Fără o subvenționare masivă, o mai bună organizare în cooperative pentru negociere sau o scădere a prețului furajelor, prognoza rămâne pesimistă în 2026. Cel puțin așa susține fermierul Constantin Anghel.
Situația descrisă de președintele Societății Agricole Agrozootehnica Independența SA reflectă o criză de rentabilitate profundă în zootehnia românească. Pe scurt, costurile de producție depășesc prețurile de vânzare, ceea ce face ca activitatea să fie nesustenabilă fără intervenții majore.
Sectorul zootehnic o să arată mai bine în 2026?
Constantin Anghel: Nu. Și mai ales mă refer la vaci cu lapte. Bine, dar poți să faci o comparație și pentru porci. Pentru că la ora asta se vinde porcul în viu (13:28) cu 4,5 - 5 lei kilogramul și costul de producție 7,5 lei.
Nu e afacere...
Constantin Anghel: Nu e o afacere absolut deloc. De aceea, în 1992, nu m-am ocupat eu de porci. Tot așa era prețul. Adică costul de producție depășea prețul la vânzare. Dar singura unde merge mai bine sunt păsările. La lapte e prăpăd. S-ar putea să se închidă foarte multe ferme anul ăsta din cauza prețului la lapte.
La ora asta, preț încheiat de mine 1.75 lei dar să știți că el variază de la 1.20 la 1.75. Prețul de cost, cu toate costurile de zootehnie, te duce în jur de 2 lei.
Laptele românesc se izbește de concurență străină?
Constantin Anghel: S-ar putea, pentru că ce se întâmplă? Vorbesc din piață sau vin procesatorii. Când am fost eu acolo la negociere cu ei, atât de mult se văitau încât îmi venea să mai dau eu de la mine bani lor, ca să nu mai plângă. Se aduce lapte din Ungaria, mi-a spus cel cu care fac contract, cu 1,40 lei. Deci fără transport. Că la mine dacă îmi dau 1,75 lei, plus transportul, direct la fabrică, la București. Deci vă dați seama cu cât se-l producă ungurii? Că motorina e la fel, la același preț. Îngrășămințele, tot la fel ca noi, dacă nu ceva mai mare.
E un preț de dumping în mod intenționat, aplicat?
Constantin Anghel: Cred că e ceva, se dau probabil, ajutoare de stat pe alte căi să nu se vadă că s-a dat ca să fie rentabil. Cu 14 sau 1,5 lei, cu care-l duce el aici, dacă-i mai scad și transportul se ajunge la 1,30 lei.
Ce s-a întâmplat până acum? Deci tot ce erau minusurile, pierderele din zootehnie, veneam și compensam de la cultură mare. De câțiva ani fiind secetă, ești acolo și acolo...N-ai de unde să mai iei. Și atunci intri pe pierdere. (16:09) Și uite așa, după 3, 4 ani n-ai ce face, trebuie să închid animalele. Asta înseamnă la mine 23 de oameni, înseamnă 20 de mii de euro pe care îi dau ca impozite la bugetul de stat.
Nici nu vă vine să renunțați la business-ul ăsta...
Constantin Anghel: Dom'le, nu știu până când. Deci vă spun că sunteți prietenul meu vechi, nu știu până când să știți, sunt așa cu inima, că nu poți, dacă mergi pe pierdere. De unde? Dacă eram și pe profit la vegetal, nu era niciun fel de problemă. E vorba de oameni care stau acolo. Sunt oameni cu care lucrez de 30 de ani. Și să le zic, mă, mâine plecați. Cu ei am început când grajurile nu erau modernizate, când le rămâneau cizmele prin noroiul de acolo. Acum totul e betonat, merg în papuci. Dar unde se mai angajează? Adică e o problemă în care nimeni nu ține cont de lucrul acesta. (17:28) Plus de asta, noi avem pe la Sibiu și Alba Iulie, niște olandezi care au 20 de mii de vaci cu lapte. Ei au venit în Olanda, unde se spunea că și 100 de vaci și e prea mult. Ne-am bătut la cap până în 2006, când spuneau că fermele mai mari de 100 de vaci sunt falimentare și acum vin și cu 10 mii de capete.
Deci, spuneți că 2026 ar putea totuși fi un an mai bun la vegetale, dar dificil pentru zootehnie.
Constantin Anghel: Sper să mă înșel dar nu văd cum. Sperăm. Pentru că pe șase luni sunt deja făcute contractele la lapte. Decât să se întâmple o minune. Dacă se întâmplă o minune, că au mai fost minuni, dar toamna, nu e în mijlocul verii, au mai fost minuni când piața a fost cerință mare de lapte și de produse lactate și imediat au crescut prețul și ei. Că n-au ce să facă.