Trecutul și viitorul sunt doar scenarii cărora le dăm viață în mintea noastră. Le punem pe repeat, revedem aceleași scene de un milion de ori, retrăim emoțiile și conversațiile până când avem senzația că totul se întâmplă din nou chiar în acest moment.

Trecutul a fost și nu va mai fi niciodată. Rămân doar impresiile noastre și ceea ce ne reconstruim în mintea noastră. Amintirea momentelor trecute este reconstruită din nou și din nou în mintea noastră și capătă semnificația pe care alegem noi să i-o dăm.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), generațiile anterioare experimentau mai des fericirea deoarece obișnuiau să concentreze experiența pe momentul prezent, rareori proiectându-și viața în viitor. Mergând și mai în spate, să zicem 2-3-4-5 secole în urmă, oamenii erau atât de preocupați cu supraviețuirea încât proiecția viitorului nu era pe lista lor de priorități. Acesta a fost si motivul pentru care până și conceptul de “călătorie în timp” a fost menționat foarte târziu în istoria omenirii, când oamenii își satisfăceau mai ușor nevoile fundamentale (hrană, adăpost etc.) și puteau să se gândească la mai multe lucruri decât la supraviețuire”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Viitorul este doar plăsmuirea imaginației noastre. Prezentul este real!

Specialistul afirmă că dintr-un moment trist putem alege să ne focusăm pe durerea pe care o readucem în mod constant la viață. Ne conectăm în mod repetat la ce s-a întâmplat, prin a accentua totul și a păstra cât mai vie amintirea tristeții de atunci. O altă variantă ar fi să ne amintim părțile frumoase, lecțiile și modul în care ne-a ajutat să devenim mai buni. În acest fel, ne concentrăm resursele pe părțile bune și dăm naștere unor emoții și stări plăcute.

“Viitorul nu există. Nu apucăm niciodată să îl trăim cu adevărat. Viitorul este o construcție a minții noastre, menită să ne pregătească pentru posibile scenarii care să nu ne scoată prea mult din zona de confort. Este o proiecție a viselor, obiectivelor, dorințelor noastre, care există doar în mintea noastră. Este drumul imaginar pe care ni-l trasăm, astfel încât să trăim cu simțul unei direcții în viață; însă el nu există ca un moment ce poate fi trăit cu adevărat, ci noi ajungem să trăim ceea ce am visat despre viitorul nostru, în momentul prezent. Singurul moment cu adevărat viu este acum! Scurt dar plin de viață! Dintr-o multitudine de acum-uri scurte, construim un prezent dinamic, în continuă mișcare; prezent care este cu adevărat singurul moment care contează, singurul moment în care poți real să zâmbești, să plângi, să te întristezi, să te bucuri, să iubești”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Cu experiența de instructor de dans, fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, urmează o formare în terapia prin dans și mișcare. După ani de experiență în training și susținerea evenimentelor corporate, oferă prin îmbinarea psihologiei, cu NLP-ul și tehnici de conștientizare și conectare corporală, o experiență completă de auto-cunoaștere și evoluție personală.

Liberalii serioşi care au muncit pe brânci toată viaţa lor au decis să nu-şi mai plaseze banii strânşi la bănci ci să-i păstreze de acum încolo la...chiloţi. De ce? Din cel puţin 10 motive.

1. E mult mai sigur.
2. Dispare ideea că banii nu au miros.
3. Îi ai mereu la tine.
4. Nu reprezintă faptă penală
5. Poţi purta chiloţi cu numărul la fel de mare ca la costume!
6. Te lauzi că o ai mare.
7. Te dezbraci numai în şifonier.
8. Nu urinezi în public.
9. Suge transpiraţia.
10. Ai impresia că ai 3 testicule.

Făcând parte odinioară din practicile tradiționale de vindecare, unele dintre acestea regăsindu-se în ritualurile shamanice, dansul trece în anul 1940, ca urmare a unei fuziuni între dans și psihoterapie, la terapia prin dans și mișcare. În acest an se remarcă pionierului acestei tehnici, Marian Chance. Psihiatrii din Washington D.C. au descoperit că pacienții lor prezentau o evidență îmbunătățire fizică și psihică, după ce urmau cursul de dans al lui Chance. Astfel, M. Chance a fost rugat să lucreze la spitalul St. Elizabeths, cu pacienții considerați prea agitați pentru a urmă o ședința obișnuită de terapie.

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), această formă de terapie se bazează pe premisa că postura și mișcarea influențează starea psihică și modul în care funcționează o persoană din punct de vedere psihologic. Ca formă de terapie, mișcarea este o modalitate de exprimare de sine, de comunicare și de intervenție terapeutică destinată dezvoltării, integrării și vindecării personale.

“Dans-terapia este fondată pe premisa conform căreia corpul și mintea se află într-o permanentă legătură. Folosirea mișcării în scop psihoterapeutic este un proces prin care individul își manifestă emoțiile, gândurile și starea de spirit. Terapia prin dans este la fel de indicată atât pentru individul în sine, pentru o autodescoperire și eliberare, cât și pentru relația de cuplu. Prin dans-terapie se pot preveni și rezolva o mulțime de probleme fizice, psihice sau emoționale. Dans-terapia eliberează conflictele din inconștient, conflicte care se manifestă corporal. Iar, tocmai aducerea conflictelor din inconștient în conștient e primul pas către vindecare”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

În România, terapia prin dans reprezintă un concept relativ nou, bazat pe îmbinarea dintre consilierea psihologică și dans, terapia având drept scop conectarea cu sinele și eliberarea de tensiunile și blocajele înscrise în memoria corpului.

Cum ne ajută dansul să scăpăm de presiunile vieții?

Dansul este un sport plăcut pentru ambele sexe, aducând beneficii corpului cât și psihicului nostru, la absolut orice vârstă s-ar începe acest lucru. Psihologul Laura Maria Cojocaru consideră că beneficiile dansului sunt atât de ordin fizic, cât și psiho-emoționale.

Din punct de vedere fizice, terapia prin dans ajută astfel:

previne și tratează anumite boli, fiind de ajutor în cazul diabetului zaharat, unele afecțiuni cardiovasculare, afecțiuni musculare, articulare și osoase, obezitate, tulburări psihice etc.;

ajută la întărirea oaselor și previne osteoporoză la femei;

ajută la ameliorarea sau prevenția unor afecțiuni articulare sau musculare;

arde caloriile și este “adjuvant” în reglarea glicemiei;

ajută la o cunoaștere mai bună a corpului;

ajută la încetinirea proceselor deimbatranire;

“odihnește” în sensul de relaxare și energizează;

ajută la digestie, prin stimularea musculaturii trunchiului și crearea unui joc de presiuni care se transmit organelor digestive;

previne anemia prin stimularea creării unei cantități mai mari de sânge în organism;

reprezintă un mod plăcut de a învață și exersa tehnici de respirație dar și de a efectua exerciții cardio;

intensifica reflexele și agilitatea mentală.

De cealaltă parte, psihologul Laura Maria Cojocaru este de părere că dansul are și multiple beneficiil în ceea ce privește gestionarea eficientă a emoțiilor și a cognițiilor, și anume:

îmbunătățește funcția cognitivă și memoria la orice vârstă;

crește stima de sine;

eliberează emoții negative precum: furie, teama, ura etc.;

îmbunătățește comunicarea intrapersonală;

reprezintă una dintre cele mai bune metode de combatere a stresului, prevenind astfel multiplele boli care au la baza stresul;

reprezintă o terapie eficientă împotriva depresiei;

previne afecțiunile psihiatrice.

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane, urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga. De peste 10 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Modul în care acționăm este determinat mai degrabă de programele noastre mentale decât de ceea ce ne propunem să facem în mod conștient.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), tot ceea ce am auzit, am văzut și am învățat de la cei care ne-au crescut sunt lucruri care rămân instalate ferm în „centrul de comandă” din creierul nostru și ne decid acțiunea sau inacțiunea în diferite situații. De cele mai multe ori, deși ne propunem să mergem la sală „de luni”, setările deja instalate în capul nostru sunt cele care dau comanda finală și care ne fac să nu ajungem nici măcar marți. Astfel, ajungem să amânăm sau să nu facem o mulțime dintre lucrurile pe care ni le propunem.

„Eu vreau să mă duc la sală, dar luni nu m-am simțit prea bine. Știu că mi-ar prinde bine dar m-am trezit prea târziu săptămâna asta” – cam acestea sunt principalele noastre mecanisme de gândire în această speță. Iar exemplul cu sala este doar cel mai la îndemână. Sunt atât de multe lucruri importante pe care nu le facem sau pe care le facem în mod repetat, deși ne-am propus să nu le mai facem. Știm că ne-ar face bine să facem mișcare, sau să ne schimbăm regimul, sau să ne schimbăm jobul, să ieșim dintr-o relație etc; și totuși, deși la nivel conștient gândim și susținem că ar trebui să facem X lucru, nu ajungem niciodată să le facem”, declară psihologul Andra Tănăsescu.

Totodată, specialistul afirmă că, pe de-o parte, e zona de comfort, iar pe de altă parte, sunt toate convingerile pe care le avem foarte adânc înrădăcinate, cele care ne limitează experiențele și mișcările în viață.

“Consecințele vin din ceea ce amânăm să facem, anume să privim dincolo de cortină și să descoperim care ne sunt credințele pe care le-am „moștenit”. Odată ce am privit acolo, este important să facem curățenie și să lăsăm în loc credințe care să ne susțină procesul de creștere în viață. Cu cât amânăm mai mult să privim în spatele „cortinei”, cu atât mai mult ne lăsăm pe mâna programelor instalate”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Asociației ”Generația Iubire” și al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Cu experiența de instructor de dans, fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, urmează o formare în terapia prin dans și mișcare. După ani de experiență în training și susținerea evenimentelor corporate, oferă prin îmbinarea psihologiei, cu NLP-ul și tehnici de conștientizare și conectare corporală, o experiență completă de auto-cunoaștere și evoluție personală.

Încă din vremuri străvechi, oamenii au gândit, au acționat și în consecință, au avut vieți diferite. De ce există aceste deosebiri între noi? De ce unii oameni sunt mai deștepți și mai cinstiți, de ce unii au mai mult succes în afaceri și doar unii reușesc să atingă un echilibru în viață? Există ceva specific care ne diferențiază?

Astăzi, majoritatea specialiștilor care studiază natura minții umane sunt de acord că la baza dezvoltării noastre stau genele și mediul. Încă de la naștere, între cele două se creează o legătură permanentă, care va funcționa pentru toată viața. Gilbert Gottlieb (reputat neurolog) afirmă că pe măsură ce ne dezvoltăm, genele au nevoie și de mai multe informații din mediu pentru a putea funcționa așa cum trebuie.

De asemenea, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză este de părere că oamenii au o capacitate imensă de a învăța și de a-și antrena creierul pentru schimbare, transformare, adaptare și dezvoltare personală. “În mod evident, fiecare persoană vine în această lume cu o înzestrare genetică unică, cu temperamente și atitudini diferite, dar ceea ce le determină calitatea vieții este experiența, practica și strădania. De asemenea, este deja notoriu principiul conform căruia părerea pe care o ai despre tine îți influențează direct viața, iar în funcție de aceasta, devii sau nu așa cum îți dorești ori te dedici sau nu lucrurilor pe care le prețuiești. Convingerea că abilitățile tale sunt bătute în cuie – mentalitatea fixă sau rigidă – te face dornic să ți le demonstrezi în permanență. Dacă inteligența, personalitatea și moralitatea ta sunt predeterminate, atunci nu-ți rămâne decât să le dovedești din plin”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Eugen Popa: Cei care au o mentalitate fixă însă, pot să creadă și că inteligența nu poate fi îmbunătățită sau că „o ai sau nu” când vine vorba de abilități și talente.

În anumite cazuri, întâlnim acele persoane care indiferent de situație – în carieră, în relații, în prietenie - se simt presate să-și confirme abilitățile, talentele, inteligența. Sunt cei care se tem că vor da greș, că ar putea să pară proști, care nu încep activități dacă nu sunt siguri că pot câștiga.

“Și acum ar putea să apară întrebarea… și ce este rău în asta? Ce este rău în a avea o mentalitate fixă? Oamenii care au o mentalitate fixă sunt mai puternic afectați de frica de eșec. Dacă tu crezi că abilitatea este fixă, orice nereușită spune că ești incompetent și nu poți face nimic în legătură cu asta. Frica de eșec și de ratare te va ține în loc și îți va determina aproape toate alegerile pe care le vei face în viață”, spune specialistul.

În opoziție, mentalitatea de creștere este credința că te poți dezvolta prin experiență, prin efort și învățare. Orice abilitate poate fi dezvoltată, inclusiv inteligența. Conform acestei mentalități, poți să te naști cu talent, dar dacă nu îl cultivi nu vei ajunge la performanțe superioare.

„Cei cu o mentalitate de creștere lucrează continuu pentru a-și îmbunătăți abilitățile, ducând la o creștere mai mare și, în final, la succes. Pasiunea pentru a te autodepăși și a crește, chiar atunci când lucrurile nu merg bine (sau mai ales atunci), este semnul caracteristic al creșterii. Aceasta este mentalitatea care le permite oamenilor să prospere în unele dintre cele mai provocatoare perioade din viața lor. O mentalitate de creștere este „încrederea că abilitățile și înțelegerea pot fi dezvoltate”. Cei care au o mentalitate de creștere cred că pot deveni mai deștepți, mai inteligenți și mai talentați prin depunerea de timp și efort. Dacă ai o mentalitate de creștere, consideri că talentele tale pot fi dezvoltate prin muncă, efort, învățare și feedback. Crezi că poți fi bun în orice, deoarece abilitățile tale se datorează în totalitate acțiunilor și eforturilor tale. Cu o mentalitate de creștere, crezi că este necesar efortul de a crește și stăpâni noi abilități. Cu cât depui mai mult efort, cu atât îți dezvolți mai mult abilitățile”, explică Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.

Totodată, specialistul este de părere că, atunci când întâmpini probleme pe parcurs, le vezi ca pe un ajutor în procesul de învățare. Pentru oameni, greșelile sunt o parte neesențială a procesului de învățare și ne demonstrează efortul depus. Considerăm că eșecurile sunt neajunsuri temporare, și de aceea perseverăm continuu depășind astfel aceste momente de încetinire, nu de oprire. Cu o mentalitate de creștere, primim feedback de la alții, deoarece ne ajută să ne îmbunătățim abilitățile. Nu o percepem drept critică personală, ci ratifică abilitățile noastre actuale.

Cum ne putem schimba Mentalitatea?

Înțelegând diferențele între cele două tipuri de mentalitate, vom vedea că lucrurile sunt strâns legate între ele: convingerea că însușirile noastre sunt bătute în cuie ne determină multe gânduri și fapte, la fel și aceea că însușirile noastre pot fi dezvoltate.

Iată câteva abordări generale, explicate de hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, pentru  pune bazele unui mentalități de creștere:

1. Creează-ți o convingere nouă foarte puternică: o credință în tine și abilitățile tale și în capacitatea ta de schimbare pozitivă.

2. Vezi eșecul într-o altă lumină: vezi eșecul ca o oportunitate de a învăța din experiențele tale și de a aplica data viitoare ceea ce ai învățat acum.

3. Cultivă-ți conștiința de sine: lucrează pentru a deveni mai conștient de talentele, punctele tale tari și punctele tale slabe. Cere feedback de la cei care te cunosc cel mai bine și folosește-l pentru o viziune mai largă și mai cuprinzătoare despre tine.

4. Fii curios și hotărăște-te să înveți pe tot parcursul vieții: încearcă să adopți atitudinea unui copil, privind lumea în jurul tău cu uimire și mirare; pune întrebări și ascultă cu adevărat răspunsurile.

5. Fii deschis față de provocările care apar: știi că dacă vrei să realizezi ceva de valoare, te vei confrunta cu multe provocări în călătoria ta; pregătește-te pentru a face față acestor provocări și pentru a da greș uneori.

6. Fă ceea ce îți place și fă cu plăcere ceea ce faci: este mult mai ușor să ai succes atunci când ești pasionat de ceea ce faci; indiferent dacă cultivi iubirea pentru ceea ce faci deja sau te concentrezi să faci ceea ce îți place deja. Dezvoltarea pasiunii este importantă.

7. Fii tenace: este nevoie de multă muncă și mult efort pentru a reuși. Trebuie să fii tenace, să depășești obstacolele și să te ridici după fiecare cădere.

8. Inspiră-te și inspiră-i de alții! Poate fi tentant să îi invidiezi pe ceilalți atunci când reușesc, mai ales dacă reușesc mai mult decât tine. Dar nu te va ajuta pe tine să reușești! Tu trebuie să devii o inspirație pentru ceilalți și să te foloseaști de succesul celorlalți pentru a te inspira.

Cum poate ajuta hipnoza în schimbarea mentalității?

Mentalitatea are la bază setul propriu de credințe dobândite de-a lungul vieții, adânc înrădăcinate în subconștient. Ea este cea care determină modul în care privim diferitele circumstanțe ale vieții noastre.

“Experiențele de viață pe care le avem și credințele pe care ni le-au transmis părinții / familia / profesorii determină modul în care va fi funcționa gândirea noastră. Cu cât credințele noastre sunt mai pozitive și orientate spre acceptare, asumare și dezvoltare,  cu atât avem o perspectivă mai bună. În schimb, modelul de gândire negativ bazat pe frici și anxietate, ne va conduce către o perspectivă închisă, deloc flexibilă asupra vieții. Hipnoza poate interveni cu succes exact în modificarea acestor credințe negative”, explică Eugen Popa.

Subconştientul este tărâmul emoțiilor, este arhiva amintirilor, este partea minții care percepe realitatea prin intuiție. Emoțiile sunt în strânsă legătură cu crezurile, valorile noastre. Subconştientul nu judecă faptele aşa cum o face mentalul conştient, el acceptă gândurile transmise din partea conştientului fie că sunt bune sau rele. Subconştientul nu este capabil să facă selecții sau comparații, deci nu poate raționa.

“Subconştientul este în permanență sensibil la toate sugestiile, fie că ele provin direct de la mintea conştientă, fie din exteriorul subiectului în cauză. Principala funcție a subconştientului este de a ne proteja. Modul în care acesta înțelege şi învață o situație, o întâmplare, influențează reacția viitoare la o situație similară. Atât acțiunile pe care le-ai comis cât şi gândurile pe care le-ai avut în trecut te urmează inconştient producând rezultate bune sau mai puțin bune, în funcție de natura lor. Hipnoza cunoaște limba subconștientului și știe cum să comunice direct cu acesta. Hipnoza este calea, este terapeutul subconștientului. Hipnoterapia este este cea mai cunoscută formă de (auto)terapie care lucrează la nivel subconștient, oferind un mod rapid, ușor și chiar plăcut de schimbare. Oricum schimbarea înseamnă ceva, menținerea schimbării este cu totul altceva. Hipnoza oferă rezultate pe termen lung, tocmai pentru că lucrează la nivel de crezuri și credințe”, conchide președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

Eugen Popa este unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România şi preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză. De-a lungul carierei s-a specializat atât în metode de terapie și dezvoltare personală Occidentale (Hipnoză, NLP, Mindset, Habits, Psihologie Pozitivă) cât și Orientale (Meditație, Yoga, Spiritualitate), fiind astăzi un trainer holistic în toată puterea cuvântului. Studiile sale l-au purtat pe trei continente, în Europa, Asia și Statele Unite, iar până în prezent a susţinut conferinţe, traininguri şi workshop-uri în Thailanda, Statele Unite ale Americii, Brazilia, Turcia, Grecia, Anglia, Germania etc., la care au participat mii de oameni.

Atunci când oamenii se distanțează de ei înșiși, își pierd individualitatea, armonia și dragostea pentru semenii lui și își activează automat un mecanism de reacție la ce se întâmplă în jurul lor, prin regrete, frici, mâhnire, invidie – adică un cumul de emoții negative care intoxică întreg corpul.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, suntem suma atenției noastre împărțite de când am fost mici până acum. Tot ce am văzut, gândit, auzit, gustat, mirosit, simțit, s-a adunat și cumulat în ce suntem azi. Cu toate acestea, atenția noastră a fost și este furată de exterior sau trimisă din noi spre exterior, iar aceasta este cel mai prețios lucru pe care un om îl are, deoarece ea poate fi direcționată, măsurată și disponibilă în orice cantitate dorită.

“Tot ce un om în societate trăiește este destinat să aibă atenția ridicată spre procesul de cumpărare / cheltuire / investiție, toate pe plan material. Nu vezi reclame cum să te vindeci singur, cum să înveți să înveți, cum să lucrezi mai puțin, cum să crești copii, cum să te vindeci de traume. Nu le vezi pentru că nimeni nu are interesul că tu să îți faci singur aceste lucruri. Tot ce vezi, prin toate simțurile tale, este o vânzare indirectă de bunuri și servicii, cu scopul de a-ți ușura viață. De a trăi mai confortabil și mai plăcut, dar neatent la tine, ci atent la ce ți se dă să faci sau ai putea avea nevoie. Plecând de la mirosurile când intri într-un magazin, portarul care te întâmpină, culorile produselor, mărimea reclamelor, materialele produselor,  muzica din magazin, aranjarea lor pe raft, mărirea prețurilor ca să aibă de unde să bage Discount de preț, etichetarea colorată a unui produs, junk food-ul (mâncarea de carton) de peste tot însiropată cu sos pentru gust, prețuri imbatabile la produse efemere, servicii medicale cu medicamente la pachet, cosmetice chimice care distrug epiderma – toate folosesc reclamele abuzive care intră în subconștient și printr-un mecanism subliminal te fac să cumperi”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Prețul unei vieți confortabile

Cu toate acestea, specialistul afirmă că societatea consumeristă în care trăim ne ajută să ne dezvoltăm și să trăim mai bine. Să avem totul la botul calului și să nu mai facem efort să muncim pentru a obține. Însă fiecare alege cu ce și câtă atenție aruncă din el, deoarece atenția furată nu se recuperează vreodată.

“Moment de moment, atenția de la noi înșine este luată de tot ce se întâmplă în jur: știri, oameni care te apelează, situații la job, în familie, nevoi, comparații cu ce are altul și nu am eu. Tot ce îți atrage atenția și te-a influențat să faci, ai devenit toxic pentru tine și util pentru acel produs / serviciu. Repetându-se procesul, devii un mecanism de muncă și cheltuire pentru societatea unde trăiești. Intoxicația, cu toate lucrurile pe care le-am consumat fără să ne dezvoltăm (ca de exemplu: ziarele, tv, știri, radio, reclame, social media, video-uri sau filme amuzante), este răspândită în interiorul omului și aduce dereglări în comportament (frici, iritare, supărare, dezamăgiri). Toate reacțiile învățate în aceste exemple, sunt oferite și preluate de omul care le consumă, astfel mintea și emoția lui devin inapte să funcționeze prin discernământ, ci doar reacționând, în stil pavlovian, la evenimentele din jur”

7 metode să eviți intoxicarea inutilă și să redevii sănătos

1. Dacă îți pui în minte să mergi la magazin să iei doar ulei, cumpără doar ulei;
2. Consumă doar canalele sau știrile care te ajută – nu lăsa altceva să intre inutil în minte;
3. Ține emoția și mintea aproape de ce vrei, nu le hrăni cu ce nu au nevoie;
4. Stai între oamenii cu probleme, nu fugi de ei. Vei descoperi cum să nu ajungi ca ei;
5. Cântărește reacțiile tale, dacă nu îți fac ție sau altora bine, te-ai îndepărtat de natură;
6. Nu arunca mâncarea care expiră și cea care nu arată bine. Învață-te să o consumi diferit;
7. Stai mai mult între oameni care știu și experimentează, decât în cărți care pretind că știu.

Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.