Un lucru important, de care să fim conștienți în această perioadă de criză generată de pandemia de Covid-19, este faptul că măsura în care frica poate avea impact asupra noastră este egală cu cantitatea de energie pe care o investim în asta. Astfel, timpul, atenția, gândurile și acțiunile orientate către teama de pandemie sunt manifestarea energiei noastre vitale, de zi cu zi. Cantitatea de efort pe care o investim în a ține viu acest aspect din noi, duce în timp la epuizare și ne face să ne pierdem concentrarea, răbdarea, ne poate provoca insomnii, oboseală cronică, dereglări digestive, tendința de a ne închide în noi, de a ne izola, atacuri de panică sau chiar depresie.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), toate aceste reacții vin odată cu alegerea noastră (conștientă sau nu) de a păstra conexiunea vie cu toate senzațiile, gândurile și trăirile care vin la pachet cu frica, îngrijorarea sau nesiguranța. “Frica are putere doar în măsura în care alegem să i-o oferim noi. Dacă alegem să oprim alimentarea fricilor și să ne concentrăm pe lucrurile pozitive, atunci aceasta își va epuiza resursele iar impactul ei asupra noastră va scădea considerabil. Frica este ca bateria telefonului. O alimentăm prin a băga telefonul în priză. Cu cât stă mai mult conectată la curent, cu atât mai mult se va încărca și va păstra aprinsă sursa anxietății noastre (telefonul). Dacă, dintr-un motiv oarecare, ar primi o tensiune mult mai mare decât cea normal, ni s-ar prăji atât bateria cât și telefonul. Din momentul în care decidem să scoatem telefonul din priză și să epuizăm resursele bateriei, aceasta va rămâne fără putere și în final va înceta să ne controleze”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Totodată, specialistul de atenționează că avem două opțiuni:

Fie continuăm să o alimentăm cu știri din surse neverificate, discuții despre pericol sau eșec, gânduri despre boală sau moarte, judecata de sine sau a celorlalți, expunerea neresponsabilă la situații de risc etc.

Fie scoatem „bateria” de la încărcat și o schimbăm cu alta, care se încarcă din surse pline de iubire, de compasiune, empatie, răbdare, liniște, bucurie, pace, etc.

“Știu că poate suna clișeistic, repetitiv chiar, dar gândirea are un impact puternic în definirea felului în care trăim și ne definește viața. Tot ce este în controlul nostru ține de perspectiva pe care alegem să o avem asupra propriei noastre vieți. Sunt persoane care au pierdut enorm în viață și încă te întâmpină cu brațele deschise și cu zâmbetul pe buze. Pe de altă parte, unele persoane și-au crăpat puțin colțul telefonului și nu îți mai vorbesc timp de 3 săptămâni. Totul ține de atitudinea pe care alegem să o adoptăm. Putem alege să vedem totul în nuanțe de gri și negru sau putem alege să vedem culorile, nuanțele fiecăreia și posibilitățile enorme de a le combina și de a obține ceva complet nou”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI.

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Cu experiența de instructor de dans, fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, urmează o formare în terapia prin dans și mișcare. După ani de experiență în training și susținerea evenimentelor corporate, oferă prin îmbinarea psihologiei, cu NLP-ul și tehnici de conștientizare și conectare corporală, o experiență completă de auto-cunoaștere și evoluție personală.

Vorbim de violență domestică atunci când o persoană exercită un abuz asupra partenerului, încercând să-l controleze și să-și impună puterea asupra sa în cadrul relației. Abuzul poate fi fizic, psiho-emoțional, sexual sau financiar. În majoritatea cazurilor, violența domestică este săvârșită de bărbați și experimentată de femei, însă sunt și cazuri inverse.

În opinia psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), cea mai des întâlnită formă de abuz este cea fizică, care poate duce la răniri fizice grave, în unele cazuri chiar la pierderea vieții. Este considerat abuz fizic: împingerea, scuipatul, astuparea gurii pentru a nu țipa, pălmuitul, trasul de păr, lovitul sau înjunghiatul cu diverse obiecte, sexul fără consimțământ (sexul nu este o obligativitate care reiese din actul de căsătorie).

Totodată, specialistul afirmă că și abuzul psiho-emoțional este la fel de des întâlnit, cu toate că este un modalitate mai subtilă de a stabili un dezechilibru de putere într-o relație. “Adesea nu poate fi definit clar de către cei din afara relației deoarece nu este văzut cu ochiul liber. De multe ori este greu de definit acest tip de abuz chiar de către victimă în sine, deoarece are un istoric asemănător al familiei de proveniență și consideră ”normal” un astfel de comportament, fiindu-i greu să explice concret de unde-i vine suferința. Abuzul psiho-emoțional presupune:  înjosiri și critici constante; control și monitorizare în mod constant prin folosirea tehnologiei (de exemplu, utilizarea programelor spion pentru verificarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, acces la conturi de socializare, instalarea pe ascuns a unor camere în casă etc.); amenințări atât către victimă cât și către rudele și prietenii acestora; distrugerea proprietăților/obiectelor victimei; victima nu este lăsată niciodată singură astfel încât să nu poată căuta sau cere ajutor”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Totodată, atunci când există o dinamică a abuzului și controlului într-o relație, riscul de a duce această atitudine și către un abuz sexual este foarte mare. Abuzul sexual presupune: forțarea victimei să întrețină relații intime fără dorința ei; i se spune că e datoria ei să întrețină relații sexuale cu abuzatorul; viol în fața copiilor; viol în cazuri de vulnerabilitate fizică, de exemplu în timpul sarcinii sau chiar în perioada imediată nașterii unui copil; interzicerea accesului la servicii vitale privind sănătatea sexuală și reproductivă a femeii; degradarea emoțional-sexuală prin folosirea pornografiei grafice și explicite.

Nu în ultimul rând, practica abuzului financiar este tot mai răspândită în societatea actuală. Prin această formă de violență domestică, abuzatorul folosește banii ca modalitate de a-și controla partenerul, câștigând putere și dominare asupra sa și are ca scop izolarea persoanei într-o stare de completă dependență financiară. “Astfel abuzatorul se asigură că femeia este forțată să aleagă între a rămâne în relația abuzivă cu el sau să facă față unei sărăcii extreme. Este considerat abuz financiar: interdicția de a avea un venit independent; interdicția de a cumpăra lucruri personale (de exemplu tampoane sanitare); controlul excesiv asupra finanțelor familiei prin cerința de a justifica toate cheltuielile; interdicția/confiscarea cardurilor bancare; a nu da bani în casă pentru mâncare sau pentru plata facturilor de întreținere; găsirea de diverse motive pentru a-și justifica abuzul”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum îi afectează pe copii violența domestică?

Specialistul este de părere că micuții din familia respectivă sau care intră în contact cu respectivul cuplul (trăiesc în aceeași casă), cad victime la rândul lor formelor de abuz fizic (inclusiv sexual) și psiho-emoțional. Acest lucru poate să apară ca o manifestare directă asupra lor sau indirect prin lipsă de afecțiune, înțelegere, comunicare, empatie, inducându-le stări de  frică, nesiguranță, ducând la atacuri de panică, tentația de abandon școlar, depresie sau chiar gânduri de suicid.

Ce riscuri presupune violența domestică în perioada izolării la domiciliu (Covid-19)?

În această perioadă, centrele de criză, adăposturile, serviciile de asistență juridică și de protecție sunt mai reduse, diminuându-se astfel și mai mult accesul la, și așa insuficientele, surse de ajutor la care ar fi putut apela persoanele abuzate. Rămân în picioare serviciile de asistență telefonică, cel puțin teoretic, deoarece victima va evita să sune în prezența agresorului.

Riscurile principale identificate de psihologul Laura Maria Cojocaru în perioada izolării la domiciliu pot fi:

1. Victima este non-stop în prezența agresorului, fapt care face ca agresiunea să crească atât cantitativ cât și ”calitativ”.
2. Riscul ca abuzul să devieze către lucruri grave (afectarea gravă a sănătății victimei sau chiar moartea) crește considerabil.
3. Se accentuează deteriorarea stărilor psiho-emoționale ale victimei.
4. Creșterea riscului ca agresiunea să se răsfrânge și asupra copilului/copiilor sau să se diversifice dacă este deja prezentă.

Ce resurse are victima?

1. Menținerea de activități care au ajutat în trecut la gestionarea situațiilor dificile.
2. Ținerea la îndemână (astfel încât partenerul să nu afle) de informații despre liniile de asistență telefonică, asistența socială, protecția copiilor, cea mai apropiată secție de poliție și adăposturi sau servicii de suport disponibile.
3. Asigurarea de sprijin din partea rudelor și a prietenilor de încredere (telefon, e-mail, sms-uri) care le pot acorda ajutor emoțional și practic (adăpost, mâncare, îngrijire pentru copiii lor).
4. Elaborarea unui plan de scăpare pentru ele și copiii lor în cazul în care situația se agravează (modalități - exersate înainte de mai multe ori împreună cu copiii - prin care pot fugi de acasă și se pot adăposti undeva în siguranță): motiv de a ieși din casă, mod de transport, pe cine sună, unde se adăpostesc etc.
5. Ținerea la îndemână (ascunse) a documentelor importante (buletine, certificate de naștere, certificate de proprietate, carnete de sănătate etc.), bani, câteva obiecte personale strict necesare pe care să le ia în caz că trebuie să plece de urgență.

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga. De peste 11 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Izolarea, acest necesar spre liniștea și relaxarea fizică, ne-a oprit să mai construim în afară și ne-a determinat să învățăm să construim în interiorul nostru; cel puțin pe o parte dintre noi, iar pentru cei mai rezistenți dintre noi, vom învăța în timp din aceasta experiență ciudată.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, de când ne trezim și până când ne culcăm, puterea izolării ne ține mai atenți la noi decât înainte, așadar putem spune că există și părți benefice în această “mare” de întuneric în care ne regăsim cu toții de câteva încoace.

“Izolarea este un moment greu pentru noi, dar din discuțiile pe care le-am avut cu mulți prieteni și cunoștințe, am observa un lucru destul de interesant: oamenii au învățat să-și folosească din timp pentru a-și construi sinele interior, și mai puțin timp alocă pentru construirea realității exterioare. Cred cu tărie că, după terminarea perioadei de izolare, vom ieși cu toții mai învățați, mai recunoscători pentru ceea ce Viața ne oferă și mai iubitori de oameni și de comunicarea reală cu aceștia. Este destul de greu de recunoscut, mai ales din cauza circumstanțelor sumbre, însă cred că viața după izolare va fi mai frumoasă ca oricând”, explică psihologul Alexandru Pleșea

Cum ne organizăm timpul în … izolare?

1. Sfânta trezire de dimineață este binecuvântarea faptului că încă o zi ne mângâie existența, iar ca semn de recunoștință putem saluta cu deplină conștiinciozitate, Soarele.
2. Ne putem îndemna să ne punem trupul în mișcare timp de 15 minute, cu privirea ațintită spre geam către viața de afară: exerciții ușoare, ne întindem mușchii și flexăm ușor toate încheieturile.
3. Putem practica exerciții de respirație conștiente, deoarece acestea sunt producătoare de energie pentru ziua ce urmează.
4. O oră putem aloca timp pentru cititul unei cărți de mult uitată în bibliotecă
5. 12 de ore de tele-muncă – putem observa că de acasă muncim mai ușor, mai relaxați și chiar suntem mai productivi.
6. Opt ore de somn, ascultând muzică de relaxare și visând la o lume mai bună.

Izolarea este un bun necesar omului și un rău adus societății

“Societatea este compusă din alergătură, mișcarea și devotamentul oamenilor să-și ridice materia prin ea. Societatea beneficiază de grabă și rutină oamenilor, oferindu-le un vis care dispare pe măsură ce omul se apropie de sfârșit, acesta văzându-și viață din trecut, prin regrete sau victorii. Măsură societății este omul, care doar prin propria lui putere poate face pentru el un bine acumulând, crescând, învățând și dăruind sufletului sau doar din ce are, știe și face. Doar așa alții pot învață de la el”, conchide psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.

Anul 2020 ne-a adus Sărbători de Paști atipice. Ne-a plăcut sau nu că am fost scoși din obișnuințe, respectiv din zona de confort, dar totuși ne-am adaptat cumva. De ce? Pentru că am avut o miză importantă: supraviețuirea.

În opinia psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), planeta ne va mai rezerva probabil din ce în ce mai des astfel de momente, având în vedere că ne purtăm așa cum ne purtăm cu ea și că, luptele pentru putere financiară sunt mai subtile, deci mai puternice ca niciodată. “În decursul istoriei am tot fost oricum puși în situația de a lua măsuri la nivel macro pentru a supraviețui cât mai mulți și în condiții cât mai bune, deci nu este și nu va fi nici de aici înainte o noutate. Se schimbă doar tipul de ”jucărie” care ne provoacă. Am trecut cu bine destul de mulți și de aceste sărbători. Majoritatea, ca de obicei, cu masa plină de mâncare și băutură, ”respectând tradiții”. Foarte mulți strigându-și dreptul lor la ramuri de salcie de Florii, la lumina unei lumânări luate doar în anumite condiții, la pâinea și vinul sfințite, considerând că toate acestea li se cuvin! Poate unii și le-au dorit pentru a mai ”păcăli” și îmbuna psihicul frustrat de statul în casă. Poate pentru ei a fost ca o gură de ”normalitate”. Însă, ce este cu adevărat această ”normalitate”, ce ni se cuvine cu adevărat și ce facem noi de fapt în viață pentru a avea aceste pretenții?, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Poate exista cu adevărat Paște în plină pandemie?

Totodată, specialistul afirmă că ne rugăm când ne doare și avem o nevoie, ne ducem la biserică (dacă ne ducem) și apoi bârfim și ce vedem acolo, și ce vedem în viața de zi cu zi. “Ținem cu dinții de o lumânare cu lumină (de la Ierusalim să fie, neapărat!), și de puțină pâine cu vin, dar am uitat cu totul de post, în special de cel emoțional, mental și atitudinal. Ținem de niște ouă colorate și, mai ales, de tradiționalul miel (dacă nu ne place mielul, găsim obligatoriu niște animale de sacrificat), dar ce legătură au de fapt toate acestea cu a fi un om religios, spiritual? Ce legătură au orgoliul, pretențiile și burta cu nevoile sufletului? Cea mai des întâlnită ”tradiție” și cea mai controversată este tăiatul și mâncatul mielului de Paști”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Ce mai susține astăzi această tradiție?

1. Obișnuința.
2. Plăcerea gustului.
3. Convingerea că organismul nu rezistă fără carne.
4. Nevoia inconștientă a psihicului de a se recompensa din când în când cu un ”răsfăț”.
5. Nevoia emoțională de a face ”provizii” fizice care înlocuiesc golurile emoționale: lipsă de iubire, de apreciere, de acceptare, de încredere etc.
6. Convingerea că așa este „religios” recomandat, convingere ce-i crește omului iluzoria speranța că, dacă respectă „tradițiile”, i se vor îndeplini dorințele. Tot aici putem întâlni, bine mascată, frica: ” dacă nu respect „tradițiile” nu mi se îndeplinesc dorințele”.
7. Confuzia între credință și tradiție (cu adevărat aparținând unei religii) și interpretarea la bunul plac al textului religios, pentru că „alegem să înțelegem și să practicăm ce ne convine”.

Potrivit specialistului, toate acestea sunt motivații sunt efemere, superficiale sau false.

Ce argumente nu susțin cu adevărat tăiatul mielului de Paști (ca de altfel și porcul de Crăciun)?

1. Istorico-religios: La începuturile omenirii erau făcute jertfe omenești (pentru îmbunarea zeilor), apoi apare creștinismul care susține credința într-un singur Dumnezeu. Astfel, în Vechiul Testament rămân doar jertfele cu animale. Față de Vechiul Testament, în care era aplicată legea talionului - „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” – în Noul Testament, Iisus vine cu Legea Iubirii și afirmă că, singura și ultima jertfă de aici înainte este chiar El, ”Mielul lui Dumnezeu”, alegând ca simbol atributele acestei ființe: nevinovăția, puritatea, simplitatea, iubirea. A preluat astfel jertfa mielului la propriu din Vechiul Testament și s-a făcut pe El Miel ca ultimă jertfă, dând astfel un exemplu omenirii despre cum era de făcut de aici înainte.
2. Medical: Nu există niciun studiu științific care să susțină acest măcel ”tradițional” de sărbători.
3. Psihologic: “Pulsiunea psihică instinctivă legată de instinctul de supraviețuire nu este suficientă pentru a fi un argument. Avem mâncare pe alese în supermarket-uri, nu mai este nevoie nici să vânăm pentru ea, nici să ne facem provizii exagerate (nici macăr în plin Covid-19!) în cămară sau în corpul nostru. Am trecut demult de perioada peșterii și, chiar dacă instinctul de supraviețuire este încă viu în dotare, avem destulă rațiune și evoluție pentru a decide să trăim diferit. A ucide pentru că: ”am poftă de carne” sau ”pentru că pot” sau, mai grav, pentru că ”îmi face plăcere”, înseamnă lipsă de empatie, lipsă de inteligență emoțională, lipsă de grijă personală, lipsă de respect de sine, lipsă de respect față de mediul înconjurător. Lucruri care se întorc împotriva noastră. Scuza supremă a carnivorilor: ”nu am ucis eu animalul, era deja mort când l-am cumpărat de la magazin!”, este pe cât de penibilă, pe atât de periculoasă, deoarece reprezintă o lipsă de asumare a faptului că tocmai ei, cumpărătorii/consumatorii sunt determinanții direcți ai creșterii animalelor pentru a fi ucise, pentru că ...bani!”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Argumente anti-măcelul animalelor de sărbători și nu numai

1. Istorico-religios: Tocmai exemplu lui Iisus, ultimul ”Miel” sacrificat!
2. Medical: “În momentul în care animalul este supus stresului uciderii, din cauza fricii, este secretată adrenalina şi este stimulată producerea acidului lactic, care se fixează în muşchii ce se contractă şi este toxic. Consumarea cărnii afectează în timp inima şi duce la scăderea tensiunii şi la tulburări cardiace. Mai mult, organismul uman, la ingerarea cărnii, percepe adrenalina în corp și crede că tu ca persoană ești în pericol, deci va declanșa propriul proces de protecție ”luptă sau fugi”, propria adrenalină și propriul cortizol, lucru care consumă foarte multă energie din organism și are ca efect scăderea sistemului imunitar. Iar pe fondul unui sistem imunitar scăzut, se poate ”lipi” orice boală. Procesarea cărnii de către organism durează mai mult și necesită mai multă energie consumată, deci ne putem simți per total mult mai obosiți decât având un regim vegetarian. Eliminând carnea reușim menținerea și creșterea sistemului imunitar și menținerea pe o perioadă mai lungă e energiei necesare activităților dorite”, explică psihologul.
3. Psihologic: “Atenuarea și chiar eliminarea naturală a atacurilor de panică, anxietății, depresiei. De ce? Majoritatea fricilor noastre nu ne aparțin, nu reprezintă ceva concret și nu știm de unde vin. Ele vin de fapt din substanțele eliberate de carnea animalului ucis ingerată de om! Eliminând carnea, eliminăm din organism acele substanțe. În cel mai rău caz, râmânem cu câteva frici, dar știm că sunt legate de procesele noastre mentale, pe care le putem rescrie. Un alt beneficiu este dezvoltarea empatiei și indirect a abilităților de comunicare și relaționare. Mărirea astfel a șanselor la relații sănătoase pe toate planurile vieții, ne susține starea de încredere în sine și în viață, motivația și tenacitatea pe drumul către împlinirea obiectivelor”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI)

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga. De peste 11 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Frica este cea care ne face mai mult rău decât orice altceva, decât orice problemă medicală sau de orice altă natură. Potrivit specialiștilor, cu cât atitudinea și starea noastră psihică este calmă și pozitivă, indiferent de natura problemei, cât de mare sau gravă ar fi aceasta problemă, cu atât avem șanse mai mari să ne fie mai bine; asta deoarece sistemul nostru imunitar este în strânsă legătură negativă cu stresul, respectiv pozitivă cu relaxarea și tonusul psihic din viața noastră.

În opinia psihologului Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză, am învățat de-a lungul timpului (ca specie, nu doar ca individ) că dacă prevedem pericole și facem strategii în avans, avem șanse mai mari să avem ce mânca, să rămânem în viață, să perpetuăm specia și puii de om să crească și să fie în siguranță, etc. Totodată, am învățat atât de bine această lecție, ne-am dezvoltat capacitatea de a previziona atât de mult încât acest lucru se poate (si uneori o face!) întoarce împotriva noastră. Pentru ca avem această dublă sau triplă calitate a creierului nostru, avem rațiunea, mintea conștientă și avem EMOȚIILE, instinctele, instinctul de supraviețuire.

“Astăzi suferim de atacuri de panică fără să existe NICIO amenințare reală – nici pantera sau ursul, nici foametea, nici războiul, nici atacul tribului vecin venit să ne ia hrana sau să ne siluiască femeile etc. Astăzi avem anxietate, doar uită-te ce se întâmplă, astăzi, când oamenii sunt nevoiți să stea în case; sau anxietate de ieșit afară, între oameni, între semenii noștri. Astăzi, avem stări de frică fără obiect și motiv, avem fobii de lucruri sau animale cu care de fapt nu ne interesectăm mai deloc sau chiar niciodată. Știai că, statistic vorbind, în mai mult de 80% dintre situațiile în care ne temem de ceva rău care ni s-ar putea întâmpla, de fapt acele lucruri nu se întâmplă niciodată, sau nu sunt atât de grave pe cat ne imaginăm?! ”, explică psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

Ghid de supraviețuire ... mentală în plină pandemie de Covid-19

1. Meditează. “Mulți se sperie de această concept deoarece automat se gândesc la metodele complexe din filme. Este o modă poate, dar tu fă-o așa… cinstit și relaxat, pentru sufletul tău! Dacă nu ai vreo metodă anume pe care să o cunoști, e simplu: stai într-o poziție relaxată și observă-ți respirația, bătăile inimii sau gândurile care vin și…ghici ce? – trec! Doar observă-le, nu le urma, nu le combate! Fă acest lucru ori de cate ori ai ocazia sau ai nevoie. Începe cu câte 5, maxim 10 minute, nu te arunca la prea mult timp încă de la inceput. Altfel va fi ca la dietele cu o roșie pe zi… te va ține până pe la ora 16-17 când devastezi frigiderul”, explică psihologul Angela Nuțu.
2. Introspecția. “Stai cu tine și întelege-te. Iartă-te! Acceptă-te! Cunoaște-te! Spuneți mereu că cel mai bine e așa cum se întâmplă, că era nevoie în drumul tău, în viața ta să ai acea experiență, care o fi ea, mai ales acelea care nu-ți plac, ca să fii mai mult, să fii mai conștient, să fii mai puternic, mai iertător sau plin de compasiune etc.”, spune specialistul.
3. Râzi. “Fă din asta un obicei! Construiește o „autostradă” pentru atitudinea de joacă, de bucurie. Uneori este bine să nu ne luăm prea tare în serios! Dă-ți voie să „greșești”! Dacă te temi de ridicol sau de greșeli, fă-le special! Imunizează-te! Ieși din casă cu tricolul pus pe dos și observă, cu uimire, cum pământul nu s-a oprit din rotație pentru că tu ai făcut acest lucru”, este de părere psihologul Angela Nuțu.
4. Cultivă recunoștința. “Simt că nu pot sublinia îndeajuns importanța acestui lucru, acestui obicei – de a fi recunoscători pentru ceea ce trăim, avem, experimentăm, suntem! Dimineața, când te trezești și/sau seara când te duci la nani, fă-o cu sufletul ușor pentru toate binecuvântările din viața ta! Poate ai două mâini, două picioare. Poate mergi bine sau chiar poți alerga. Poate ai un job, un partener, părinții sau măcar unul dintre ei în viață, frați, surori, prieteni. Poate ești frumos/frumoasă, poate ai haine frumoase și o casă confortabilă, și vacanțe, și amintiri speciale. Poate azi ai găsit rapid un loc liber de parcare cand te grăbeai. Poate realizezi că ești integru mental si psihic – crede-mă, am facut rezidențiat la Spitalul Obregia din Bucuresti și știu ce înseamnă să nu fii! Indiferent că sunt motive mari sau mici, dă-ți seama câte motive de recunoștință și bucurie ai în fiecare zi! Infinit mai multe decât cele de lipsă sau teamă! Cu alte cuvinte – dă un sens, o direcție vieții tale! Aceea a binelui și a creșterii! Cu cât o să faci aceste lucruri, cu atât teama, stresul și imunitatea scăzută, vor fi mai mici în viața ta. Pentru că alegi ce atitudini și emoții să cultivi! Fii liber, fii conștient, fii vesel, întelege, acceptă și fii recunoscător!”, conchide psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP, Trainer acreditat Metoda Terapia Subliminală, Psihoterapeut.

Cu această criză - economică, socială, emoțională - întreagă situație devine riscantă pentru sănătatea noastră dacă alegem să punem capac tuturor emoțiilor pe care le trăim în această perioadă. Frica, furia, confuzia, nesiguranța, revolta, ura, panica, incertitudinea – aceste reacțiile psiho-somatice în perioada de criză au devenit foarte dese și intense, iar dureri de cap, afecțiuni ale sistemului digestiv, afecțiuni ale rinichilor, ale urechilor, amețeală, greață, etc., toate sunt semne clare ale nivelului de stres sub care trăiește fiecare această perioadă de criză, este de părere Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

În opinia specialistului, capul are legătură cu ceea ce știm că suntem, ceea ce vrem să fim și cu ceea ce alegem să credem despre viață. Are legătură cu identitatea noastră, cum modul în care ne percepem pe noi înșine, ca fiind diferiți, unici, speciali. Reacțiile psihosomatice la nivelul capului pot veni dintr-o respingere puternică a realității actuale, o rezistență la schimbare, inflexibilitate, dificultăți de adaptare și o pierdere a identității (ce poate veni din pierderea unei persoane dragi, pierderea job-ului, a unei relații, a scopului, etc). “Ce poți face în acest sens? Urmărește timp de o săptămână șirul gândurilor tale și notează-le într-un carnețel. Recitește la câteva ore ce ai scris și apoi reformulează, tot în scris. Spre exemplu: „Nu mai am job, mă simt inutil/ă.” => „Fac/Sunt ... (mâncare, cumpărături/suport moral, iubitor/oare) pentru mine și pentru cei din jur” (poate fi util și în cazul atacurilor de panică – atunci când simți că începe agitația, începe să scrii și urmărește-ți respirația, pe măsură ce scrii). Citește reformulările și îmbunătățește unde simți nevoia. Recitește-le de fiecare dată când observi că gândurile tale merg în direcția nedorită. Astfel, îți vei ține focusul pe lucrurile pozitive, concrete și productive”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

De asemenea, urechile au legatură evident cu ceea ce "auzim". În această perioadă, multor persoane le este frică de ceea ce pot auzi, nu mai vor să audă sau pot simți frică de viitor (afecțiuni la urechea dreaptă). “Fie că este din revoltă, fie că este din frică, este important să ne detașăm și să lăsăm lucrurile să fie. Ce poți face? Observă care este cauza/activitatea care te face să simți frică sau furie și alege să faci altceva în loc. Spre exemplu: Observ că mă dor urechile când ascult știrile despre situația actuală. => Aleg să ascult muzică preferată în loc și să mă detașez”, spune psihologul.

Gura/Dinții - partea superioară are legătură cu partea noastră feminină, definită prin: atenția la detalii, creativitate, capacitatea de a construi visuri de viitor, empatie. Partea inferioară are legătură cu partea masculină, anume cu: capacitatea de a analiza, decide și acționa pentru îndeplinirea visurilor. Dezechilibrul între cele două aspecte sau incapacitatea temporară de a face ceva în direcția obiectivelor noastre se poate manifesta la nivelul gurii/dinților. “Reamintește-ți că este o situație temporară. Totul va trece și lucrurile vor reveni la normal. Ai răbdare și profită de acest timp pentru a stabili obiective personale. Poate ți-ai dorit mereu să înveți ceva sau poate este momentul ideal să lucrezi la propria dezvoltare personală. Sau folosește timpul pentru a găsi strategii noi pentru afacerea ta. Scrie o listă de calități și defecte personale și observă-le. În ce situații pot fi defectele tale, calități? Notează-ți pe un carnețel. Poți continua prin a face o listă de realizări personale și o lista de realizări pe care vrei să le obții în viitor”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Nasul – este legat de instinctul nostru, de capacitatea de a simți persoane, situații, decizii potrivite sau nu pentru noi. O problemă în această zonă poate arăta refuzul nostru de a ne asculta instinctul, care știe ce ni se potrivește cu adevărat. “Profită de această perioadă pentru a face o instrospecție serioasă. Ce te face să te simți cu adevărat fericit/ă, împlinit/ă? Care este viața pe care îți dorești cu adevărat să o trăiești? Ce este cu adevărat important pentru tine, pentru a simți și a trăi viața pe deplin, cu bucurie și relaxare? Spre exemplu: „Mi-am pierdut jobul (business-ul) din cauza crizei.” => „Am timp să mă apuc să învăț…! / Fac toate lucrurile pe care le-am amânat!”, afirmă specialistul.

Gâtul - este expresia capacității și deschiderii noastre mentale către a explora mai multe aspecte ale obiectivului nostru, de a comunica cu cei din jur, de a cere ajutorul atunci când este necesar. Problemele apărute în zona gâtului reprezintă un semnal ce ne atrage atenția asupra flexibilității (lipsa ei, mai exact) de a vedea situațiile și soluțiile posibile din mai multe perspective. “Riscul în această perioadă este să rămânem "fixați" asupra unei singure perspective (cea mai tragică, de cele mai multe ori) gâtul nostru manifestând dureri, "înțepeniri", etc. Refuzul de a vorbi, izolarea față de ceilalți (nu cea în casă, ci în suflet), refuzul de a ne exprima emoțiile, de a spune ce ne doare, pot să ne dezechilibreze atât emoțional, cât și fizic și ne limitează capacitatea de a înțelege care este abordarea cea mai potrivită situației. Ce poți face? Vorbește despre ceea ce simți! Acum, mai mult ca niciodată, toți simțim frică, nesiguranță. Toți trăim în incertitudine și asta este foarte evidentă pentru toată lumea! Lasă rușinea de-o parte și deschide-ți sufletul! Fie că alegi să suni un prieten, pe cineva din familie, un psiholog/terapeut, un preot, un ghid spiritual, sau pe oricine altcineva, este important să o faci! Te va ajuta să pui în mișcare emoțiile și să te descarci. În felul acesta, poți preveni apariția oricărui blocaj sau afecțiune și îți vei putea păstra sănătatea, pe toate planurile existenței tale”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Ficatul – reprezintă sediul iertării, al acceptării și are de suferit atunci când reprimăm furia. Conflictul interior, furia orientată asupra propriei persoane sau asupra celor din exterior (a deciziilor guvernamentale, a situației, a celor care continuă să iasă la plimbare, etc), sentimentul neîmplinirii, critica, judecata, toate pot afecta buna funcționare a ficatului. “Ca urmare a unui conflict între rațional și emoțional, ficatul poate avea de suferit, prin dereglarea bunei funcționări a acestuia. Dorința de a ieși confruntată cu interdicția de a o face, credințele contradictorii asupra situației, lipsa de credință în cursul firesc al lucrurilor, blochează capacitatea ficatului de a procesa și de a curăța toxinele din organism. Oprește-te din a te înfuria. Cei care ignora regulile vor ieși, indiferent că stai tu în casă și dai cu pumnii în masă, sau nu. Atâta timp cât nu poți influența situația în nici un fel, ce rost are să îți riști sănătatea, judecând și înfuriindu-te pe lucrurile care sunt în afara controlului tău? Protejează-ți mintea și sufletul și fă ceea ce știi că este mai bine. Odată ce ieșim din această situație, este important să fim cu toții sănătoși pe toate planurile, astfel încât să putem să ne revenim repede, lucrând în echipă”, ne sfătuiește psihologul.

Rinichii – reprezintă centrul exprimării de sine, al exprimării talentelor sau capacităților, al dorințelor sau credințelor. Mai mult decât atât, rinichii sunt „responsabili” de procesarea fricii și a tristeții. Dacă reprimăm ceea ce simțim, dacă renunțăm la noi înșine, pe motivul că „oricum, ce rost mai are”, atunci putem manifesta diferite dezechilibre în funcționarea rinichilor. “Fă o listă cu toate fricile pe care le simți în acest moment și apoi scrie toate lucrurile care îți provoacă tristețe. Selectează care sunt lucrurile pe care le poți controla și asupra cărora poți acționa pentru a le schimba. Pe acestea, așează-le în ordinea priorităților și a posibilităților și setează-ți un interval de timp pentru a le realiza. Sub lista lucrurilor asupra cărora nu ai control, scrie toate beneficiile/lecțiile pe care ți le aduc. Observă modul în care, chiar și cele mai rele lucruri, îți transmit ceva despre tine, te ajută să te cunoști, să înveți și să evoluezi. Spre exemplu: „Observ că mă simt neputincios atunci când nu pot avea control asupra situației mele. => Mi-am limitat oportunitățile, căutând să am controlul mereu. Am oportunitatea de a încerca ceva cu totul nou și să obțin ceva mult mai bun decât mă așteptam inițial”, afirmă Andra Tănăsescu

Plămânii. Corpul se încarcă cu energie, cu viață, cu iubire, prin respirație. Atunci când ne „ținem respirația”, pot apărea afecțiuni la nivelul plămânilor. Stările de depresie, de doliu, de tristețe profundă, nemanifestată sau neverbalizată, precum și frica de a trăi sau de a „inspira viață” sunt poate unele dintre cele mai mari motive ale bolilor sistemului respirator. “Știu că este o perioadă stresantă, din foarte multe puncte de vedere. Tristețea și frica sunt trăite la nivel global. Este important să fim conștienți de propriile emoții și să gestionăm într-un mod sănătos ceea ce se întâmplă cu noi. În cazul fricii, este important să ne reamintim că suntem în siguranță, mai ales dacă respectăm indicațiile date de autorități. Frica este bună, atunci când vine vorba să evităm lucrurile care ne pot dăuna sănătății sau ne pot pune viața în pericol. Dacă o ignorăm, nu rezolvăm nimic. Deveniți conștienți de ceea ce simțiți și apoi preluați controlul! Sunt două variante din care puteți alege: Să lăsați frica să vă controleze sau să preluați volanul și să decideți voi încotro vă direcționați atenția și energia. În cazul tristeții și a suferinței sufletești, aveți răbdare cu voi. Dacă ați suferit pierderi, găsiți o persoană căreia să îi împărtășim durerea voastră! Este important să dați curs tristeții, să o manifestați! Dacă o țineți blocată, va provoca multe dezechilibre. Dați-i drumul, plângeți dacă aveți nevoie, scrieți despre asta într-un jurnal, sunați pe cineva apropiat sau apelați la un specialist”, ne recomandă specialistul.

Sistemul digestiv - reprezinta capacitatea de a „digera” experiențele pe care le trăim și de a accepta noul. Ura, mânia, frica, regretul legat de trecut, precum și grija, teama și îngrijorarea față de viitor, favorizează afecțiunile la nivelul stomacului, ale vezicii biliare și al intestinelor. “Lasă controlul! Știu că e mai ușor de zis decât de făcut, însă lasă orice așteptări ai avut și planuri. Dacă e ceva ce îți dorești din tot sufletul, păstrează-l în minte, fără a te agăța de asta! Dacă va fi să fie, va veni la tine fără forță. În schimb, concentrează-te pe tot ce îți aduce bun această perioadă. Care sunt schimbările pe care le poți face, ce este nevoie să faci diferit și cum poți să-ți îmbunătățești viața de aici încolo? Ce poți face pentru alții? Contribuția personală ajută mult la eliminarea furiei și aduce în schimb sentimente de împlinire, realizare și de bucurie”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Într-un final, coloana vertebrală. Printre lucrurile care pot provoca reacții somatice la nivelul coloanei vertebrale sunt teama de viitor și lipsa de susținere financiară, lipsa de susținere afectivă, sentimentul că ești neînțeles și nesusținut, impresia permanentă că ai responsabilități greu de suportat sau teama de viitor. “Coloana vertebrală reprezintă sprijinul, protecția și este asemeni unui „stâlp” de susținere al sinelui. Aceasta poartă amprenta împlinirilor noastre, a blocajelor și a temerilor, a refuzului de a evolua, de a iubi și a tuturor suferințelor. Revolta față de cei din jur, de propria persoană sau de „soartă”, lipsa de flexibilitate în fața neprevăzutului, provoacă afecțiuni la nivelul coloanei dacă nu sunt exprimate sau dacă sunt exprimate și trăite mult prea intens. Cere ajutorul! Lasă rușinea! Toți trecem, mai mult sau mai puțin, prin provocări și pentru majoritatea este greu! Dacă ne închidem în noi înșine, tot ce vom face va fi să ne îmbolnăvim. Ieșiți la lumină și vorbiți despre ce se întâmplă cu voi. Sunt multe persoane care oferă servicii pentru cei care au nevoie. Căutați, sunați, cereți! Sunt restaurante care asigură mâncare pentru cei care nu își pot permite. Sunt companii care oferă servicii gratuite cui le sunt necesare. Sunt terapeuți din mai multe domenii care oferă sesiuni de suport emoțional în această perioadă! Ieșiți din mintea voastră și apelați la ceilalți cu încredere”, spune specialistul.

Psiholog: Aveți răbdare, totul va fi bine!

“Fiți atenți la voi în perioada asta. Urmăriți cu atenție reacțiile corpului vostru și căutați să înțelegeți ce schimbări sunt necesare, în gândire, comportament sau credințe. Aveți răbdare. Ajutați dacă puteți și dacă nu știți ce să faceți, ajutați prin a sta în casă, astfel încât să reducem cât putem de mult timpul petrecut în izolare și să ne putem reîntâlni cu toții afară, în condiții de siguranță și cu bucurie”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI.

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Cu experiența de instructor de dans, fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, urmează o formare în terapia prin dans și mișcare. După ani de experiență în training și susținerea evenimentelor corporate, oferă prin îmbinarea psihologiei, cu NLP-ul și tehnici de conștientizare și conectare corporală, o experiență completă de auto-cunoaștere și evoluție personală.