 95% dintre acțiunile noastre zilnice sunt influențate de subconștient. Asta înseamnă că majoritatea lucrurilor pe care le facem „pe pilot automat” – cum ar fi să mâncăm ceva când suntem stresați, să ne verificăm compulsiv telefonul sau chiar modul în care ne raportăm la muncă – provin din tipare subconștiente.

Aceste rutine ne permit să funcționăm eficient într-o lume complexă, fără a lua decizii constante pentru fiecare acțiune în parte.

Despre cum funcționează subconștientul, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, afirmă” Mintea subconștientă nu vorbește prin cuvinte. Ea se exprimă prin stări, prin repetiție, prin atracții aparent iraționale sau reacții disproporționate. Ea e cea care „decide” că e periculos să fii vulnerabil, dacă ai învățat cândva că atunci când ai fost sincer ai fost respins. Ea e cea care sabotează succesul, dacă ai trăit ideea că oamenii de succes sunt aroganți sau singuri. Ea creează reflexul de a te învinovăți, de a te autocritica, de a tăcea când ar trebui să ceri sau să pleci când ar trebui să rămâi. Această parte profundă a noastră nu poate fi accesată doar cu rațiunea. Nu se convinge prin logică. Ea crede în ceea ce i-a fost repetat, arătat, simțit. Crede în mesaje simple, emoționale..”

Influența subconștientului în viața de zi cu zi

1. Emoțiile spontane. Ți s-a întâmplat vreodată să reacționezi intens într-o situație banală? Poate o observație minoră te-a rănit disproporționat. Nu ești „prea sensibil” – este subconștientul tău care a asociat acel stimul cu o rană veche, activând automat un răspuns de apărare.

2. Relațiile repetate. Ajungi din nou și din nou în relații cu persoane care te resping sau te controlează? Subconștientul recreează tipare familiare, chiar dacă sunt dureroase, pentru că familiarul = sigur. Ce e cunoscut pare „predictibil”, chiar dacă nu e sănătos.

3. Autosabotajul. Vrei să ai succes, dar amâni mereu. Îți dorești iubire, dar alegi constant persoane indisponibile emoțional. De ce? Pentru că subconștientul are programe contradictorii față de ceea ce îți dorești conștient. Vrei succes, dar subconștientul „știe” că dacă reușești, vei fi judecat sau respins.

4. Boala ca limbaj al subconștientului. Psihosomatica ne arată că multe afecțiuni fizice au cauze emoționale. Dacă subconștientul reține emoții nerezolvate (rușine, furie, frică, vinovăție), acestea se pot somatiza în corp, sub forma unor dureri cronice sau afecțiuni inexplicabile.

De unde provin convingerile subconștiente?

Cele mai multe „programe” subconștiente se formează între 0 și 7 ani – perioada în care creierul funcționează în unde cerebrale theta, o stare similară transei. În această fază, copilul absoarbe fără filtru tot ceea ce trăiește:

Cuvintele părinților („Nu ești bun de nimic”, „Trebuie să fii perfect”, „Fii tare!”);

Tonul emoțional al familiei (critică, anxietate, abandon, iubire condiționată);

Atmosfera relațională (certuri, respingere, neglijare).

Apoi, în adolescență și viața adultă, aceste convingeri devin bazele realității noastre. Nu pentru că sunt adevărate, ci pentru că nu le-am pus niciodată sub semnul întrebării. Ele rulează „în fundal”, influențând deciziile, atracțiile, fricile și succesul personal.

Cum faci schimbări în subconștient?

Una dintre cele mai frustrante experiențe este să știi ce vrei conștient, dar să simți că „nu poți”, că „ceva din tine se opune”. Asta pentru că voința acționează la nivel conștient, dar subconștientul nu se schimbă prin logică sau raționamente. El se transformă prin experiență emoțională profundă, repetiție, simboluri și stări modificate de conștiință.

Aici intervine hipnoza – o tehnică care, într-un mod sigur și controlat, facilitează comunicarea între mintea conștientă și subconștientă.

Contrar credințelor populare, hipnoza nu înseamnă pierderea controlului, ci dimpotrivă – este o formă de conștiență extinsă. În această stare, persoana nu doarme și nu își pierde controlul, ci devine mai receptivă la propriile gânduri, emoții și amintiri profunde. Tocmai pentru că filtrul mental este mai relaxat, accesul la resursele subconștiente – fie ele blocaje emoționale, convingeri formate în copilărie sau tipare automate de reacție – devine mai ușor.sss

Mai mult decât atât, starea hipnotică deschide o poartă spre o conexiune mai profundă cu propriul sine, oferind un spațiu sigur în care persoana poate redescoperi și amplifica resursele sale naturale: calmul interior, încrederea, puterea de a face alegeri noi.

”Subconștientul nostru este motorul invizibil care ne ghidează multe dintre alegerile și reacțiile zilnice, chiar dacă suntem convinși că deciziile noastre sunt în totalitate raționale și conștiente. Înțelegerea acestui aspect profund al minții ne oferă o perspectivă mai clară asupra propriilor tipare, emoții și comportamente. Schimbarea reală și durabilă se naște atunci când reușim să comunicăm cu subconștientul, iar aici hipnoza joacă un rol important, facilitând un acces mai direct și mai blând la această parte ascunsă a psihicului. Astfel, putem să transformăm tiparele vechi și limitative în obiceiuri și convingeri care ne sprijină să trăim viața cu mai multă libertate, bucurie și autenticitate”, concluzionează Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

De ce unii oameni fug exact de ceea ce își doresc cel mai mult? De ce, în ciuda unei dorințe reale de a fi iubiți și de a iubi, unele persoane se retrag sau devin reci tocmai atunci când relația devine profundă și autentică? Răspunsul se regăsește într-un fenomen psihologic complex: frica de intimitate.

Această teamă nu are legătură cu sexualitatea în sine, ci cu apropierea emoțională autentică. Este un conflict intern între dorința de conexiune și nevoia (adesea inconștientă) de protecție față de suferință.

Ce este frica de intimitate?

Angela Nuțu, psihoterapeut și coach: “ Frica de intimitate este o anxietate profundă generată de apropierea emoțională și de deschiderea autentică față de celălalt. Este o formă de evitare afectivă care poate apărea în orice relație semnificativă – de cuplu, de prietenie, chiar și între părinte și copil – dar devine mai evidentă în relațiile romantice, unde vulnerabilitatea este inevitabilă.

Persoanele care suferă de această frică pot părea inițial calde, implicate, dar pe măsură ce relația devine mai profundă, apar mecanisme de apărare: se retrag, devin critici, invocă nevoia de spațiu, găsesc defecte în partener sau provoacă certuri fără un motiv clar”.

Frica de intimitate se dezvoltă de-a lungul vieții, în special în copilărie și adolescență, ca mecanism de protecție împotriva suferinței emoționale. Printre principalele cauze identificabile se numără:

1. Atașamente nesigure în copilărie. Teoria atașamentului (John Bowlby) explică cum stilurile de atașament dezvoltate în relația cu figurile parentale se reflectă ulterior în relațiile adulte. Cei crescuți în medii instabile emoțional, cu părinți indisponibili afectiv, critici sau intruzivi, pot dezvolta un atașament evitant sau anxios, ceea ce duce la teama de apropiere reală.
2. Experiențe traumatice sau respingeri. Traumele din trecut – trădări, abandonuri, pierderi sau relații toxice – pot învăța creierul că apropierea aduce durere. Astfel, persoana își construiește un zid de protecție între sine și ceilalți.
3. Teama de a fi controlat sau sufocat. Unii oameni asociază intimitatea cu pierderea libertății sau cu o posibilă dominare. Dacă în trecut au fost manipulați, controlați sau invalidați, vor evita orice relație care ar putea reactiva acest tip de dinamică.
4. Stima de sine scăzută. Paradoxal, unii se tem de intimitate nu pentru că nu doresc iubirea, ci pentru că nu se simt demni de a fi iubiți. Ei cred, adesea inconștient, că dacă partenerul îi va cunoaște cu adevărat, îi va respinge. Așa că preferă să saboteze relația înainte ca acest lucru să se întâmple.

Semne ale fricii de intimitate în relația de cuplu

Frica de intimitate nu este mereu ușor de recunoscut, deoarece se poate ascunde sub diverse comportamente. Iată câteva semnale:

Răceală afectivă sau evitarea discuțiilor emoționale profunde.

Reticență în a face planuri de viitor sau angajamente clare.

Critică excesivă la adresa partenerului pentru a justifica distanțarea.

Fugă din relație atunci când lucrurile devin „prea serioase”.

Atracție constantă pentru persoane indisponibile emoțional.

Tendința de a minimaliza nevoile emoționale sau de a le ridiculiza.

Rușine sau anxietate în momente de apropiere emoțională.

Sabotaj relațional – comportamente care duc la distrugerea legăturii fără un motiv logic.

Ce poți să faci dacă recunoști frica de intimitate

În primul rând, este esențial să știi că frica de intimitate nu este o condamnare, ci o rană emoțională care poate fi înțeleasă, procesată și vindecată. Adevărata intimitate nu este periculoasă – dar învățăm acest lucru abia atunci când ne permitem să explorăm vulnerabilitatea într-un mod sănătos.

1. Conștientizează și acceptă. Primul pas este să nu o mai negi. Acceptarea nu înseamnă resemnare, ci o recunoaștere a existenței unei dificultăți reale. Observă tiparele tale relaționale și întreabă-te: „Ce simt când cineva se apropie prea mult de mine?” sau „Ce cred că se va întâmpla dacă mă las văzut cu adevărat?”
2. Gândește-te la trecutul tău emoțional. Adesea, frica de intimitate are rădăcini în experiențe din copilărie sau adolescență. Gândește-te relația cu părinții, la primele iubiri, la momentele când ai fost rănit emoțional. Ce ai învățat atunci despre apropiere? Ce ți-ai promis să nu mai permiți niciodată?
3. Învață diferența între vulnerabilitate și slăbiciune. A te deschide emoțional nu înseamnă slăbiciune. Dimpotrivă, vulnerabilitatea autentică cere curaj. Intimitatea reală nu înseamnă a fi perfect sau a nu greși, ci a fi sincer și prezent.
4. Lucrează la stima de sine. Teama de a fi cunoscut „cu adevărat” este adesea legată de o imagine de sine negativă. Lucrul cu propria valoare, acceptarea imperfecțiunilor și autocunoașterea sunt pași esențiali pentru a te simți în siguranță în relații.
5. Terapia psihologică. Frica de intimitate este, în multe cazuri, adânc înrădăcinată. Un psihoterapeut poate ajuta nu doar să înțelegi de unde vine această teamă, ci și să înveți să o gestionezi.
6. Comunicare autentică cu partenerul. Dacă ești deja într-o relație, nu îți ascunde teama. Spune-i partenerului că uneori apropierea te face anxios, dar că lucrezi la acest aspect. Vulnerabilitatea poate întări legătura în loc să o amenințe.

“Frica de intimitate ne face să trăim într-un paradox: tânjim după conexiune, dar ne ferim de ea. Însă dragostea autentică – cea în care suntem văzuți, auziți și acceptați – nu poate exista fără curajul de a fi vulnerabili.

A trăi o relație matură înseamnă să învățăm, pas cu pas, că apropierea reală nu ne amenință, ci ne eliberează. Și că, de cele mai multe ori, nu ne temem de celălalt, ci de ceea ce credem noi că suntem în ochii săi”, concluzionează Angela Nuțu.

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, Vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP și Psihoterapeut.

În Duminica a XII-a după Rusalii, 31 august 2025, când Biserica Ortodoxă încheie Anul Bisericesc, credincioșii din județul Călărași au participat la Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, la Mănăstirea „Radu Negru”.

Sub protia Preasfinției Sale, au slujit preacuviosul părinte vicar eparhial, arhimandritul Rafail, preacucernicii părinți consilieri Marius Gabriel Purcărea, Nicușor Silviu Dascălu și Andrei Cornel Petre, preacucernicul părinte Vasile Viorel Dinu, Protopop de Călărași, stareții mănăstirilor învecinate și un ales sobor de preoți și arhidiaconi.

Corul FIDELIS, al Catedralei Episcopale, a dat răspunsurile, armonizând dialogul liturgic.

În cadrul Sfintei Liturghii Preasfinția Sa a hirotonit un tânăr teolog, Alexandru George Ghencea în prima treaptă clericală a diaconiei urmând să păstorească, ca preot, o comunitate parohială din localitatea Rovine, Protopopiatul Slobozia.

Preasfinția Sa a împărtășit copiii prezenți la Sfânta Liturghie.

La momentul Chinonicului, Grupul de Cateheză de la parohia Independența a susținut un concert de cântări religioase și pricesne.

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Părinte Vincențiu a tâlcuit Evanghelia Tânărului Bogat, subliniind chemarea fiecărui creștin la desăvârșire prin iubirea lui Dumnezeu și a aproapelui, precum și importanța lepădării de cele materiale în vederea dobândirii Împărăției Cerurilor.

Tot în cuvântul de învățătură a vorbit despre Începutul Anului Bisericesc, amintind că avem datoria să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru grija și dragostea pe care o are permanent față de noi.

La final, ierarhul a binecuvântat obștea monahală și credincioșii prezenți, încurajându-i să continue cu râvnă viața duhovnicească.

Tot mai mulți angajatori au început să introducă pe lista de cerințe din anunțurile de angajare competențe digitale și cunoștințe de AI, atât pentru job-urile care au legătură directă cu acestea, precum cele din domeniul IT sau digital marketing, cât și pentru cele conexe, cum ar fi inginerie, vânzări, analiză de date, web design sau marketing.

„Deși există un interes evident și în creștere al angajatorilor de a cere angajaților să dobândească abilități digitale și să se folosească de instrumentele de inteligență artificială, unul dintre sondajele pe care le-am realizat anul acesta ne arată că doar 4 din 10 angajați folosesc în mod regulat inteligența artificială în sarcinile de la birou pentru a reduce volumul de muncă sau pentru a obține rezultate mai rapide. Rata de adopție este mai ridicată în cazul job-urilor zona white collar (absolvenți de studii superioare) și a specialiștilor. Pe de altă parte, jumătate dintre angajatori spun că angajații și candidații nu sunt familiarizați cu instrumentele de inteligență artificială și că nu sunt suficient digitalizați. Asta în contextul în care consideră că abilitățile digitale vor fi cele mai căutate în următorii 5 ani”, spune Bogdan Badea, CEO eJobs, cea mai mare platformă de recrutare online din România.

În acest context, numărul de joburi care cer competențe AI și digitale este în creștere, cea mai pregnantă evoluție fiind pe zona de IT și marketing digital. Apare însă nevoia de adaptare la progresul tehnologic și în domeniile conexe, precum vânzări, financiar, dezvoltare de produs, inginerie, contabilitate sau chiar HR. Deja în multe dintre aceste domenii au fost automatizate o serie de activități care presupuneau o muncă repetitivă și cronofagă. „Este vorba, în cea mai mare parte, de task-uri pe care le făceau angajații juniori sau, în cazul seniorilor, sarcini repetitive, care țin mai degrabă de partea de execuție decât de cea de strategie”, mai spune Bogdan Badea. Pe eJobs.ro sunt disponibile, în momentul de față, aproximativ 1.500 de job-uri care cer, în fișa postului, și skill-uri digitale. Alte 5.000 de locuri de muncă au specificate competențe de AI sau machine learning în descrierea job-ului. Cele mai căutate competențe digitale specifice și de AI sunt legate de generarea de conținut, editare de imagini, analiză de date, business intelligence ori cloud computing.

„Și candidații știu cât de importante au devenit pentru angajatori aceste cunoștințe și, mai mult decât atât, înțeleg faptul că este un capitol la care încă mai au destul de mult de lucrat. Aproximativ 20% dintre angajați și candidați spun că le lipsesc întru totul abilitățile digitale, asta în timp ce date la nivel european arată că România se plasează pe ultimul loc în UE la gradul de utilizare a inteligenței artificiale în companii”, detaliază Bogdan Badea. De altfel, aceasta este, în momentul de față, principala direcție de învățare sau chiar reconversie profesională pe care și-o doresc pentru a putea față mai ușor cerințelor de pe piața muncii din următorii ani. În ceea ce-i privește pe angajatori, aceștia au început deja să introducă programe de învățare și training-uri pentru echipe, pe zona competențelor digitale.

În acest moment, pe eJobs.ro sunt disponibile 26.000 de joburi. Alte 9.000 de locuri de muncă sunt deschise pe iajob.ro, platforma de locuri de muncă lansată de eJobs și dedicată candidaților care își doresc să se angajeze rapid, fără a mai trece prin pașii tradiționali ai unui proces de recrutare, precum crearea unui CV.

Reprezentanți ai Forumului Român de Diabet au participat la Parlamentul European, într-o dezbatere despre relația dintre diabetul zaharat și obezitate și asigurarea unui acces mai bun la prevenire, diagnosticare și tratament timpuriu

România a fost reprezentată la Parlamentul European din Bruxelles de două dintre cele mai respectate voci din domeniul diabetologiei: Conf. Dr. Anca Stoian și Dr. Delia Pintilei, ambele membre ale Comisiei de Diabet din cadrul Ministerului Sănătății și ale Forumului Român de Diabet. Cele două reprezentante au participat la evenimentul „Increasing productivity, competitiveness and resilience by tackling the interplay between obesity and diabetes”, organizat de Forumul European de Diabet, care a reunit factori de decizie și experți europeni interesați de combaterea impactului combinat al diabetului și obezității asupra productivității și sustenabilității economice.

În cadrul evenimentului a fost subliniată relația dintre diabet și obezitate - 2 epidemii gemene la nivel global, cu impact major în Uniunea Europeană, afectând sănătatea populației, calitatea vieții, sustenabilitatea sistemelor de sănătate și productivitatea economică. Acestea sunt profund interconectate – aproximativ 90% dintre persoanele cu diabet suferă și de supraponderalitate sau obezitate, iar riscul de a dezvolta diabet de tip 2 este de 7 ori mai mare la persoanele cu obezitate. Costurile asociate – inclusiv complicațiile prevenibile și mortalitatea prematură – sunt uriașe: peste 240 miliarde de euro anual în UE. De asemenea, se estimează că fiecare euro investit în tratamentul diabetului poate aduce peste 5 euro în beneficii sociale.

La nivel mondial, 589 de milioane de adulți trăiesc cu diabet – ceea ce înseamnă 1 din 9 persoane. În anul 2000 erau doar 151 de milioane, ceea ce înseamnă o creștere de 290%, în condițiile în care populația globală a crescut cu doar 33% în acest interval. Se estimează că până în 2050, numărul persoanelor afectate va ajunge la 853 de milioane (1 din 8 adulți).

De asemenea, conform datelor din Diabetes Atlas 2024:

• 252 milioane de persoane nu știu că au boala;
• Peste 3,4 milioane de decese în 2024 au fost atribuite diabetului;
• Cheltuielile globale pentru tratament au depășit 1.000 miliarde USD (12% din bugetul de sănătate la nivel global).

Participarea României la acest nivel este cu atât mai importantă cu cât datele recente din Diabetes Atlas 2024 evidențiază o realitate alarmantă:

• 1 din 11 adulți români (20–79 ani) trăiește cu diabet – adică 1.320.000 de persoane;
• 21,4% dintre cazuri rămân nediagnosticate;
• Peste 10.000 de români au murit în 2024 din cauza acestei boli.

„Prevenția, depistarea precoce și tratamentul corect sunt singurele instrumente care pot reduce impactul uriaș al acestei condiții, care afectează 1 din 11 români. România are nevoie de investiții în educație pentru sănătate,” a completat Conf. Dr. Anca Pantea Stoian.

„Potrivit datelor CNAS, în 2024, România a cheltuit peste 2,6 miliarde lei pentru 1,3 milioane de pacienți cu diabet. Investițiile în prevenție, în special în managementul obezității, sunt esențiale pentru reducerea incidenței diabetului zaharat de tip 2 și a eficientizării indicatorilor sistemului de sănătate,” a declarat Dr. Delia Pintilei.

Forumul Român de Diabet va continua să susțină participarea experților români în forurile europene și promovarea unui traseu medical clar, eficient și accesibil pentru persoanele care trăiesc cu diabet în România.

***

Forumul Român de Diabet este prima platformă de colaborare multi-stakeholder din domeniul diabetului zaharat, reunind asociații de pacienți, autorități din mai multe domenii, societăți medicale și reprezentanți ai producătorilor de medicamente. Proiectul se desfășoară într-un cadru de parteneriate între Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, Federația Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, asociații de pacienți și Grupul de Lucru Diabet al ARPIM. Inițiativa se alătură celei similare create la nivelul Federației Europene a Industriilor și Asociațiilor Farmaceutice și Forumului European al Diabetului.

Proiectul a demarat in anul 2019 pornind de la dezideratul de a aduce împreună toți factorii interesați de problema diabetului zaharat într-un spațiu de colaborare autentic și durabil. În cadrul acestei platforme, membrii Forumului contribuie cu energia și cunoștințele proprii, devenind împreună un motor al schimbării pozitive si transformând ideile în acțiuni concrete și inovatoare. Mai multe detalii pe www.forumdiabet.ro și www.nutejoci.ro.