Majoritatea dintre noi trăim mai mult în viitor decât în prezent. Ne închipuim cum o să fie când lucrurile o să devină mai bune, cum o să ne simțim când nu o să mai fim în situația actuală, cum vor arăta zilele noastre odată ce ne vom găsi perechea și vom întemeia o familie. Dincolo de riscul mare la care ne expunem trăind în viitor, adică deconectarea de la prezent, mai omitem un lucru important: Ce facem concret pentru a ajunge acolo?
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), majoritatea oamenilor visează dar nu schimbă nimic acum – deși realizează că rețeta actuală nu are cum să le aducă rezultatul dorit. “Mulți dintre noi ne imaginăm cu lux de amănunte viitorul. Îl trăim, îl mirosim, îl simțim ca și când ar fi aici și acum. Ne cufundăm într-o întreagă scenarită în jurul viitorului nostru dar uităm complet de momentul cel mai important: ACUM. Pentru că suntem cu mintea acolo, ratăm unicul moment în care putem cu adevărat să plantăm semințele pentru viitor. Toată treaba aia cu vizualizatul viitorului este nulă fără acțiuni zilnice, susținute, în direcția către care vrem să mergem. Ce te întreb eu e asta: Ce ai de făcut astăzi, pentru viitorul TU?, Care sunt lucrurile pe care poți să le schimbi acum, ca să devii TU-ul din viitor?, Ce persoane vrei să rămână aproape și care relații te blochează?, Ce decizii de AZI fac diferența pentru MÂINE? Ca să putem deveni varianta noastră de mâine, azi este singurul moment în care putem să facem schimbarea. Nu ieri și cu siguranță nu mai târziu decât ne dorim să avem rezultatele. Dacă vrem o schimbare în 2 ani, este absurd să începem procesul peste 3 ani, nu?”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Totodată, specialistul este de părere că primul lucru important după vizualizarea viitorului ideal este să iei decizia ca de AZI să faci ce ține de tine ca să devii acel TU.
“Nimeni nu poate face pașii în locul tău. Nici părinții, nici frații/surorile, nici iubitul/a, nici terapeutul tău. Toți te pot susține, te pot ajuta pe parcurs, te pot ghida când ai nevoie – însă tu ești singura persoană care controlează cu adevărat rezultatele din viața ta. Și tu, doar tu, poți să faci posibil acel viitor în care te visezi în mod constant. Așa că, unde te vezi în viitorul tău? – peste 2 ani, 5, 10… Cum arăți? Cum stai cu sănătatea? În ce fel de relație te vezi? Ce fel de atitudine ai față de tine, față de copiii tăi, față de partener? Cum privești viața? Care este diferența dintre tine de acum și tu din viitor? Pune totul pe o listă și vezi care sunt lucrurile pe care poți să începi chiar de azi să le schimbi. Iar din ziua în care vei lua decizia să începi procesul, vei face deja primul pas mai aproape de acel viitor pe care ți-l dorești”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, cu specializări în terapia de cuplu și familie, dans terapie, somato-terapie, NLP și lucrul cu proiecțiile sinelui. Și-a propus ca prin ceea ce face să aducă în viața fiecărei persoane cu care lucrează un plus de conștientizare, cunoaștere și încredere în propriile forțe. Obiectivul ei este să ofere cât mai multe din experiența ei, atât personală cât și profesională, astfel încât să producă schimbări semnificative în viețile celorlalți.

În educația formală, suntem privați de acest limbaj, numit emoția. Devenim supraobedienți prin prisma tuturor formelor sociale, iar puterea noastră emoțională scade. Astfel, potrivit psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, nu mai spunem ce simțim, ce vrem, nu mai suntem sinceri sau deschiși și credem că vom fi judecați de către ceilalți.
“Emoțiile sunt reacții sau percepții la ceva sau cineva din exterior. Dragostea nu este emoție și nici reacție. Pentru că dacă ar fi, ar dispărea la fel ca orice altă emoție, la stimulii exteriori. Ce oamenii acum numesc Dragoste, este atracție bazată pe tipar fizic, comportament și programe educaționale și sociale întâlnite. Omul este amăgit de această Dragoste și o confundă cu o emoție puternică pe care nu o înțelege, dar care îl cuprinde, o trăiește, și pentru că nu știe ce este, aceasta se consumă ca și carburantul de la mașină când mergi cu ea. Emoțiile ne pun în mișcare spre a face ce ne dorim, iar prin ele luăm decizii; unele bune, altele mai puțin bune. În cazul omului nepregătit, emoțiile pun stăpânire pe el și nu poate judeca sau raționaliza o decizie. Astfel, nu știe ce să facă pentru că nu știe ce trăiește”, explică psihologul Alexandru Pleșea.
Totodată, specialistul este de părere că emoțiile nu au legătura cu judecata sau rațiunea, pentru că dacă ar avea, am putea simți fiecare cuvânt sau fiecare adiere de vânt venită spre noi.

“Pe de cealaltă parte, Dragostea­ nu este un sentiment, deci nu o emoție, care apare și dispare în funcție de dispoziție, ci este o recunoaștere a ceea ce, prin cel din fața ta, vezi la tine: Creșterea răbdării, acceptării, empatiei, surprizelor, entuziasmului, etc. Din acest motiv, dragostea dăinuie la unii, iar la alții nu. Accesarea emoțiilor, prin reacții temporare, este ca intrarea într-un vis în care nu se pot controla lucrurile. Accesare dragostei, prin recunoaștere, este ca ieșirea din vis și posibilitatea de a alege. Emoția poate fi unită cu rațiunea. Rațiunea înțelege ce trăiesc. Acest lucru cere o practică pe care toate cărțile sacre se străduiesc din răsputeri să le rânduiască celor ce caută. Emoția, ca sentiment, reacție sau percepție este alt creier, cu viteze mai rapide decât mintea. De asta, uneori,  simți ce se întâmplă în fața ta, înainte ca mintea să ia o decizie. Din păcate e doar uneori. Emoțiile sunt reacții rapide, în cazul omului neatent și nepregătit, sau răspunsuri utile momentului, prin înțelegere, în cazul omului atent și pregătit”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.

Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.

Observăm tot mai mult nevoia aparentă de a ne îndepărta unii de ceilalți. Ba chiar suntem încurajați de modul în care ne expune societatea ideea că fiecare trage pentru sine, că totul trebuie să îl faci singuri dacă vrem să avem succes.
În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), în business, în relații, în vindecarea psiho-emoțională, fiecare face tot ce poate ca să evite vulnerabilitatea, căutând modalități de a rezolva totul de unul singur. “Suntem încurajați să nu avem „nevoie” de nimeni altcineva, să ne descurcăm singuri, să fim independenți, să nu cerem, să nu spunem dacă ne este greu și să ținem totul pentru noi. În unele cazuri alegem atitudinea aceasta pe bună dreptate, însă este ghidată doar de alegerea greșită a „echipei” de lucru. Unii oameni ne vor dezamăgi inevitabil, pentru că nu sunt parte din „tribul” nostru de suflet. Alții însă sunt oamenii noștri, cei alături de care putem să construim, să ne bucurăm, să dăm naștere lucrurilor noi și chiar să ne vindecăm. Putem face totul singuri, însă nu de unii singuri”, explică psihologul.

Psihologul Andra Tănăsescu: “Drumul și destinația sunt de 1 milion de ori mai frumoase atunci când mergem împreună”
Totodată, specialistul afirmă că putem să facem totul singuri, însă dacă vrem rezultate excelente este necesar să nu fim singuri în proces. Drumul și destinația sunt de 1 milion de ori mai frumoase atunci când mergem împreună.
“Să ne gândim la o relație – nu există relație de cuplu armonioasă în care să fie doar un partener implicat, activ. În business – ce business de succes cunoaștem în care omul de succes să fie singurul din „echipă”?! Există un lider, da, însă acel lider are o echipă care îi face posibilă atingerea excelenței. Să ne gândim acum la procesul de vindecare psiho-emoțională. Normal că ne putem vindeca singuri! Asta este și ideea de fapt – în procesul terapeutic, omul este cel care se vindecă. Terapeutul nu face nici o incantație sau dansul ploii și nici nu ia inițiativa în locul omului. În acest caz, terapeutul este parte din „tribul” celui care apelează la el și care îl susține în propriul proces de vindecare. Cea mai bună formă de vindecare este cea care este făcută în echipă. În viața strămoșilor noștri, încă prezentă în locurile în care mai există triburi, cea mai eficientă modalitate de vindecare a unui om era în comunitate. Individul nu este pus la perete, izolat într-un colț al așezării, lăsat să se descurce cu problema cu care se confruntă. Din contra! Fiecare problemă este discutată, procesată și rezolvată în comunitate și cred că ne-am îndepărtat deja mult prea mult de la acest obicei”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Psiholog: Trebuie să înceteze momentele în care o persoană “suspectă” (nici măcar diagnosticat) de Covid-19 să fie pusă la zid!
Mai mult, specialistul este de părere că, de anul acesta poate mai mult ca oricând, este prețios pentru noi să ne susținem reciproc și să formăm comunități de suport; Fie că facem asta în familie, într-un grup de prieteni, într-un grup de formare profesională, într-un grup de terapie sau măcar într-un mini grup format dintr-un om și un mentor, terapeut, etc.
“A venit momentul să fim alături unii de ceilalți cu sufletul și cu atenția. Așadar, este nevoie mai mult ca oricând să ne gândim la perioada în care ne aflăm cu alți ochi. Majoritatea celor care au simptome, indiferent de rezultatul testului, sunt puși la zid, judecați și excluși din viața întregii comunități. O atitudine de genul acesta încurajează mai degrabă îmbolnăvirea mai profundă sau o agravare a bolii în loc să sprijine vindecarea. Creierul, supus unei cantități mari de stres, destabilizează buna funcționare a corpului și automat își pierde din capacitatea de a se vindeca. Pe de altă parte, dacă alegem să fim alături de cei care trec prin momente grele în perioada asta, le sporim șansele de vindecare – fie ea fizică sau emoțională. Fiți oameni cu oamenii, așa cum ați vrea să fie și alții cu voi. Oferiți ce vreți să primiți, ascultați așa cum vă doriți să fiți ascultați și susțineți așa cum v-ar cere vouă inima să fiți susținuți. Hai să facem o mare echipă în care să ne susținem pentru a depăși mai repede și cu bine acest moment din viața noastră – și altele care vor veni, personale sau parte din comunitate”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, cu specializări în terapia de cuplu și familie, dans terapie, somato-terapie, NLP și lucrul cu proiecțiile sinelui. Și-a propus ca prin ceea ce face să aducă în viața fiecărei persoane cu care lucrează un plus de conștientizare, cunoaștere și încredere în propriile forțe. Obiectivul ei este să ofere cât mai multe din experiența ei, atât personală cât și profesională, astfel încât să producă schimbări semnificative în viețile celorlalți.

Mindfulness înseamnă conștientizarea moment cu moment a gândurilor, emoțiilor, senzațiilor corporale și a mediului înconjurător. În zilele noastre, oamenii pot da sfaturi despre practic orice și reușesc să pună în mișcare Mindfulness. Cu toate acestea, Mindfulness merită absolut o șansă din timpul nostru.
Cunoscutul psiholog roman Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), afirmă că este o diferență între mindfulness și meditație: mindfulness este o calitate, meditația este o practică. Meditația este o practică și, prin această practică, se pot dezvolta diferite calități, inclusiv atenția. Mindfulness descrie un mod specific de a trăi care poate fi cultivat prin practică.

Ce înseamnă cu adevărat?
“Mindfulness este o stare de a fi când corpul și mintea ta se află în același loc în același timp. Asta înseamnă să atragi atenția asupra a ceea ce faci și unde te afli, fără să-ți faci griji pentru viitor sau trecut. Meditația Mindfulness este o modalitate formală de a vă antrena mintea pentru a vă dezvolta abilitățile de atenție, cum ar fi să vă concentrați asupra unei singure sarcini și să vă dezvoltați conștientizarea momentului prezent. Gândește-te la asta ca și cum ai sta la biroul tău și ai mânca o ciocolată și dintr-o dată ești conștient că stai la birou și mănânci o ciocolată. Nu ești îngrijorat de ceea ce vei mânca la cină sau nu te gândești la felul în care te-ai trezit mai devreme în această dimineață. Ești doar în acel moment, așa cum se întâmplă”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru

Cum arată asta în viața de zi cu zi?
“Majoritatea dintre noi ne petrecem zilele pe jumătate conștienți de ceea ce facem și ce gândim. Trăim pe pilot automat și ne parcurgem rutina fără să observăm ce facem, cu excepția cazului în care rutina noastră este eliminată. Mindfulness se dezvoltă observând starea de spirit inactivă care se caracterizează prin dependența de distincțiile trasate în trecut și poți folosi această conștientizare pentru a fi mai intenționat cu acțiunile tale. Dacă poți depune mai multă intenție rutinelor tale și îți rezervi timp pentru a-ți programa practicile de mindfulness, poți începe să profiți de beneficiile mindfulness”, continuă specialistul.

Ce nu este Mindfulness?
Potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, în ciuda rădăcinilor sale în religia orientală, Mindfulness nu este inerent religioasă. Mindfulness este o practică laică care poate fi folosită de cei care practică religia și cei care nu o fac. Abordarea consideră că atenția ne permite să ne conectăm cu latura noastră spirituală. Mindfulness nu este, de asemenea, sinonim cu meditația. Mai degrabă, meditația este o practică care ne ajută să fim mai atenți.

De ce este atât de populară Mindfulness?
Mindfulness a existat de mii de ani, având rădăcini în religiile orientale, cum ar fi hinduismul și budismul. Cu toate acestea, atenția a devenit din ce în ce mai populară în Occident, în primul rând din cauza lui Jon Kabat-Zinn, care a creat programul de reducere a stresului bazat pe atenție în anii 1970. La începutul anilor 2000, a existat o explozie de cercetări în intervențiile mindfulness care ar putea explica de ce mindfulness a devenit atât de popular astăzi. Într-o societate în care ocuparea și epuizarea sunt normele, atenția oferă o experiență alternativă de viață care s-a dovedit a oferi beneficii enorme.

De ce să practici Mindfulness?
Mindfulness ne ajută să ne conectăm cu noi înșine și cu ceilalți, să reacționăm productiv la situații stresante și să găsim mai mult echilibru în viețile noastre aglomerate.  “Cercetările privind practicare mindfulness au arătat că există multe beneficii, inclusiv: scăderea răspunsului la stres, creșterea activității sistemului imunitar, capacitate crescută de compasiune, capacitate îmbunătățită de a regla emoțiile, capacitate crescută de relaxare, îmbunătățiri ale nivelurilor cronice de durere, îmbunătățiri ale simptomelor de anxietate și depresie, capacitate îmbunătățită de a experimenta momente cu o mai mare claritate și obiectivitate. Meditația vă poate ajuta să deveniți mai atenți în viața de zi cu zi, deși necesită ceva mai mult timp și practică. Aplicațiile de meditație ghidate pot fi utile - și nu este prea dificil să începeți singuri”, explică psihologul.

Iată cum să practicați meditația mindfulness:
1. Așezați-vă confortabil pe podea sau pe un scaun.
2. Cu ochii deschiși sau închiși, fii atent la respirație. Concentrați-vă asupra aerului care vă intră prin nas și iese din gură. Observați, de asemenea, aerul care și iese din stomac - creșterea și scăderea burții, pe măsură ce aerul intră și iese din corp.
3. Odată ce v-ați concentrat cu succes asupra respirației, extindeți-vă atenția către alte lucruri, precum sunetele din jurul vostru, senzațiile din corpul dvs. sau gândurile care vă intră în minte.
4. Pe măsură ce observați aceste lucruri, rămâneți în starea de non-judecată. Dacă aveți dificultăți de concentrare, reveniți la concentrarea asupra respirației. Aceasta este linia de bază și ar trebui să vă întoarceți la ea oricând mintea dvs. începe să rătăcească.

Cele 7 atitudini ale atenției
Pentru ca mintea să fie cu adevărat parte din viața ta, trebuie să ai atitudinea și mentalitatea potrivite . Există șapte atitudini de atenție, așa cum este descris de Jon Kabat-Zinn în cartea sa, Full Catastrophe Living:

1. Capacitatea de a da drumul lucrurilor – a lăsa lucrurile să vină și să plece. Atunci când ne dorim ceva foarte mult, devenim prinși de propriile dorințe, devenim niște sclavi. În acele momente e nevoie să dăm drumul. Respirația este baza acestei atitudini, pentru că de fiecare dată când inspirăm, e nevoie să dăm drumul aerului din piept, să expirăm, pentru a putea lua o nouă gură de aer proaspăt.
2. Mintea începătorului – sau curiozitatea, pentru că suntem atenți la momentul prezent, care este mereu nou, mereu altul, fiecare moment e un miracol care poate fi descoperit.
3. Încrederea – să ne încredem în înțelepciunea naturală a corpului, și cum acesta are grijă de noi. Putem avem încredere în respirația noastră, în modul în care aceasta funcționează de una singură și ne ține în viață. Și sunt multe alte semnale care vin de la corpul nostru.
4. Capacitatea de a nu judeca – nu presupune să nu avem judecăți, ci să observăm cum se manifestă aceste judecăți în capul nostru. În acest fel reușim să cultivăm discernământul, claritatea.
5. Lipsa intenționalității – a nu încerca să ajungem undeva/să obținem ceva. Scopul fiind să observăm ce este acum.
6. Răbdarea – nerăbdarea caracterizează tendința noastră obișnuită de a ajunge mereu în momentul următor, undeva în viitor. Ne dorim aproape constant să ajungem în alt moment decât cel de acum. Pentru a putea accepta și percepe cu atenție momentul prezent avem nevoie de răbdare. Și invers, dacă facem acest exercițiu de a acorda atenție experienței momentului prezent, vom avea mai multă răbdare.
7. Acceptarea ca proces activ – un act al recunoașterii, recunoaștem faptul că lucrurile sunt așa cum sunt. Asta nu înseamnă că nu vom mai face nimic ca lumea să fie mai bună, ci faptul că putem vedea cu adevărat lucrurile așa cum sunt, pentru a putea face ceva care are cu adevărat legătură cu problema actuală, cu momentul prezent și posibilitățile acestuia.

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator. De peste 11 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Puterea de a modifica ADN-ul nu este în genele noastre, ci în gândurile noastre. Știința demonstrează că ne putem schimba ADN-ul prin controlul minții. Nu există minte și corp ca unități separate, independente. Corpul și mintea sunt legate indisolubil, iar gândurile pe care le gândim și activitatea minții determină sănătatea și expresia ADN-ului nostru.
Totodată, cunoscutul psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), afirmă că viața înseamnă vibrație și frecvență, iar nimic din tot ceea ce noi cunoaștem nu se odihnește, totul se mișcă, totul vibrează. “Baza fiecărei stări de spirit și a materiei, inclusiv a condițiilor de boală sau de sănătate, este starea lor primară de vibrație. Îmbunătățirea vibrației tale interioare, care este „punctul de atracție” pentru experiențele din viața ta, este cheia strălucirii, abundenței și bucuriei. Însăși viața pe care o trăim este o reflectare a propriei noastre esențe vibraționale. Ceea ce credem, simțim și vorbim, este ceea ce vom crea ca experiență concretă.

Psiholog: Cuvintele ne influențează viața în cel mai profund mod!    
Baza pentru sănătatea noastră fizică este legată de energie. Cercetările în câmpurile energetice vibraționale au explodat în noua știință a epigeneticii. Informațiile colectate ne încurajează să abandonăm convingerile învechite că suntem victime ale codurilor genetice predeterminate. Acesta explică modul în care percepțiile asupra mediului nostru interior și exterior ne modelează biologia și comportamentul și ne fac stăpâni pe propriile noastre vieți.
“Una dintre cele mai impresionante descoperiri din știința epigeneticii este că cuvântul vorbit poate influența modul în care ADN-ul nostru instruiește informațiile către celulele noastre, afectându-ne în mod direct sănătatea, vibrația și bunăstarea. Este remarcabil faptul că expresia noastră ADN poate fi reprogramată prin vorbirea umană. Principiul legii atracției afirmă că ceea ce gândim și simțim atrage aceeași vibrație înapoi la noi. Cuvintele și gândurile din spatele lor emit frecvențe, astfel că, ceea ce vorbim sau gândim atrage spre noi materializarea aspectelor respective. Aceste rezultate ne influențează sănătatea, relațiile, finanțele, împlinirea obiectivelor”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Totodată, specialistul afirmă că fiecare cuvânt pe care îl rostim generează reacții neurochimice în creierul nostru, care direcționează energia, gândurile și creează experiențe în conformitate cu imaginile și sentimentele care se potrivesc cu cuvintele. Receptorii ADN citesc acest câmp energetic în termeni de frecvențe și răspund în consecință comunicând celulelor noastre funcții comportamentale de instruire. Cum gândim, ce spunem și cum acționăm, determină modul în care ne percepem și trăim experiențele vieții. Putem alege conștient și proactiv să ne modelăm utilizarea cuvintelor și a propozițiilor la o frecvență vibrațională aliniată cu valori și principii de viață pozitive și îndreptate către evoluție, echilibru, iubire, acceptare, încredere etc.
“Modelarea cuvintelor utilizate presupune un limbaj pentru a crea noi realități plăcute și este o abilitate ce poate fi învățată și îmbunătățită prin practică. Alegerea cuvintele utilizate ne poate schimba direcția vieții într-un moment și ne poate propulsa spre noi perspective. Realizarea faptului că starea noastră mentală vibrațională poate fi schimbată sau transmutată prin alegerea cuvintelor, ne permite să avem un cuvânt de spus asupra destinului nostru. Vorbirea din inimă creează o cale directă de înaltă frecvență care ocolește ego-ul și merge direct în comportamentul nostru conștient. Alegând în mod conștient cele mai puternice cuvinte cu frecvențe mai mari, creem armonie, echilibru și bunăstare, iar experiențele noastre vor reflecta Bucurie și Prosperitate. Propozițiile care conțin nu, nu pot, nu este, nu există, niciodată, nu o să, nu pot să, nu voi putea, nu ar trebui, nu aș putea, nu sunt capabil(ă,) pot fi restructurate folosind cuvinte pozitive, clare și de susținere care promovează o frecvență care ne îmbunătățesc bunăstarea interioară. Acest lucru va încuraja comportamente armonioase și răspunsuri positive și ne va transforma viața, dându-i un sens de împlinire și recunoștință”, declară psihologul român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Psiholog: Cuvintele construiesc lumea din jurul nostru
Stabilirea obiectivelor dorite, presupune doar jumătate din ecuație. Practicarea alegerii conștiente este cheia deblocării puterii noastre depline de manifestare. Schimbarea activă și conștientă a limbajului nostru comun de utilizare a cuvintelor va determina rezultatele dorite.
“Gândim, vorbim și scriem folosind cuvinte. Cuvintele sunt elementele de bază ale vieții noastre. Limbajul este incontestabil un cadou și, ca singură specie care are acest instrument la dispoziția noastră, avem responsabilitatea de a-l folosi în mod conștient. Este bine să alegem cuvinte care creează imaginea a ceea ce dorim să obținem în viață. Conștiința colectivă sau starea de conștientizare care ne conectează pe toți este determinată în primul rând de gândurile și energia noastră. Haosul pe care îl vedem din exterior are originile în mintea noastră și devine o realitate datorită acțiunilor pe care le-am întreprins în mod colectiv pe baza acestor gânduri. Când lucrăm împreună pentru a atinge un obiectiv comun și coexistăm mai degrabă decât să concurăm, lumea noastră se va schimba. Dacă ne dorim o lume mai bună, este important ca ea să înceapă cu adevărat cu noi înșine”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator. De peste 11 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Comunicarea nonverbală este actul de a transmite un gând, un sentiment sau o idee prin gesturi fizice, postură și expresii faciale. Similar cu modul în care cursivizarea accentuează limbajul scris, comportamentul nonverbal poate accentua părți ale unui mesaj verbal.
Cunoscutul psiholog român Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), afirmă că acest tip de comunicare – nonverbală - diferă de comunicarea verbală în mai multe moduri: în primul rând, în timp ce comunicarea verbală este directă și implică utilizarea unui singur canal (cuvânt rostit, cuvânt scris), comunicarea nonverbală este continuă și implică mai multe canale care comunică simultan.
“Comunicarea nonverbală fără legături obligatorii cu limbajul este de departe cea mai diversă categorie și poate fi vocală, implicând sunete originare din tractul vocal sau nonvocale. La rândul lor, semnele nonvocale se pot baza pe producerea și interpretarea sunetului sau pot implica orice altă modalitate de simț - cum ar fi vederea, mirosul, gustul și atingerea, fie prin gesturi, stiluri vestimentare sau arhitectură.Comunicarea nonverbală joacă un rol semnificativ în viața noastră, deoarece poate îmbunătăți capacitatea unei persoane de a relaționa, de a se angaja și de a stabili interacțiuni semnificative în viața de zi cu zi. O mai bună înțelegere a acestui tip de comunicare poate determina oamenii să dezvolte relații mai puternice cu ceilalți. Adesea, denumită limbaj corporal, comunicarea nonverbală poate lua multe forme și poate fi interpretată în mai multe moduri de către diferite persoane. Chiar și lipsa unor astfel de indicii nonverbale poate fi semnificativă și, în sine, o formă de comunicare nonverbală”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Totodată, specialistul este de părere că fiecare mișcare sau combinație de mișcări ale corpului - cum ar fi schimbările de postură, direcția ochilor, gesturile membrelor și expresiile feței - oferă semnale altora, iar aceste indicii pot fi subtile sau evidente și pot fi contradictorii: o persoană ar putea spune un lucru în timp ce limbajul corpului transmite un mesaj complet diferit. Acest lucru ar putea fi adevărat mai ales atunci când o persoană nu spune adevărul; deoarece comunicarea nonverbală este adesea instinctivă și de obicei nu este ușor de falsificat, este, în general, mai indicativă a sentimentelor adevărate ale unei persoane.

Rolul comunicării nonverbale în relații
Indiciile nonverbale ale unei persoane ar putea fi citite mai ușor de un prieten apropiat, partener sau membru al familiei. În relațiile strânse, această înțelegere mai profundă la nivel nonverbal ar putea facilita o mai mare apropiere și întări legăturile, mai ales atunci când completează ceea ce spune de fapt un prieten sau un partener într-o relație. “Cu toate acestea, atunci când ceva nu este în regulă, poate fi mai dificil pentru oameni să ascundă lucrurile de cei de care sunt apropiați, iar încercările de a face acest lucru pot duce la comunicări greșite sau conflicte în relație. Deoarece comunicarea nonverbală este adesea inconștientă, modul în care indivizii comunică nonverbal poate furniza primul indiciu al unei probleme de bază care nu este evidentă în relație”, susține psihologul

Comunicarea nonverbală în terapie
Oamenii spun adesea lucruri pe care nu le cred cu adevărat, dar este posibil să nu recunoști întotdeauna când cineva minte. Este posibil ca persoana care minte să nu-și dea seama, mai ales când vine vorba de emoții dureroase sau experiențe dificil de discutat. Limbajul corpului devine atât de important pentru terapie tocmai din acest motiv.
“O parte din rolul unui terapeut implică acordarea de atenție inconsecvențelor din povestea cuiva și atragerea ușoară a atenției asupra acestor detalii. Oamenii își povestesc trăirile nu numai prin cuvinte, ci și prin limbajul corpului. Când terapia se concentrează în principal pe comunicarea verbală, terapeutul poate rata o mulțime de informații nonverbale care oferă o imagine mai completă a stării emoționale a clientului. Să spunem că lucrați cu un client pentru a aborda o fobie a câinilor. Primul pas în terapia de expunere graduală poate presupune vizionarea fotografiilor și vorbirea despre câini. Atunci când desfășurați o ședință față-în-față este posibil să observați că acel client se mișcă în scaun, se agită sau respiră mai rapid. Este posibil ca aceste mici modificări să nu fie vizibile cu ușurință într-o sesiune online”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.
Oamenii se pot exprima într-o gamă aproape infinită de moduri, iar semnificația unor expresii sau gesturi specifice poate varia de la o persoană la alta. Cu toate acestea, recunoașterea micilor schimbări în postură, expresii faciale, mișcări ale ochilor și multe altele vă poate ajuta să observați când ar putea exista mai multe lucruri pe care le spune clientul.

Postura
Oamenii indică adesea cum se simt prin felul în care se poartă. O persoană care se simte neliniștită, nervoasă sau se teme de ceva, poate:

• să se retragă în scaun;
• să se  aplece înainte;
• să își întoarcă ușor corpul în lateral

Schimbarea frecventă a poziției sau înclinarea îndepărtată pot sugera, de asemenea, disconfort sau neliniște.

Mâinile
Mâinile clientului vă pot oferi indicii despre modul în care reacționează la ceea ce apare în ședința de terapie;

• degetele tremurând pot indica anxietate sau frică;
• pumnii care se strâng sau strâng marginile hainelor sau ale mobilierului pot sugera furie;
• mâinile agitate (răsucirea, jocul cu obiecte) pot sugera anxietate sau nervozitate; în timp ce unii oameni fac aceste comportamente atunci când mint sau înfrumusețează o poveste, nu este întotdeauna cazul;
• plasarea unei mâini pe cap sau frecarea capului, gâtului - pot fi toate gesturi liniștitoare, dar pot sugera, de asemenea, neliniște sau nervozitate;
• ținerea unui obiect ca barieră (geantă de mână, servietă, pernă sau carte) poate sugera necesitatea de a se proteja sau de a-i bloca pe ceilalți.

Expresie faciala
Mulți oameni nu au probleme în a afișa expresii faciale evidente. Dar, practicând, este în general ușor să-ți controlezi expresiile faciale și să ascunzi ceea ce simți cu adevărat, zâmbind pe jumătate când ești trist sau supărat, râzând când ești dezamăgit și așa mai departe.
Cu toate acestea, microexpresiile sunt expresii rapide, care sunt foarte greu de falsificat.
S-ar putea să observați ceva care se schimbă pe fața altei persoane, dar sunteți mai puțin siguri despre ceea ce s-a întâmplat de fapt.
Dacă surprinzi o microexpresie, știi că aceasta transmite de obicei ceea ce simte cineva cu adevărat:

• sprâncenele ridicate sau trase împreună - pot sugera frică sau dezgust;
• sprâncenele coborâte, buzele tensionate și maxilarul fixat - pot sugera furie;
• obrajii ridicați, colțurile buzelor trase în spate și ridurile dintre exteriorul nasului și buzei - pot sugera fericire;
• colțurile buzelor joase, buza inferioară înfundată și o cută între sprâncene - pot sugera tristețe;
• mușcăturile buzelor ar putea indica nervozitate, în timp ce buzele strânse ar putea sugera dezacord sau dezaprobare.

Contactul vizual
Cineva care nu poate poate face contact vizual cu tine, ar putea fi nervos, mai ales dacă privește în jos.De asemenea, ar putea fi plictisit, să se simtă inconfortabil sausă aibă îndoieli.
“Privirea în altă parte și în partea dreaptă ar putea indica o minciună.Unele cercetări sugerează că oamenii pot privi spre dreapta atunci când inventează lucrurile și spre stânga atunci când își amintesc ceva. Dar, din nou, aceasta nu este o garanție sigură a înșelăciunii. Urmăriți privirea unei persoane. Oamenii privesc adesea spre ceva semnificativ pentru experiența lor actuală. Privirea la fereastră sau ușă ar putea sugera că ar prefera să fie în altă parte. Privirea la ceas ar putea însemna că vor ca întâlnirea să se termine. De asemenea, ajută să observați modele intermitente.Clipirea rapidă ar putea indica stres, astfel încât cineva care vorbește calm, dar clipește rapid, ar putea fi mai supărat decât spune sau arată”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Mâini și picioare
Poziția și mișcarea picioarelor și mâinilor pot oferi, de asemenea, informații:

• brațele încrucișate pot sugera defensivitate, dorința de a se proteja sau lipsa disponibilității de a împărtăși informații;
• brațele deschise sau relaxate ar putea sugera disponibilitatea de a comunica;
• picioarele încrucișate, ar putea sugera că persoana respectivă se simte inconfortabil cu tine sau cu direcția în care merge ședința de terapie;
• o persoană ar putea să își încrucișeze picioarele atunci când dorește să încheie discuția sau nu are chef să discute un anumit subiect;
• bătând sau zgâlțâind picioarele - poate indica nervozitate, neliniște, plictiseală sau chiar iritare.

Tonul vocii
Tonul vocii poate fi, de asemenea, informativ. Este un client concis, vorbește repezit, punând accent pe anumite cuvinte?- ar putea fi supărat sau frustrat. Vorbește încet, de parcă ar cântări fiecare cuvânt? - s-ar putea să ia în considerare ceva nou sau să împărtășească ceva dureros. Un ton redus și liniștit al vocii ar putea indica tristețe sau jenă. Vorbirea pe un ton mai răspicat sau mai rapid decât de obicei ar putea sugera nervozitate, rea-credință sau teamă.
Atenția unei persoane poate contribui la dezvoltarea înțelegerii comunicării personale nonverbale, precum și a stilurilor de comunicare ale altora.Înțelegerea și conștientizarea propriilor expresii faciale sau posturi poate spori conștiința de sine și te poate ajuta să comunici mai eficient cu ceilalți.
De exemplu, în timp ce vorbește, o persoană s-ar putea gândi activ la gesturi, tonul vocii, contactul vizual și mișcarea corpului și să ia în considerare reacția celeilalte persoane la aceste aspecte ale comunicării.
Stresul joacă, de asemenea, un rol important în comunicarea nonverbală. Persoanele stresate tind să interpreteze greșit oamenii mai ușor și pot trimite semnale verbale care îi încurcă pe ceilalți.
O mai bună gestionare a stresului poate îmbunătăți comunicarea verbală și relațiile.
Menținerea conștientizării emoțiilor personale și ale altora este, de asemenea, importantă în recunoașterea și înțelegerea indicilor nonverbali ai altei persoane.
“Atunci când comunicarea nonverbală este adesea incongruentă cu cuvintele rostite, alții s-ar putea să nu fie siguri de intenții și ar putea fi dificil să aibă încredere în ceea ce spune o persoană. Un individ poate transmite, de asemenea, nonverbal, o anumită emoție pe care alții o consideră descurajantă, cum ar fi un sentiment de judecată sau agresivitate. Este posibil ca acest lucru să nu apară în cuvintele rostite ale individului și este posibil ca indivizii să nu fie conștienți de mesajul trimis de indicii nonverbali. Prin urmare, evaluarea reacțiilor altora și deschiderea liniilor de comunicare poate oferi o perspectivă asupra modalităților de a alinia mai bine comunicarea verbală și nonverbală”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).
Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga, formator. De peste 11 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.