Fără o subvenționare masivă, o mai bună organizare în cooperative pentru negociere sau o scădere a prețului furajelor, prognoza rămâne pesimistă în 2026. Cel puțin așa susține fermierul Constantin Anghel.

Situația descrisă de președintele Societății Agricole Agrozootehnica Independența SA reflectă o criză de rentabilitate profundă în zootehnia românească. Pe scurt, costurile de producție depășesc prețurile de vânzare, ceea ce face ca activitatea să fie nesustenabilă fără intervenții majore.

Sectorul zootehnic o să arată mai bine în 2026?

Constantin Anghel: Nu. Și mai ales mă refer la vaci cu lapte. Bine, dar poți să faci o comparație și pentru porci. Pentru că la ora asta se vinde porcul în viu (13:28) cu 4,5 - 5 lei kilogramul și costul de producție 7,5 lei.

Nu e afacere...

Constantin Anghel: Nu e o afacere absolut deloc. De aceea, în 1992, nu m-am ocupat eu de porci. Tot așa era prețul. Adică costul de producție depășea prețul la vânzare. Dar singura unde merge mai bine sunt păsările. La lapte e prăpăd. S-ar putea să se închidă foarte multe ferme anul ăsta din cauza prețului la lapte.

La ora asta, preț încheiat de mine 1.75 lei dar să știți că el variază de la 1.20 la 1.75. Prețul de cost, cu toate costurile de zootehnie, te duce în jur de 2 lei.

Laptele românesc se izbește de concurență străină?

Constantin Anghel: S-ar putea, pentru că ce se întâmplă? Vorbesc din piață sau vin procesatorii. Când am fost eu acolo la negociere cu ei, atât de mult se văitau încât îmi venea să mai dau eu de la mine bani lor, ca să nu mai plângă. Se aduce lapte din Ungaria, mi-a spus cel cu care fac contract, cu 1,40 lei. Deci fără transport. Că la mine dacă îmi dau 1,75 lei, plus transportul, direct la fabrică, la București. Deci vă dați seama cu cât se-l producă ungurii? Că motorina e la fel, la același preț. Îngrășămințele, tot la fel ca noi, dacă nu ceva mai mare.

E un preț de dumping în mod intenționat, aplicat?

Constantin Anghel: Cred că e ceva, se dau probabil, ajutoare de stat pe alte căi să nu se vadă că s-a dat ca să fie rentabil. Cu 14 sau 1,5 lei, cu care-l duce el aici, dacă-i mai scad și transportul se ajunge la 1,30 lei.

Ce s-a întâmplat până acum? Deci tot ce erau minusurile, pierderele din zootehnie, veneam și compensam de la cultură mare. De câțiva ani fiind secetă, ești acolo și acolo...N-ai de unde să mai iei. Și atunci intri pe pierdere. (16:09) Și uite așa, după 3, 4 ani n-ai ce face, trebuie să închid animalele. Asta înseamnă la mine 23 de oameni, înseamnă 20 de mii de euro pe care îi dau ca impozite la bugetul de stat.

Nici nu vă vine să renunțați la business-ul ăsta...

Constantin Anghel: Dom'le, nu știu până când. Deci vă spun că sunteți prietenul meu vechi, nu știu până când să știți, sunt așa cu inima, că nu poți, dacă mergi pe pierdere. De unde? Dacă eram și pe profit la vegetal, nu era niciun fel de problemă. E vorba de oameni care stau acolo. Sunt oameni cu care lucrez de 30 de ani. Și să le zic, mă, mâine plecați. Cu ei am început când grajurile nu erau modernizate, când le rămâneau cizmele prin noroiul de acolo. Acum totul e betonat, merg în papuci. Dar unde se mai angajează? Adică e o problemă în care nimeni nu ține cont de lucrul acesta. (17:28) Plus de asta, noi avem pe la Sibiu și Alba Iulie, niște olandezi care au 20 de mii de vaci cu lapte. Ei au venit în Olanda, unde se spunea că și 100 de vaci și e prea mult. Ne-am bătut la cap până în 2006, când spuneau că fermele mai mari de 100 de vaci sunt falimentare și acum vin și cu 10 mii de capete.

Deci, spuneți că 2026 ar putea totuși fi un an mai bun la vegetale, dar dificil pentru zootehnie.

Constantin Anghel: Sper să mă înșel dar nu văd cum. Sperăm. Pentru că pe șase luni sunt deja făcute contractele la lapte. Decât să se întâmple o minune. Dacă se întâmplă o minune, că au mai fost minuni, dar toamna, nu e în mijlocul verii, au mai fost minuni când piața a fost cerință mare de lapte și de produse lactate și imediat au crescut prețul și ei. Că n-au ce să facă.

BNR a reînceput lupta cu cei care doresc să slăbească leul, după decizia a rupe guvernul a celor conduși de proprietari a unor penthouse-uri în valoare de milioane de euro, de iubitori a unor destinații turistice exotice, pe spezele unora dovediți a fi infractori, de deținători a jumătate de milion de euro ascunși în cutii de pantofi.

Banca centrală va fi nevoită să vândă, din nou, euro din rezerva valutară a României, care se ridica la sfârșitul lui martie la 67,03 miliarde de euro, iar cele internaționale (valute + aur) la peste 70 de miliarde euro.

Prima mișcare mai serioasă de apărare a fost realizată marțea aceasta când vârful atins de euro a fost de 5,0999 lei, semn că banca centrală a apărat pragul simbolic de 5,10 lei, iar cursul a scăzut marginal de 5,0989 la 5,0988 lei. Maximul istoric atins de moneda unică de 5,1222 lei a fost atins în data de 8 mai 2025.

Piața valutară poate fi „controlată”. În schimb, bursa a scăzut cu peste 2%, iar randamentul titlurilor de stat pe 10 ani s-au majorat cu 50 de puncte de bază

Statul s-a împrumutat luni cu 300 milioane lei cu scadența în iulie 2034 pentru care a acceptat să plătească o dobândă medie anuală de 7,16%, respectiv cu 400 milioane lei, scadente în aprilie 2027, la un randament mediu de 6,34%. La cele 700 milioane lei s-au mai adăugat alte 125 milioane lei scadente în aprilie 2027, prin intermediul unei ședințe suplimentare.

Reducerea volumului de tranzacționare din piața monetară, datorat prudenței arătate de băncile comerciale, a menținut indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei contractate înainte de mai 2019, la 5,87%. Indicele la șase luni, utilizat la calcularea ratelor la creditele ipotecare, s-a oprit la 5,94% iar cel la 12 luni la 6,0%.

Euro se tranzacționa în culoarul 1,1757 – 1,1791 dolari iar media monedei americane a urcat de la 4,3341 la 4,3365 lei.

Cursul francului elvețian a crescut de la 5,5471 la 5,5603 lei iar cea a lirei sterline a urcat marginal la 5,8563 lei.

Prețul gramului de aur a coborât de la 668,4279 lei la 667,3968 lei, în timp ce metalul galben fluctua în piețele specializate între 4.769 și 4.833 dolari/uncie.

Monedele din regiune se apreciau modest față de euro la 4,2320 zloți, respectiv 361,83 forinți.

Creșterea apetitului pentru risc, susținut de speranțele puse într-un rezultat pozitiv al negocierilor dintre SUA și Iran, a impulsionat cotațiile din piața cripto. Bitcoin a urcat la 75.527 – 76.891 dolari iar ethereum la 2.296 – 2.337 dolari.

Text pus la dispoziție de dl. Radu Georgescu

Schimbările bruște ale președintelui american în privința diverselor tensiuni create de politicile sale – economice, comerciale sau geopolitice – inclusiv ezitările actuale ale administrației americane privind rezolvarea crizei din Golful Persic, nu mai sperie investitorii. S-a ajuns astfel la apariția abrevierii TACO - „Trump Always Chickens Out” (Trump se ferește mereu).

O situație asemănătoare pare a se petrece și în România. Cei care au declanșat criza politică au mizat probabil pe promisiunile unor membrii ai PNL că îl vor îndepărta pe Ilie Bolojan, așa cum s-a întâmplat în cazul USR – Ludovic Orban. Însă „trădătorii” nu au avut de ales și au rămas să facă zid în jurul Premierului. Acum au apărut declarații care lasă întredeschisă ușa unor eventuale schimbări de poziție.

În aceste condiții, presiunea pe leu s-a redus, care a beneficiat atât de intervențiile punctuale ale BNR cât și de majorarea ofertei comerciale de valută, cu două zile înainte de data când companiile își achită taxele și impozitele trimestriale.

Marți, BNR nu a permis euro să treacă pragul simbolic de 5,10 lei și a oprit cotațiile la un vârf de 5,0999 lei. La jumătatea săptămânii, tranzacțiile s-au realizat în culoarul 5,0937 – 5,0969 lei iar cursul monedei unice a coborât de la 5,0988 la 5,0951 lei, față de minimul ultimelor două luni de 5,0914 lei, înregistrat miercurea trecută.

Cuvântul de ordine din piața monetară este „stabilite”, în condițiile în care volumele de tranzacționare se mențin sub cele înregistrate în martie.

De mai multe săptămâni, indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei contractate înainte de mai 2019, a stagnat la 5,87%. Indicele la șase luni, utilizat la calcularea ratelor la creditele ipotecare, s-a oprit la 5,94% iar cel la 12 luni la 6,0%

Reziliența consumatorilor din Statele Unite, unde vânzările cu amănuntul de martie s-au majorat cu 1,7% și prelungirea pe termen nedeterminat de către Washington a armistiţiului cu Iranul, au stimulat cererea de monedă americană, iar euro a coborât la 1,1734 – 1,1763 dolari. În piața locală, cursul dolarului a scăzut modest de la 4,3365 la 4,3357 lei, influențat de reducerea mediei euro, comparativ cu 4,3224 lei, la jumătatea săptămânii trecute.

Media francului a coborât de la 5,5603 lei la 5,5508 lei, însă majorarea cererii de monedă elvețiană s-a reflectat în creșterea față de jumătatea săptămânii trecute, când cursul a fost de 5,5284 lei.

În schimb, cursul lirei sterline a urcat de la 5,8563 la 5,8639 lei, valoare apropiată de cea de miercurea trecută care a fost de 5,8576 lei.

Prețul gramului de aur a coborât de la 667,3968 lei la 663,0310 lei, consecință a scăderii metalului galben la 4.715 – 4.773 dolari/uncie.

Monedele din regiune s-au depreciat față de cea europeană. Cea mai consistentă scădere, de circa 1%, a avut-o cea maghiară la 364,13 forinți/euro iar a celei poloneze a fost marginală la 4,2404 zloți/euro.

Bitcoin se menținea la jumătatea săptămânii peste pragul de 75.000 dolari și a atins un vârf de 78.381 dolari, față de minimul de 73.583 dolari, înregistrat miercurea trecută. Ethereum a urcat la 2.315 – 2.411 dolari, comparativ cu 2.312 – 2.344 dolari, la jumătatea săptămânii trecute.

Text pus la dispoziție de dl. Radu Georgescu

Părăsirea Guvernului de către miniștrii PSD nu a afectat momentan performanța monedei naționale, în timp ce investitorii rămân prudenți atâta vreme cât nu a fost promovată o moțiune de cenzură în Parlament iar actualul guvern minoritar ar putea conduce țara până la toamnă.

Majorarea ofertei de valută venită din partea companiilor, care își vor achita vineri taxele și impozitele la bugetul de stat, dar și vânzările punctuale efectuate de BNR pentru a ține euro departe de pragul de 5,10 lei, au asigurat două zile de apreciere pentru leu, în contrast cu evoluția altor monede de la marginea zonei euro.

Cursul monedei unice a coborât de la 5,0951 la 5,0924 lei, minimul ultimei săptămâni, în timp ce transferurile se realizau în culoarul 5,0885 – 5,0941 lei.

De mai multe săptămâni, indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei contractate înainte de mai 2019, a stagnat la 5,87%. Indicele la șase luni, utilizat la calcularea ratelor la creditele ipotecare, s-a oprit la 5,94% iar cel la 12 luni la 6,0%

Statul s-a împrumutat joi cu 400 milioane lei printr-o emisiune de titluri de stat scadente în februarie 2029 pentru care a acceptat o dobândă medie anuală de 6,52%, respectiv cu 400 milioane lei cu scadența în iulie 2030 la un randament mediu anual de 6,80%.

Contracția producției industriale la nivel european, consecință a creșterii costurilor la combustibili, provocată de războiul din Golful Persic, a coborât euro la 1,1679 – 1,1714 dolari iar media monedei americane a urcat de la 4,3357 la 4,3551 lei.

Cursul lirei sterline a urcat de la 5,8639 la 5,8797 lei, maxim al ultimei luni, consecință a majorării inflației din Regatul Unit în martie la 3,3%, sub impactul creșterii preţurilor la combustibili. Unii dintre analiști văd inflația atingând în septembrie un vârf de 4%, iar Banca Angliei va menține rata de referință la 3,75% până la sfârșitul acestui an.

Ușoara reducere a cererii de monedă elvețiană în piețele internaționale a provocat deprecierea ei față de euro iar media a coborât de la 5,5508 la 5,5470 lei.

Prețul gramului de aur a scăzut de la 663,0310 lei la 658,1428 lei, față de 668,4279 lei la începutul săptămânii, consecință a deprecierii metalului galben la 4.684 – 4.754 dolari/uncie, mai sus, totuși cu circa 2,9% față de acum o lună.

Media monedelor din regiune continua să se deprecieze, la 4,2501 zloți/euro, respectiv 365,85 forinți/euro.

Bitcoin stagna la 77.537 – 78.537 dolari iar ethereum la 2.300 – 2.380 dolari.

Text pus la dispoziție de dl. Radu Georgescu

După patru ani consecutivi de secetă pedologică severă (2022-2025), Constantin Anghel, specialist în domeniu, aduce o rază de optimism pentru anul agricol în curs: umiditatea în sol a coborât la o adâncime de aproape 2 metri, o îmbunătățire semnificativă față de perioada anterioară când rezervele erau la doar 30-40 de centimetri.

Cu toate acestea, Anghel rămâne rezervat și avertizează că tehnologia nu poate suplini lipsa apei, iar riscurile climatice și geopolitice actuale pot da peste cap orice prognoză.

Acesta a mai explicat că, deși fermierii trebuie să asigure semințe de calitate pentru producții mari, apa rămâne factorul hotărâtor. Schimbarea majoră de umiditate din sol, măsurată recent la aproape 2 metri adâncime, este un indicator pozitiv, spre deosebire de anii trecuți.

 

Domnul Anghel, bun găsit! Ați ieșit pe câmp?

Constantin Anghel: Sigur, am semănat la porumb. De 3, 4 zile am fost la semănat de dimineață până seara. Am fost să văd și celelalte culturi și să fac o comparație...Slavă Domnului, dacă te uiți cât a plouat de anul trecut din octombrie și până acum. Dacă anul trecut, ianuarie, februarie, martie și aprilie a plouat 59 litri, acum într-o singură lună, în februarie, a plouat 92 litri

E un semn bun?

Constantin Anghel: Da, e un semn bun pentru că ai umiditate în sol. Plantele au nevoie de apă, indiferent ce am vrea. Oricât de deștept ai fi, indiferent ce tehnologie ai aplica, poți să vii și cu tehnologie și cu inteligentă, dacă nu ai apă, restul e zero.

Apa e 99% din tot ce înseamnă agrucultură. Restul e de datoria ta să poți să asiguri semințe bune, în care să obții producții cât mai mari. A fost secetă în 2022, în 2023, în 2024, în 2025. În permanență săpăm să vedem cât e umiditatea. Acum e aproape la 2 metri. În ultimii patru ani n-am avut, era la 30-40 de centimetri ce era umiditatea. Ăsta ar fi un semn bun. Mi-e teamă să avansez lucruri numai din teorie, că totdeauna vin lucruri care pot da peste cap total. Adică ne ferim de călduri excesiv de mari, deci cu 40-50 de grade, plus să zicem acum că n-ar fi secetă pedologică și să nu fie secetă atmosferică, să poată mai ales pentru porumb și pentru floarea soarelui, mă refer aici la prășitoare, unde este nevoie de mai multă apă.

În luna, iunie, când e cald, e foarte bine pentru cerealele păioase, orz, grâu ca să se coacă. Și asta înseamnă că bagă și proteină și grâul este de calitate, îndeplinește toți indicii de calitate care se cer de către morar, de cei din planificație. La asta, dacă adăugăm și ceea ce se întâmplă cu războiul din Iran, cu strâmtoarea Ormuz, unde au luat-o aiurea prețurile la carburanți care au o influență asupra costurilor de producție, atât ce înseamnă cereale și plante tehnice și altele. Deci are o influență prea mare, inclusiv asupra căldurilor, pentru că temperaturile foarte mari au o influență și asupra animalelor, deci numai ai aceleași producții de lapte, mă refer la vacile de lapte, sau numai au același spor de creștere în greutate, mă refer la porci, la păsări, sau și la tineretul, la îngrășat bovin, ceea ce ne spune să fim mai rezervați.

Credeți că prețul motorinei va afecta producția? Va fi o piatră de moare, un impediment major?

Constantin Anghel: Da, este un impediment major, pentru că deține în cheltuieli o pondere între 25% și 30%. Scumpirea carburanților duce după ele nu numai lucrările agricole, în sine. Influențează și creșterea prețurilor îngrășămintelor care au o pondere mai mare în cultură, plus celelalte pesticide, că toate merg cu energie electrică. Deja îngrășămintele au crescut, e numai o creștere, zic eu, de 20-30%, dar dacă se menține același preț al combustibilului s-ar putea să avem marea surpriză să mărească prețurile la îngrășăminte cu 70-80% pentru fiecare kilogram în parte.

Cred că lucrați cu motorină achiziționată...

Constantin Anghel: Nu atât de multă motorină, pentru că, să știți, în general, eu sunt un om prevăzător și luam motorină de acolo. Dar am mai avut și surprize, să constat că a scăzut prețul.

Nu mă așteptam la nenorocitul de război și de Trump, care a declanșat această criză care afectează foarte multe țări. Deci, numai peste tot, cum s-a văzut a scăzut prețul barilului lui, însă nu în aceeași proporție, în același raport și prețul carburanților la pompă.

Și știți de ce mi-e teamă cel mai mult? Să nu se întâmplă penurie de combustibil exact în perioada recoltatului. Deci începând în vară, de luna iulie, când începem să recoltăm, sau jumătatea lui iulie, sau mai bine zis iulie-august când începem să recoltăm. Hai că la porumb, să zici, să recoltezi peste trei luni.

Dar la grâu, ce se întâmplă? Dar la orz? Dar la rapiță? Deci poate să intre în supracoacere. Asta înseamnă să cadă spice, pentru că orice adiere de vânt mai puternică, orice ploaie torențială poate să genereze pierderi pe hectar de aproape 30-40%. Sau și riscul cel mai mare pe care l-am mai avut în anii 2005, în 2004, să încolțească în spic.Grâu care nu mai este panificabil.

În 2004, prin noiembrie, decembrie, aproape de iarnă, se căuta, în mai ales țările africane, precum și asiatice foarte mult grâu încolțit. Care s-a constatat, potrivit expertizei făcută de către medicii de acolo, că e mult mai bun pentru produsele acestea de panificație decât acolo.

Marea mea teamă este să nu rămână fără motorină exact în timpul recoltatorului. Că cea mai mare suprafață semănată este toamna, adică orzul, grâu și rapița.

Din cauza secetei din ultimii ani, a schimbărilor climaterice, raportul între culturile de toamnă și culturile de primăvară era 60-40. Acum e 80 toamna, 20 primăvară. Și orice întârziere la semănat îți aduce pagubă la recoltă.

Cu ce impresie ați plecat de la întâlnirea cu ministrul, încă, al agricultorii?

Constantin Anghel: Am plecat cu impresia așa că tot a spus că dă, că dă. A mai zis că o să dea în transparență decizională sumele pentru ANT, ANT vegetal, ANT zootehnie, ANT lapte, carne și lapte și toate ANT-uri. M-a durut când a spus știți am fost nevoit să scădem subvenția pentru pârloagă pentru că prea mulți au cerut. Eu aș vrea să știu câți specialiști are la Ministerul Agriculturii? Ei nu au luat în calcul teoretic că toți pot să acceseze pârloaga? Da, și trebuia să ai banii prevăzuți.

S-a făcut o simulare și cum s-a dat? S-a dat acum 37 de euro pe hectar luându-se de la BIS, din altă parte. Deci ne-a diminuat acolo cu 10 euro și i-a dus în partea asta. Numai cine nu urmărește atent toate lucrurile astea nu știe. Numai cine nu face comparațiile cu subvențiile de anul trecut nu știe, Dar cei care suntem mai tipicari și notăm așa toate astea, imediat vedem că este o minciună.

Care ar fi explicațiile unei astfel de decizie?

Constantin Anghel: Din momentul în care s-a luat, știi ce au zis? Domnule, să se înscrie, dacă nu știu, câțiva. Pentru că toată lumea când și-a făcut calculul, DR 28 pârloaga, e mai bine să lași pârloagă pentru că numai pe o suprafață, pe un hectar, poți să câștigi 1000 de euro. Așa dacă se plătea pe toată suprafața, puteai să ajungi pe pârloagă la aproape la 2000 de euro. Cine nu-și face calculul să câștige bani? Am vrut să-i mai spun ceva, era și MariaToma de față care se ocupă cu politicele în zootehnie. La subvenția de sprijinul cu plava lucernă, trebuia să ai 3,75 tone pe hectar de lucernă uscată și a făcut-o 7 tone, ceea ce înseamnă 21 tone de masă verde lucernă pe hectar. În același timp, există o subvenție pentru porumb solez care trebuie să ai 17 tone.

Păi băi, trebuie să fim nebuni dacă credem noi că lucerna care are înălțimea de 70, 80, 90 de centimetri, ca porumbul care are 3 metri de siloz. Deci cu ce a făcut asta? Cu picioarele? Unde-i capul? Unde-i gândirea?

Deși noul an agricol începe sub semnul optimismului, agricultorii călărășeni trag un semnal de alarmă: lipsa investițiilor în inovație și abandonarea soiurilor autohtone transformă competiția cu vestul Europei într-o luptă inegală.

Marian Bordeiaș, unul dintre fermierii care mizează pe diversitate în culturile sale, privește cu speranță spre recoltele din acest an. După perioade dificile marcate de secetă, principala dorință rămâne stabilitatea climatică.

În ciuda eforturilor individuale ale fermierilor, sistemul agricol românesc se lovește de obstacole structurale. Conform lui Bordeiaș, marea problemă a agriculturii naționale nu este doar clima, ci lipsa de viziune pe termen lung.

O îngrijorare majoră este dispariția treptată a materialului genetic românesc. În prezent, piața este dominată de firme cu capital străin, ale căror produse par să fi lăsat în urmă performanțele soiurilor de acum câteva decenii.

Fermierii solicită o implicare mai activă a statului în protejarea și dezvoltarea soiurilor „din țara românească”, pentru a asigura nu doar cantitatea, ci și identitatea producției locale. Fără o bază solidă în cercetare, agricultura României riscă să rămână un simplu executant pe o piață dictată de giganții tehnologici externi.

 

Domnul Bordeiaș, bună găsit! Hristos a Înviat!

Marian Bordeiaș: Adevărat a Înviat!

Ce faceți?

Marian Bordeiaș: Uitați, astăzi m-am ocupat să semănăm porumbul. Este o zi frumoasă, plăcută. Suntem în timp normal pentru semănat.

Aveți tot ce vă trebuie?

Marian Bordeiaș: Avem tot ce ne trebuie.

Motorină, semințe?

Marian Bordeiaș: Tot, absolut. Ne-am pregătit din vreme și așteptam momentul optim pentru semănat.

Și ce vă spune flerul? Vom avea recolte bune anul ăsta?

Marian Bordeiaș: Sper că în anul acesta să fie un an bun. Din punct de vedere al apei, să avem condiții optime. Să avem ceva ploi, mai bine decât în anii trecuți. Și să sperăm că vom avea și producții mult mai bune.

Numai porumb veți cultiva anul ăsta?

Marian Bordeiaș: Nu, avem și rapiță, și grâu și orz. 80% este terenul meu pe care-l cultiv. Și am câteva hectare pentru a efectua o rotație corespunzătoare.

Ce ar trebui să avem totuși sau să nu mai avem griji vizavi de agricultură? Cum ar trebui să meargă lucrurile în țara asta? Unde se blochează...

Marian Bordeiaș: După părerea mea, se blochează pentru că nu se investește în cercetare, în inovație, în modernizarea agriculturii, în efectuarea unor lucrări la un nivel destul de înalt ca să putem concura celelalte țări europene în care producțiile sunt mult mai mari ca la noi. De asemenea, nu se face nimic în ceea ce privește promovarea hibrizilor și soiurilor de plante din țara românească, autohtone.

Nu știu dacă la ora actuală avem soiuri sau hibrizii din diferite culturi care să concureze cu soiurile și hibrizii produse de celelalte firme concurente care își desfășură activitatea în țara noastră, dar ele au capital străin.

Și vreți să-mi spuneți că soiurile și hibrizii de acum nu mai seamănă cu cei de-acum 20, 30, 40 de ani?

Marian Bordeiaș: Păi nu mai seamănă...

Din cauza climei, probabil.

Marian Bordeiaș: Nu neapărat din cauza climei, ci a dezinteresului instituțiilor statului abilitate în domeniul cercetării să promoveze oameni care au capacitatea să producă soiuri și hibrizi ca în perioada 80-90.

Deci, sunt soiuri de grâu de porumb care, cum să spun, au fost produse în anii respectivi și sunt și de actualitate acum. Dar trebuie să fie cu noi tehnologii pentru aceste culturi, pentru bunătățirea tehnologiilor, de efectuare a unor lucrări moderne care să concureze celelalte, să zic așa, instituții care ne-au invadat pur și simplu cu soiuri și hibrizi.

V-am întrebat pentru că mie mi se pare că parcă nu mai avem patru anotimpuri

Marian Bordeiaș: Da, s-au produs dezechilibrii climațice, dar s-a produs, cred, și o spun poate nu în necunoștință de cauză, dar pot să-mi dau cu părerea, având în vedere domeniul în care am lucrat, că dezechilibrile acestea climațice se produc ca urmare a intervenției nesăbuite a omului. Deci, noi trebuie să avem grijă de pământul ăsta, să avem grijă de păduri, de verdeață, să avem grijă de tot ce este necesar pentru menținerea unui climat, unui mediu sărătos.

Din 2013 mi-ați spus că vă ocupați în mod activ de agricultură. Sunt convins că ați acumulat suficientă experiență...

Marian Bordeiaș: Da, pot să spun că sunt 13-14 ani în care am făcut efectiv agricultură. Și înainte să lucrez într-o funcție publică, am lucrat și la Institutul Fundulea și pot spune că unele lucrări pe care le făceam în anii ‘84-’87 la Institutul Fundulea sunt de actualitate și acum. Sau, în cel mai rău caz, nu s-a făcut nimic mai bun ca atunci. Și v-aș da un exemplu semnificativ. Porumbul în țara românească se seamănă la 70 centimetri de 50 de ani pe baza cercetărilor făcute la Institutul Fundulea. Grâul se seamănă la 12,5 centimetri tot din anii 60-70 și în prezent și producțiile cele bune tot la densitatea și de la distanțele pe care le-am menționat. Dar, problema nu este neapărat că folosim aceiași tehnologii. Problema este că nu s-a îmbunătățit condițiile, nu s-a îmbunătățit tehnologia de cultură. Deci, în agricultură, după părerea mea, la ora actuală nu se face nimic în cercetare.

Deci asta e o mare problemă.

Marian Bordeiaș: Este o mare problemă pentru că, deși avem baza materială, (6:07) din câte știu Institutul Fundulea funcționează la o capacitate mai mică, dar funcționează și sunt ceva rezultate. Dar pentru anul 2026 este foarte puțin. Sunt 17 stațiuni, dacă nu mă înșel, de cercetare în țară. Au fost și institute de testare a soiurilor, pe care nu mai sunt și o mare greșeală, pentru că acum terenul s-a dat sub formă de arendă la diverse persoane, în loc să se facă o testare a soiurilor și hibrizilor.

Cu câțiva ani de zile, parcă, într-o parte a județului era secetă, în altă parte nu, producțiile fiind pe măsură. Aș crede că pe raza acestui județ am avea două tipuri de agricultură. Cum vă explicați? E Bărăganul de vină?

Marian Bodeaiaș: Nu e Bărăganul de vină. Dar poate se iriga mai mult înainte de Revoluții decât acum. Din câte știu, se irigau circa 3 milioane de hectare în țara românească. Acum nu știu dacă se irigă 1 milion și ceva de hectare pentru că tot ce a fost bun s-a distrus și nu s-a menținut sau nu s-a retehnologizat și să se continuă toate lucrurile făcute din acea vreme, pentru că apa trebuie adusă la capătul tarlalei. Acolo trebuie adusă gratis și de acolo, cel care utilizează terenul să poată folosi apa fără niciun fel de cost. Și vom avea și rezultate. Dar problema la noi este că noi stăm foarte prost în domeniul legumiculturii, pomiculturii, viticulturii. Noi importăm tot. Dacă te duci în Kaufland sau în alt supermarket, vedeți că și țăranul a venit să ia pătrunjel și mărar. Nu mai vorbim de fructe, nu mai vorbim de legume.

Să înțeleg că oamenii nu mai sunt așa de mult încurajați să-și producă legume în serele proprii? Totuși au fost câteva măsuri de simulare.

Marian Bodeiaș: Au fost măsuri de simulare, dar oamenii nu au cunoștințele necesare. Nu se mediatizează toate programele acestea de accesare a unor fonduri europeane la nivel rural.

Mă gândesc că un fermier preocupat mai face câte un drum la APIA. Se mai interesează, mai accesează rețelele de socializare.

Marian Bordeiaș: De acord, dar nu numai APIA trebuie să mediatizeze toate programele acestea. Ci și Direcția Agricolă, AFIR-ul. Dar dacă în nivelul Direcțiilor Agricole au fost situații când au fost puși oameni incompetenți, fără pregătire, care plimbau dintr-un zândet într-altul, nu poți să faci mare lucru.

Ce mai face Direcția Agricolă? Cu ce se mai ocupă?

Marian Bordeiaș: Acum văd că în ultimă instanță au pus un specialist la conducere pentru că în trecut era un fost coleg care avea pregătirea pe care o avea, dar nicio treabă cu agricultura. A lucrat în alte instituții care nu aveau nicio legătură cu agricultura. Normal că acolo unde pui oameni nepregătiți, rezultatele sunt deficitate.

Și într-un oraș județ sensibil agricol, cum este Călărașul, rezultatele sunt foarte evidente.

Marian Bordeiaș: Și mai ales trebuie atenție deosebită, pentru că agricultura este o ramură strategică economică. Dacă nu ai rezultate în agricultura, în județele preponderent agricole, nici viața nu o să fie bună.

Societățile cu capital străin sunt mai performante decât cele cu capital pur românesc? Ce părere aveți?

Marian Bordeiaș: Nu cred, niciodată asta nu trebuie să merge pe principal, niciodată. Nu sunt mai performante, pentru că ei lucrează cu oameni mai pregătiți decât statul român. Nu ei muncesc, muncesc tot românii, tot specialiștii români. Tot inginerii români sunt aici, tot fermele românești le produc sămânță străinilor, le fac multiplicarea și ei o vând tot la noi. Și toată sămânța aceasta făcută de către Pioneer, de către Monsanto și multe alte societăți producătoare de sămânță, o fac în România și o vând la noi. Dar în loc să vindem noi, în loc să producem noi, că avem și noi, și noi am putea să facem producții de sămânță, să facem multiplicare. Să nu mai coste așa un kilogram de sămânță de porumb, pentru că acum te costă, am văzut, cam 1.000 de lei un sac.

E o sumă mare...

Marian Bordeiaș: E o sumă foarte mare, când poți să mergi cu 3-400 de lei. Pentru că porumbul, floarea soarelui și alte culturi care necesită o anumită tehnologie pentru producerea de sămânță, e normal că nu poate oricine să-și producă la grâu, care sunt plate autogame. Poți să-ți produci sămânța la orz, dar la cultură aceasta, unde se ne necesită o anumită distanță între solele cultivate, între solele producșie de sămânță, nu poate să facă oricine. Trebuie să fii foarte atent, pentru că se produc diferite încrucișări nedorite.

Mai am o curiozitate. Dacă ați fi într-o discuție amicală, sinceră, deschisă, cu ministrul agriculturii, ce i-ați spune?

Marian Bordeiaș: După părerea mea, până la ora actuală, se face foarte puțin în cercetare, cercetare agricolă românească, în opinia mea, o forță pentru agricultură. Și, deși avem baza materială necesară, că sunt institutele, sunt stațiunele care încă funcționează, dar să se ocupe de cercetare, să se ocupe de dezvoltare.

Să aibă fonduri suficiente să facă cercetare, la un nivel performant.

Marian Bordeiaș: Eu cred că au și fonduri. Noi avem Academia de Științe Agricole, care este forul superior, avem institutele, avem stațiuni de cercetare, care să-și facă treaba.

După aceea, irigarea. Deci trebuie să avem suprafețe cât mai mare pentru irigat, să se asigure fonduri mult mai mari pentru asigurare logistic, cum să spunem, infrastructuri necesare pentru irigare. De asemenea, trebuie să se stimuleze forța de muncă din agricultură. Au fost câteva chestiuni benefice pentru agricultură, scutirea de impozit pe salarii, CAS și așa mai departe. S-au dat credite cu dobândă subvențenționată. S-au dat bani pentru imputuri. S-au făcut câteva progrese, dar trebuie mult mai bine făcut, pentru că fără agricultura, fără hrană, nu putem trăi. Există o sumedenie de mijloace prin care putem să îmbunătățim agricultura românească. Și viața românească, viața de la sat, viața rurală în general, locuri de muncă în mediul rural. Pentru că dacă mergeți, uitați-vă, și aici în comună, dacă mergeți, din trei case, două sunt părăsite. Majoritatea tinerilor sunt plecați pe-afară.

Deci e aproape imposibil să-i încurajăm pe tineri să apuce de agricultura.

Marian Bordeiaș: Trebuie să se găsească soluții ca tineri să vină acasă. Pentru că am discutat cu mulți dintre ei și mulți doresc să vină acasă, dar având în vedere că nu există locuri de muncă, nu sunt bine plătite, nu pot să ocupe o funcție pe măsura calității în pregătirii lui. Știm foarte bine cum se ocupă funcțiile publice și în mediul urban și în mediul rural.

Aveți vreun sfat pentru cei tineri 30-40 de ani care să pornească cu dreptul pe acest drum?

Marian Bordeiaș: Da, sigur. Agricultura rămâne una dintre ramurile de bază ale economiei. Țara Românească are 10 milioane de hectare de teren. Nu știu câte țări beneficiază de această bogăție naturală.

Trebuie regândită puțin modalitatea asta de lucru în agricultură, găsirea unor soluții mult mai elegante pentru muncă, tehnologizare, asigurarea unor condiții sau unor servicii de finanțare rentabilă pentru cei care lucrează în agricultură. Pentru că nu e un câștig extraordinar, la 90 de bani kilogramul de grâu sau 80 de bani kilogramul de orz.

Participarea la tărguri și expoziții nu poate să însemne un instrument de relansare accentuată? Marian Bordeiaș: Sunt beneficii, nu contestă nimeni toate tărgurile acestea. Pentru că omul se informează în tehnologie, în utilaje, semințe, soiuri și tot ce depinde de agricultură.

Am întrebat asta că văd că în județul Călărași, parcă de ani bun de zile, n-am văzut un astfel de târg. Nu punem Fundulea... Și când vorbim de Ziua Recoltei, tot timizi suntem.

Marian Bordeiaș: Umilitor a a fost organizarea Zilei recoltei și anul trecut și acum 2 ani când am văzut că erau doar două tarabe pe care le vezi prin piață și o mașină de bătut porumb de acum 100 de ani.

Nu avem chef să ne lăudăm? Să mai ieșim la astfel de acțiuni? Nu sunt mobilizați oamenii.

Marian Bordeiaș: Nu se găsesc soluții pentru a-i determina pe oameni să vină să-și expună produsele, să se exprime, să vină cu un schimb de experiență, un schimb de idei. Sunt societăți comerciale, sunt ferme destul de puternic dezvoltate și chiar putem să ne mândrim cu unele din acestea, dar în proporție de 30-40% mulți fac agricultură de subzistență.

Ce e mai greu, să ai supraproducție și să te trezești că n-ai cui s-o vinzi sau s-o vinzi la un preț deloc performant sau, dimpotrivă, să n-ai recolte bogate și să plângi după tot ce-ai consumat pentru producțiile derizorii?

Marian Bordeiaș: Acum nu trebuie să mergem pe principiul că în fiecare an sunt condiții nefavorabile. Mai sunt și ani grei, dar atunci statul trebuie să intervine prin diferite mijloace (19:06) pentru a acoperi o parte din pierderile agriculturilor. Au fost și anu buni iar oameni au fost mulțumiți. Mai trebuit puțin umblat la marketing, la vânzare, să găsească soluții pentru vânzarea corespunzătoare a producției agricole. Toate supermarketurile acestea să vândă și produse românești.

Poate că suferă industria asta de prelucrare. Pe vremuri aveam un Mitreni, exista Valea Roșie...

Marian Bordeiaș: În județul Călărași nu mai există, sper să nu mă înșel, vreo unitate de prelucrare și industrializare a legumelor, fructelor. Erau 3-4 unități destul de bine dezvoltate și care făceau treaba.

Ca să concluzionăm, domnule Bordeiaș, încotro agricultura călărășeană?

Marian Bordeiaș: Eu cred că totuși agricultura se îndreptă spre lucruri bune. Trebuie să fim optimiști. Poate și Dumnezeu ne ajută în anul ăsta, cu o climă mai favorabilă dezvoltării plantelor. Și poate că și guvernanții vor veni cu soluții pentru redresarea reală a acestei ramuri, sau unor sectoare mai slab dezvoltate sau mai puțin benefice ca să devină rentabile.