Deși noul an agricol începe sub semnul optimismului, agricultorii călărășeni trag un semnal de alarmă: lipsa investițiilor în inovație și abandonarea soiurilor autohtone transformă competiția cu vestul Europei într-o luptă inegală.

Marian Bordeiaș, unul dintre fermierii care mizează pe diversitate în culturile sale, privește cu speranță spre recoltele din acest an. După perioade dificile marcate de secetă, principala dorință rămâne stabilitatea climatică.

În ciuda eforturilor individuale ale fermierilor, sistemul agricol românesc se lovește de obstacole structurale. Conform lui Bordeiaș, marea problemă a agriculturii naționale nu este doar clima, ci lipsa de viziune pe termen lung.

O îngrijorare majoră este dispariția treptată a materialului genetic românesc. În prezent, piața este dominată de firme cu capital străin, ale căror produse par să fi lăsat în urmă performanțele soiurilor de acum câteva decenii.

Fermierii solicită o implicare mai activă a statului în protejarea și dezvoltarea soiurilor „din țara românească”, pentru a asigura nu doar cantitatea, ci și identitatea producției locale. Fără o bază solidă în cercetare, agricultura României riscă să rămână un simplu executant pe o piață dictată de giganții tehnologici externi.

 

Domnul Bordeiaș, bună găsit! Hristos a Înviat!

Marian Bordeiaș: Adevărat a Înviat!

Ce faceți?

Marian Bordeiaș: Uitați, astăzi m-am ocupat să semănăm porumbul. Este o zi frumoasă, plăcută. Suntem în timp normal pentru semănat.

Aveți tot ce vă trebuie?

Marian Bordeiaș: Avem tot ce ne trebuie.

Motorină, semințe?

Marian Bordeiaș: Tot, absolut. Ne-am pregătit din vreme și așteptam momentul optim pentru semănat.

Și ce vă spune flerul? Vom avea recolte bune anul ăsta?

Marian Bordeiaș: Sper că în anul acesta să fie un an bun. Din punct de vedere al apei, să avem condiții optime. Să avem ceva ploi, mai bine decât în anii trecuți. Și să sperăm că vom avea și producții mult mai bune.

Numai porumb veți cultiva anul ăsta?

Marian Bordeiaș: Nu, avem și rapiță, și grâu și orz. 80% este terenul meu pe care-l cultiv. Și am câteva hectare pentru a efectua o rotație corespunzătoare.

Ce ar trebui să avem totuși sau să nu mai avem griji vizavi de agricultură? Cum ar trebui să meargă lucrurile în țara asta? Unde se blochează...

Marian Bordeiaș: După părerea mea, se blochează pentru că nu se investește în cercetare, în inovație, în modernizarea agriculturii, în efectuarea unor lucrări la un nivel destul de înalt ca să putem concura celelalte țări europene în care producțiile sunt mult mai mari ca la noi. De asemenea, nu se face nimic în ceea ce privește promovarea hibrizilor și soiurilor de plante din țara românească, autohtone.

Nu știu dacă la ora actuală avem soiuri sau hibrizii din diferite culturi care să concureze cu soiurile și hibrizii produse de celelalte firme concurente care își desfășură activitatea în țara noastră, dar ele au capital străin.

Și vreți să-mi spuneți că soiurile și hibrizii de acum nu mai seamănă cu cei de-acum 20, 30, 40 de ani?

Marian Bordeiaș: Păi nu mai seamănă...

Din cauza climei, probabil.

Marian Bordeiaș: Nu neapărat din cauza climei, ci a dezinteresului instituțiilor statului abilitate în domeniul cercetării să promoveze oameni care au capacitatea să producă soiuri și hibrizi ca în perioada 80-90.

Deci, sunt soiuri de grâu de porumb care, cum să spun, au fost produse în anii respectivi și sunt și de actualitate acum. Dar trebuie să fie cu noi tehnologii pentru aceste culturi, pentru bunătățirea tehnologiilor, de efectuare a unor lucrări moderne care să concureze celelalte, să zic așa, instituții care ne-au invadat pur și simplu cu soiuri și hibrizi.

V-am întrebat pentru că mie mi se pare că parcă nu mai avem patru anotimpuri

Marian Bordeiaș: Da, s-au produs dezechilibrii climațice, dar s-a produs, cred, și o spun poate nu în necunoștință de cauză, dar pot să-mi dau cu părerea, având în vedere domeniul în care am lucrat, că dezechilibrile acestea climațice se produc ca urmare a intervenției nesăbuite a omului. Deci, noi trebuie să avem grijă de pământul ăsta, să avem grijă de păduri, de verdeață, să avem grijă de tot ce este necesar pentru menținerea unui climat, unui mediu sărătos.

Din 2013 mi-ați spus că vă ocupați în mod activ de agricultură. Sunt convins că ați acumulat suficientă experiență...

Marian Bordeiaș: Da, pot să spun că sunt 13-14 ani în care am făcut efectiv agricultură. Și înainte să lucrez într-o funcție publică, am lucrat și la Institutul Fundulea și pot spune că unele lucrări pe care le făceam în anii ‘84-’87 la Institutul Fundulea sunt de actualitate și acum. Sau, în cel mai rău caz, nu s-a făcut nimic mai bun ca atunci. Și v-aș da un exemplu semnificativ. Porumbul în țara românească se seamănă la 70 centimetri de 50 de ani pe baza cercetărilor făcute la Institutul Fundulea. Grâul se seamănă la 12,5 centimetri tot din anii 60-70 și în prezent și producțiile cele bune tot la densitatea și de la distanțele pe care le-am menționat. Dar, problema nu este neapărat că folosim aceiași tehnologii. Problema este că nu s-a îmbunătățit condițiile, nu s-a îmbunătățit tehnologia de cultură. Deci, în agricultură, după părerea mea, la ora actuală nu se face nimic în cercetare.

Deci asta e o mare problemă.

Marian Bordeiaș: Este o mare problemă pentru că, deși avem baza materială, (6:07) din câte știu Institutul Fundulea funcționează la o capacitate mai mică, dar funcționează și sunt ceva rezultate. Dar pentru anul 2026 este foarte puțin. Sunt 17 stațiuni, dacă nu mă înșel, de cercetare în țară. Au fost și institute de testare a soiurilor, pe care nu mai sunt și o mare greșeală, pentru că acum terenul s-a dat sub formă de arendă la diverse persoane, în loc să se facă o testare a soiurilor și hibrizilor.

Cu câțiva ani de zile, parcă, într-o parte a județului era secetă, în altă parte nu, producțiile fiind pe măsură. Aș crede că pe raza acestui județ am avea două tipuri de agricultură. Cum vă explicați? E Bărăganul de vină?

Marian Bodeaiaș: Nu e Bărăganul de vină. Dar poate se iriga mai mult înainte de Revoluții decât acum. Din câte știu, se irigau circa 3 milioane de hectare în țara românească. Acum nu știu dacă se irigă 1 milion și ceva de hectare pentru că tot ce a fost bun s-a distrus și nu s-a menținut sau nu s-a retehnologizat și să se continuă toate lucrurile făcute din acea vreme, pentru că apa trebuie adusă la capătul tarlalei. Acolo trebuie adusă gratis și de acolo, cel care utilizează terenul să poată folosi apa fără niciun fel de cost. Și vom avea și rezultate. Dar problema la noi este că noi stăm foarte prost în domeniul legumiculturii, pomiculturii, viticulturii. Noi importăm tot. Dacă te duci în Kaufland sau în alt supermarket, vedeți că și țăranul a venit să ia pătrunjel și mărar. Nu mai vorbim de fructe, nu mai vorbim de legume.

Să înțeleg că oamenii nu mai sunt așa de mult încurajați să-și producă legume în serele proprii? Totuși au fost câteva măsuri de simulare.

Marian Bodeiaș: Au fost măsuri de simulare, dar oamenii nu au cunoștințele necesare. Nu se mediatizează toate programele acestea de accesare a unor fonduri europeane la nivel rural.

Mă gândesc că un fermier preocupat mai face câte un drum la APIA. Se mai interesează, mai accesează rețelele de socializare.

Marian Bordeiaș: De acord, dar nu numai APIA trebuie să mediatizeze toate programele acestea. Ci și Direcția Agricolă, AFIR-ul. Dar dacă în nivelul Direcțiilor Agricole au fost situații când au fost puși oameni incompetenți, fără pregătire, care plimbau dintr-un zândet într-altul, nu poți să faci mare lucru.

Ce mai face Direcția Agricolă? Cu ce se mai ocupă?

Marian Bordeiaș: Acum văd că în ultimă instanță au pus un specialist la conducere pentru că în trecut era un fost coleg care avea pregătirea pe care o avea, dar nicio treabă cu agricultura. A lucrat în alte instituții care nu aveau nicio legătură cu agricultura. Normal că acolo unde pui oameni nepregătiți, rezultatele sunt deficitate.

Și într-un oraș județ sensibil agricol, cum este Călărașul, rezultatele sunt foarte evidente.

Marian Bordeiaș: Și mai ales trebuie atenție deosebită, pentru că agricultura este o ramură strategică economică. Dacă nu ai rezultate în agricultura, în județele preponderent agricole, nici viața nu o să fie bună.

Societățile cu capital străin sunt mai performante decât cele cu capital pur românesc? Ce părere aveți?

Marian Bordeiaș: Nu cred, niciodată asta nu trebuie să merge pe principal, niciodată. Nu sunt mai performante, pentru că ei lucrează cu oameni mai pregătiți decât statul român. Nu ei muncesc, muncesc tot românii, tot specialiștii români. Tot inginerii români sunt aici, tot fermele românești le produc sămânță străinilor, le fac multiplicarea și ei o vând tot la noi. Și toată sămânța aceasta făcută de către Pioneer, de către Monsanto și multe alte societăți producătoare de sămânță, o fac în România și o vând la noi. Dar în loc să vindem noi, în loc să producem noi, că avem și noi, și noi am putea să facem producții de sămânță, să facem multiplicare. Să nu mai coste așa un kilogram de sămânță de porumb, pentru că acum te costă, am văzut, cam 1.000 de lei un sac.

E o sumă mare...

Marian Bordeiaș: E o sumă foarte mare, când poți să mergi cu 3-400 de lei. Pentru că porumbul, floarea soarelui și alte culturi care necesită o anumită tehnologie pentru producerea de sămânță, e normal că nu poate oricine să-și producă la grâu, care sunt plate autogame. Poți să-ți produci sămânța la orz, dar la cultură aceasta, unde se ne necesită o anumită distanță între solele cultivate, între solele producșie de sămânță, nu poate să facă oricine. Trebuie să fii foarte atent, pentru că se produc diferite încrucișări nedorite.

Mai am o curiozitate. Dacă ați fi într-o discuție amicală, sinceră, deschisă, cu ministrul agriculturii, ce i-ați spune?

Marian Bordeiaș: După părerea mea, până la ora actuală, se face foarte puțin în cercetare, cercetare agricolă românească, în opinia mea, o forță pentru agricultură. Și, deși avem baza materială necesară, că sunt institutele, sunt stațiunele care încă funcționează, dar să se ocupe de cercetare, să se ocupe de dezvoltare.

Să aibă fonduri suficiente să facă cercetare, la un nivel performant.

Marian Bordeiaș: Eu cred că au și fonduri. Noi avem Academia de Științe Agricole, care este forul superior, avem institutele, avem stațiuni de cercetare, care să-și facă treaba.

După aceea, irigarea. Deci trebuie să avem suprafețe cât mai mare pentru irigat, să se asigure fonduri mult mai mari pentru asigurare logistic, cum să spunem, infrastructuri necesare pentru irigare. De asemenea, trebuie să se stimuleze forța de muncă din agricultură. Au fost câteva chestiuni benefice pentru agricultură, scutirea de impozit pe salarii, CAS și așa mai departe. S-au dat credite cu dobândă subvențenționată. S-au dat bani pentru imputuri. S-au făcut câteva progrese, dar trebuie mult mai bine făcut, pentru că fără agricultura, fără hrană, nu putem trăi. Există o sumedenie de mijloace prin care putem să îmbunătățim agricultura românească. Și viața românească, viața de la sat, viața rurală în general, locuri de muncă în mediul rural. Pentru că dacă mergeți, uitați-vă, și aici în comună, dacă mergeți, din trei case, două sunt părăsite. Majoritatea tinerilor sunt plecați pe-afară.

Deci e aproape imposibil să-i încurajăm pe tineri să apuce de agricultura.

Marian Bordeiaș: Trebuie să se găsească soluții ca tineri să vină acasă. Pentru că am discutat cu mulți dintre ei și mulți doresc să vină acasă, dar având în vedere că nu există locuri de muncă, nu sunt bine plătite, nu pot să ocupe o funcție pe măsura calității în pregătirii lui. Știm foarte bine cum se ocupă funcțiile publice și în mediul urban și în mediul rural.

Aveți vreun sfat pentru cei tineri 30-40 de ani care să pornească cu dreptul pe acest drum?

Marian Bordeiaș: Da, sigur. Agricultura rămâne una dintre ramurile de bază ale economiei. Țara Românească are 10 milioane de hectare de teren. Nu știu câte țări beneficiază de această bogăție naturală.

Trebuie regândită puțin modalitatea asta de lucru în agricultură, găsirea unor soluții mult mai elegante pentru muncă, tehnologizare, asigurarea unor condiții sau unor servicii de finanțare rentabilă pentru cei care lucrează în agricultură. Pentru că nu e un câștig extraordinar, la 90 de bani kilogramul de grâu sau 80 de bani kilogramul de orz.

Participarea la tărguri și expoziții nu poate să însemne un instrument de relansare accentuată? Marian Bordeiaș: Sunt beneficii, nu contestă nimeni toate tărgurile acestea. Pentru că omul se informează în tehnologie, în utilaje, semințe, soiuri și tot ce depinde de agricultură.

Am întrebat asta că văd că în județul Călărași, parcă de ani bun de zile, n-am văzut un astfel de târg. Nu punem Fundulea... Și când vorbim de Ziua Recoltei, tot timizi suntem.

Marian Bordeiaș: Umilitor a a fost organizarea Zilei recoltei și anul trecut și acum 2 ani când am văzut că erau doar două tarabe pe care le vezi prin piață și o mașină de bătut porumb de acum 100 de ani.

Nu avem chef să ne lăudăm? Să mai ieșim la astfel de acțiuni? Nu sunt mobilizați oamenii.

Marian Bordeiaș: Nu se găsesc soluții pentru a-i determina pe oameni să vină să-și expună produsele, să se exprime, să vină cu un schimb de experiență, un schimb de idei. Sunt societăți comerciale, sunt ferme destul de puternic dezvoltate și chiar putem să ne mândrim cu unele din acestea, dar în proporție de 30-40% mulți fac agricultură de subzistență.

Ce e mai greu, să ai supraproducție și să te trezești că n-ai cui s-o vinzi sau s-o vinzi la un preț deloc performant sau, dimpotrivă, să n-ai recolte bogate și să plângi după tot ce-ai consumat pentru producțiile derizorii?

Marian Bordeiaș: Acum nu trebuie să mergem pe principiul că în fiecare an sunt condiții nefavorabile. Mai sunt și ani grei, dar atunci statul trebuie să intervine prin diferite mijloace (19:06) pentru a acoperi o parte din pierderile agriculturilor. Au fost și anu buni iar oameni au fost mulțumiți. Mai trebuit puțin umblat la marketing, la vânzare, să găsească soluții pentru vânzarea corespunzătoare a producției agricole. Toate supermarketurile acestea să vândă și produse românești.

Poate că suferă industria asta de prelucrare. Pe vremuri aveam un Mitreni, exista Valea Roșie...

Marian Bordeiaș: În județul Călărași nu mai există, sper să nu mă înșel, vreo unitate de prelucrare și industrializare a legumelor, fructelor. Erau 3-4 unități destul de bine dezvoltate și care făceau treaba.

Ca să concluzionăm, domnule Bordeiaș, încotro agricultura călărășeană?

Marian Bordeiaș: Eu cred că totuși agricultura se îndreptă spre lucruri bune. Trebuie să fim optimiști. Poate și Dumnezeu ne ajută în anul ăsta, cu o climă mai favorabilă dezvoltării plantelor. Și poate că și guvernanții vor veni cu soluții pentru redresarea reală a acestei ramuri, sau unor sectoare mai slab dezvoltate sau mai puțin benefice ca să devină rentabile.

În primele două săptămâni ale Campaniei 2026, desfășurate în perioada 16 – 31 martie, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a înregistrat 116.482 de cereri, pentru o suprafață de 432.739,65 ha.

Fermierii sunt contactați de funcționarii APIA pentru programarea depunerii cererilor de plată și sunt rugați să respecte data și ora stabilite.

Reamintim că termenul-limită de depunere este 5 iunie 2026, inclusiv.

Se va depune o singură cerere de Plată, chiar dacă solicitantul utilizează suprafeţe de teren și/sau deține explotații cu cod ANSVSA în diferite localităţi/judeţe.

Fermierii care sunt beneficiari APIA își vor actualiza informațiile pentru Campania 2026.

Cererea de plată, inclusiv declarația de suprafață, se completează în aplicația geospațială AGI Online, conform Instrucţiunilor disponibile pe site-ul APIA: www.apia.org.ro , la link: http://agi.apia.org.ro/agionline .

În cazul accesării schemelor din sectorul zootehnic, fermierii vor completa declarația specifică sectorului, conform programării stabilite cu funcționarii APIA, înainte de accesarea AGI Online.

Responsabilitatea privind legalitatea și valabilitatea documentelor aparține fermierului și/sau autorității emitente, după caz.

ATENŢIE! Semnarea cererii de plată este obligatorie, iar APIA încurajează utilizarea semnăturii electronice.

Fermierul călărășean Gheorghe Toma raportează culturi promițătoare pentru acest an, după refacerea rezervelor de apă în sol, estimând producții ridicate la cerealele de toamnă. Gestionând câteva sute de hectare într-o afacere de familie, acesta solicită urgent reabilitarea infrastructurii de irigații Terasa Călărași și subliniază importanța investițiilor în utilaje proprii pentru noua generație de agricultori.

 

Nea Toma, bine te-am găsit!

Gheorghe Toma: Bine ați venit la mine în fermă.

E pentru prima oară când te văd în ipostaza de fermier. Am auzit numai cuvinte bune și foarte bune despre activitatea pe care o desfășori în domeniul agriculturii. Cum ești? Cum te simți?

Gheorghe Toma: Din punct de vedere fizic, bine, mulțumim lui Dumnezeu. Din punct de vedere psihic, e mai greu pentru că e lumea întoarsă cu fundul în sus.

Probabil că te gândești la faptul că s-a scumpit mult motorina.

Gheorghe Toma: Și la asta, dar cel mai tare, e problema războiului care tot bântuie. Nu numai o parte din lume, chiar toată lumea.

În ultimii ani am avut parte de COVID, am trăit războiul din Ucraina, acum războiul din Iran. Cine știe ce mai fie în continuare?! Spune-mi, cum stăm cu agricultura anul ăsta? Avem ce mânca la vară?

Gheorghe Toma: Din punctul meu de vedere, culturile arată destul de bine. Dumnezeu ne-a ajutat și cu precipitații, s-a refăcut o mare parte din apa pierdută în anii din urmă cu secetă foarte, foarte severă. Nu să zicem că a fost de o lună, două, un an, a fost vreo patru ani la rând. Și în condițiile astea, era nevoie de apă în pământ ca de aer.

Din ce spune flerul dumitrale, cam la ce recolte să ne așteptăm anul ăsta?

Gheorghe Toma: Cum arată ca iarbă verde, cum zicem noi agricultorii, să sperăm că grâul, orzul, rapița să realizăm producții pe care le-am realizat în anii buni la agricultură, în special în zona noastră. Ca să fiu corect și anul trecut cu seceta care a fost, pe noi ne-a ajutat Dumnezeu și a venit și ceva precipitații și am făcut în jur de 8 tone la orz, în jur de 6 tone la grâu. Porumbul a fost mai slăbuț cu toate apa pe care i-am dat-o, 4 udări, dar temperaturile foarte, foarte ridicate au făcut ca porumbul să nu polenizeze cum trebuie, să nu dea randamentul.

Și prețurile au fost pe măsură când le-ați rectificat?

Gheorghe Toma: Tocmai că și prețurile au fost foarte, foarte jos față de anii când se făceau producții mai mari. Dacă e să o luăm cu o retrospectivă în urmă, anul 2021 a fost anul de grație pentru porumb.

Au fost producții mari atunci...

Gheorghe Toma: Producții la 10 tone la neirigat și prețuri peste 1 leu kilogramul

Adică bine.

Gheorghe Toma: Nu bine, foarte bine. De atunci au început să coboare și prețurile.

Poate să încheie ciclu și urmează un altul...

Gheorghe Toma: Ar fi foarte bine să se întâmple așa ceva. Sperăm că toamna și primăvara acestui an ne-au dat speranțe, având în vedere că în zona noastră avem peste 300 și ceva de litri pe metru pătrat.

Când v-ați apucat de agricultură?

Gheorghe Toma: De agricultură m-am apucat imediat după Revoluție. Fiind tehnician agronom, eu nu știam să fac altceva decât ce am învățat la școală. În condițiile astea am pus ochii pe pământul de la părinți, de la socrii, de la prieteni și am început o asociație.

De familie, probabil.

Gheorghe Toma: Nu de familie, pe Legea 36. În condițiile astea trebuia să am consiliul de conducere, trebuia să am comisie de revizie. Deci nu puteam să fac eu ce trebuia să fac fără acordul lor. Și cred că 3 sau 4 ani am mers pe această formă de organizare. Și pe urmă am trecut pe SRL-ul, pe legea 31 și din 2006 suntem pe această formă de organizare.

Până să intrăm în Uniunea Europeană, agricultura parcă nu era o afacre profitabilă. Mă refer la lipsa subvențiilor atunci.

Gheorghe Toma: Din punctul ăsta de vedere sunt de acord cu dumneata. Dar dacă ne întoarcem un pic mai în spate, chiar și IAS-urile și CAP-urile care erau foarmate din oameni gospodari care se țineau de treabă și erau specializați în culturi de câmp, culturi tehnice sau vița de vie sau legume, se făceau producții. Se făceau și irigații. Țin minte că în 1967 s-a dat în folosință sistemul de irigații Terasa Călăraș, primul sistem de irigații din țara românească. În momentul când s-a încheiat toată lucrarea și s-a dat în primire se puteau iriga 10.000 de hectare. Era o singură pompare de apă pentru cam vreo 6.000-7.000 de hectare. Se mai făcea o repompare care traversa Radu Negru, traversa Calea Ferată, șoseaua Călărașul Slobozia și ajungând până la Călărașii Vechi iar de acolo cobora până la Piscicola.

Ce suprafață lucrezi acum?

Gheorghe Toma: 350 de hectare.

Și ai tot ce-ți trebuie? Mă refer la utilaje...

Gheorghe Toma: Avem toate utilajele necesare pentru aceste 350 de hectare.

Când ți-a venit prima dată să lași totul baltă și să termini povestea cu agricultura?

Gheorghe Toma: Păi, în condițiile când mai merge să judecăm ce trebuie și cum trebuie, sper să-i ajut pe copii până când n-oi mai putea...

Dar dumneata încă mai poți.

Gheorghe Toma: Eu zic că mai am încă și conștiință, am și capacitate de gândire și de a lua o hotărâre.

Și de muncă...

Gheorghe Toma: Și de muncă. Din punctul ăsta de vedere, da. Și pentru asta să le mulțumesc copiilor că m-au înțeles în momentul când le-am zis să vină la fermă că singur nu mai pot să fac față. Și au venit, s-au făcut ingineri agronomi.

Și îți dau o mână de ajutor aici.

Amândoi băieți iar și nepoata ne ține evidența.

Deci, până la urmă, a devenit o afacere de familie.

Gheorghe Toma: E afacere de familie, 100%.

Dacă în fața dumitale s-ar afla ministrul agriculturii, care ar fi problemele pe care le-ai ridica? Ce mesaj ai vrea să-i transmiți?

Gheorghe Toma: Primul mesaj pe care l-aș transmite domnului ministru Barbu ar fi să fie aproape de toți agricultorii. Și de cei care lucrează două hectare, trei hectare dar și de cei care lucrează până la o mie sau două mii de hectare. Sunt două lucruri importante pentru perioada aceasta. Apa și carburanții. Fără aceste două lucruri, nu se poate să facem agricultură performantă și modernă.

Eu sper că domnia asta e din breasla noastră. A lucrat și la ANIF, știe despre ce-i vorba, știe ce înseamnă apa, știe ce înseamnă desecările, știe ce înseamnă să se implice în această direcție.

Și pentru asta chiar aș putea să îi transmit o rugăminte ca sistemul de irigație, terasa Călărași, e singurul din județul Călărași, care a rămas cu structura veche.

Și ce trebuie făcut?

Gheorghe Toma: Pentru asta trebuie și acest sistem reabilitat. Asta înseamnă canal bine șlefuit și să nu așteptăm o jumătate de zi să vină apa până la culturi. Și bineînțeles să ne ajute ca să punem stațiile de presiune în funcție.

Te-ai apuca de treabă?

Gheorghe Toma: Imediat, în condițiile când vin banii, eu aș fi primul care le-aș da semnalul și celorlalți care sunt trei șefi de asociații de udători.

Mai aveam o întrebare, o curiozitate. Cum ți se pare actuala generație de agricultori, de fermieri, în raport cu generația dumitale?

Gheorghe Toma: De vreo doi ani, chiar trei dacă mă refer așa, sunt o serie de tineri care s-au implicat chiar foarte bine și s-au înfipt în pământul românesc și pentru asta mă bucur pentru ei.

Ce mesaj vrei să ne transmiți?

Gheorghe Toma: Să facă totdeauna lucrurile bune, cele care îl ajută să prospere. Nu a pus mâna pe niște bani și de acolo așa, zice mă duc în concediu nu știu unde, iau mașină nu știu care. Nu-i bine.

În primul rând să pună toate bazele pentru ferma pe care o are, atât tractoare, combine, toate utilajele care sunt necesare pentru că dacă mai închiriezi și ala care vine cu chiria nu ți-aduce la timp. utilajul rămâi cu grâu nerecoltat, rămâi cu porumbul nesemănat.

Și cu nopți nedormite.

Gheorghe Toma: Și cu sănătatea zdruncinată. Ușor, ușor, psihic și nu mai știi încotro să o apuci.

Mulțumesc că ne-ai primit și îți promit că ne mai vedem și la vară și sper să te găsesc și atunci la fel de optimist.

Gheorghe Toma: Și eu vă mulțumesc că ați venit la mine în fermă și vă aștept cu drag de fiecare dată. Vă invit în momentul când sperăm ca anul ăsta să fie livada din fața noastră de aici plină de caise. Să ne ajute Dumnezeu. Să fiți sănătoși!

Agricultor de peste 40 de ani, Silviu Melente administrează Societatea Agroservcom SIL SRL Ciocănești din octombrie 2005, recunoscută în principal pentru cultivarea cerealelor și a plantelor tehnice, fiind și un operator certificat în agricultura ecologică (cum ar fi producția de trifoi în conversie). Societatea a ocupat poziții de top în clasamentele locale și naționale pentru întreprinderi cu capital românesc, inclusiv locul 1 în Top Afaceri România 2024 pentru domeniul său de activitate în localitatea Ciocănești.

Domnule Melente, bun găsit! Ne revedem după o perioadă un pic mai lunguță. Încercăm, acum, să abordăm o altă temă și anume agricultura, un domeniu la care vă pricepeți foarte bine.

Societatea pe care ați înființat-o în urmă cu 20 de ani, Agroservcom Silv SRL își face bine treaba, fiind, în urmă cu 2 ani, premiată în Topul Afacerilor din România, ocupând locul întâi.

E greu să faci agricultură în 2026?

Silviu Melente: E foarte greu, da. Pentru că input-urile au crescut de 3-4 ori și prețurile la cereale sunt de acum 15 ani, în marea majoritate.

La input-uri să trecem și motorina?

Silviu Melente: Motorina e o surpriză neplăcută, mai nouă. Mai vine și încă unul din input-uri care ne pasă și mai mult. Ne-a luat pe nepregătite, de regulă aveam stocuri de la un an la altul, pentru 2-3 luni, pentru o campanie.

Acum, ultimii 5 ani, cel puțin la mine, au fost la limita existenței, chiar au fost și pe pierdere. Unii din cauza secetei.

M-am documentat un pic. Firma Agrosevcom Silv SRL este recunoscută în principal pentru cultivarea cerealelor și a plantelor tenice, fiind totodată și un operator certificat în agricultura ecologică, cum ar fi de pildă producția de trifoi în conversie. Am exagerat cu ceva?

Silviu Melente: Nu, nu, nu. E greu să faci agricultura ecologică, e foarte bine, dar probabil că timpurile ne vor duce spre agricultura ecologică.

Eu am făcut pe o suprafață mică, avem un proiect și că trebuie să avem un procent din total suprafață, un proiect în derulare, pe o cooperativă și de aceea am făcut ca a trebuit și am mai încercat pe suprafațe mici. Dar probabil la timpurile acestea, automat o să trecem la agricultura ecologică sau o să lăsăm anumite terenuri necultivate.

Cum stați cu irigațiile, apropos de terenuri necultivate?

Silviu Melente: Irigații avem pe baltă, da. Posibilitatea de irigații, numai că terenurile sunt fragmentate și irigăm cu tamburi, nu cu pivot. E mult mai greoaie așa. Se poate face agricultura și cu tamburi, dar, cum a fost vara anului trecut, a fost foarte secetoasă și nu prea a răspuns la două, trei ape câte am putut da cu tamburi.

Lucrurile sunt un pic schimbate anul ăsta?

Silviu Melente: Sunt schimbate în bine. Începutul e promițător!. Am avut precipitații în toamnă, nu s-a refăcut în totalitate deficitul, dar, momentan, e suficientă apă pentru evoluția corectă a plantelor, să mergă, să aibă un stadiu de vegetație normală.

Dacă războiul totuși nu se va opri, estimați că în vară, la recolta, sau poate chiar în toamnă, prețul motoriei să aibă o creștere și mai profundă?

Silviu Melente: Cred că da, marea problemă va fi dacă nu ne-o vom mai găsi. Trebuie să ne gândim și acolo.

Sunt țări europene unde lumea se gândește în mod serios la raționalizarea. Și mă refer la Franța, Spania...

Silviu Melente: Țări care sunt mai dezvoltate, zic eu, decât noi, dar la noi nu știu. Deocamdată se spune că se vor lua niște măsuri. De exemplu, am beneficiat de subvenție la motorină, în toți acești ani, cu un procent. Un procent destul de bunicel, aș spune eu. Numai că subvenția pe trimestru 3 de la iunie anului 2025 a venit acum 3 zile. Acum, dacă ar putea statul să ne reducă acea subvenție direct de la pompă, să nu mai plătim...Acum plătim și TVA la subvenția respectivă. Plus acciza și noi o luăm subvenția la anul.

În urmă cu mai biune de o săptămână, conform unui proiect publicat de Ministerul Agriculturii pe site-ul propriu, fermierii vor putea achiziționa motorină la preț redus, fără accize și TVA în limita 78 de litri pe hectar...

Silviu Melente: Da, aceasta e o medie pe hectar de consum mediu. E o treabă foarte bună, dar să se și întâmple. Deocamdată e stadiul de discuții.

Dacă ați fi față în față cu Ministrul Agriculturii, care ar fi, să zicem, primele 2-3 probleme majore cu care vă confruntați?

Silviu Melente: În primul rând, irigațiile. Noi am beneficiat de niște proiecte de irigații, numai că eu n-am suprafețe mari acolo.

Aici, pe Baltă, unde e în apropierea, pe Luncă, unde e pe lângă Dunăre, aici suntem la terasă, suntem la nivelul 1 și avem o stație degradată de 20 de ani, undeva în zona Bălcescu, care deservește vreo 6.000 și ceva de hectare, care nu s-a reabilitat. S-au reabilitat altele la nivelul 2, încolo spre Vlad Țepeș, Vâlcelele, și aceia nu s-au reabilitat. Am vorbit la ANIF, au spus că o să o bage și pe aceasta în reabilitare, dar când, nu știm.

Și în afară de de irigații?

Silviu Melente: Această problemă cu motorina.Dacă o rezolvă cât mai urgent, și la inputuri îngrășămintele.

Nu vă e un pic teamă că dacă toate lucrurile merg bine, ne trezim în toamnă iarăși cu supraproducție, care va trebui totul să fie depozitată, (6:34) pentru că dacă te chinui să o vinzi, nu ai un preț foarte bun? Apar și astfel de probleme...

Silviu Melente: Cei mai mulți ani când s-a ținut producția, au fost benefici, dar au fost și ani în care, spre exemplu, anul ăsta, cine a ținut producția n-a luat același preț ca în vară. În vară a fost un leu, cine a făcut contracte din primăvară și după aceea, 90 de bani până chiar și acum.

Sunt foarte importanți intermediarii. Pare că ei lucrează cel mai puțin.

Silviu Melente: Banii sunt la ei, marfa e la noi, iar noi depindem de banii lor.

Ce înseamnă o săptămână de lucru pentru dumneavoastră? Bănuiesc că deja vă gândiți să ieșiți...

Silviu Melente: Am ieșit, da. E o săptămână obișnuită. Lucrez de 40 și ceva de ani în agricultură, nu mai e nimic spectaculos. Nimic nu mai e greu. Ne-am obișnuit.

Celor tineri le-ați spune să se apuce de agricultură?

Silviu Melente: În condițiile astea, nu. N-au cum să reziste. N-au cum să facă primii pași.

De-a lungul celor 20 de ani, cel puțin de când aveți firma, ați prins vremuri grele. Și totuși ați mers mai departe.

Silviu Melente: Da, da. Anii 2000, 2003, 2005 chiar. Au fost foarte grei. 2007 a fost un an foarte greu.

Îmi imaginez că nici utilajele nu erau atât de performante...

Silviu Melente: Nu erau. Acum avem utilaje performante, capabile să lucreze mult mai bine. Eu aș recomanda fermierilor în condițiile acestea, ca să poată să reducă din cheltuieli că din altceva nu au din ce să reducă, să încerce să treacă pe o anumită suprafață la agricultura no-till și minim-till.

Adică?

Silviu Melente: No-till înseamnă fără arat și minim-till, un discuit. Un răvășit al terenului mai superficial, la 7-10 centimetri. Asta înseamnă și un consum mai mic de motorină. Și la no-till se reface structura solului în 2-3 ani de zile. Se va reface foarte bine și menține apa.

Cât e importantă calitatea solului? Din păcate, avem două anotimpuri, (9:09) vară și iarnă. Plantele parcă nu mai rezistă așa cum ne-am fi dorit...

Silviu Melente: Da, așa e. Pot să spun că această iărnă a fost una normală. Acum, da. Dar din nefericire, în anii anteriori am avut brume târzii. Care au afectat agricultura în zona aceasta. Asta e cu plantele astea furajere și cerealiere. Altceva nu știu ce se poate pune ca să fie mai rentabilă.

Aș vrea să ne spuneți câteva cuvinte în plus față de agricultura ecologică pe care o faceți aici la dumneavoastră.

Silviu Melente: E fără pesticide, fără îngrășăminte, e mai economică. Asta e în primul rând, mai economică! Eu o folosesc la niște animale ale mele, mai vând la diferiți. E ceva mai natural.

Deci, cu alte cuvinte pentru hrana animală.

Silviu Melente: Pentru hrana animală sunt, automat să transmite și la om.

Un mesaj pentru agricultori?

Silviu Melente: Să ne ținem curajul! Cu gând bun la Dumnezeu că poate ieșim din încurcăturile în care suntem. Împreună.