Programarea neuro-lingvistică (acronim internațional: NLP, după denumirea din engleză: Neuro-linguistic programming) este un ansamblu coordonat de cunoștințe și practici din domeniul psihologiei, creat de Richard Bandler și John Grinder în California, Statele Unite, în anii 1970. Creatorii săi pretind o conexiune dintre procesele neurologice (neuro-), limbă (lingvistic) și modele de comportament învățate prin experiență (programare), și că acestea pot fi modificate pentru a atinge țeluri specifice în viață.

În același timp, sunt destui oameni care încă nu au încredere în NLP ca știință și o consideră o formă mai degrabă de manipulare decât de vindecare. Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), NLP poate fi rezumat ca fiind capacitatea de a ne controla stările interioare prin dirijarea propriului creier, având ca obiective următoarele: gestionarea emoțiilor, vindecarea experiențelor traumatice, depășirea convingerilor limitative, creșterea stimei de sine, rezolvarea conflictelor etc.

“În cei 7 ani de când studiez și practic NLP-ul, am ajuns o concluzie paradoxală: NLP nu este un set de tehnici de manipulare sau de vindecare, dar în același timp pot fi folosite și ca tehnici de manipulare, dar și de vindecare. Întreaga abordare a programării neurolingvistice (NLP) cu tot setul de tehnici nu este în esență nici bun, dar nici rău. Ceea ce îl definește ca fiind una sau alta este intenția celui care o folosește. Ca orice pe lumea asta, un lucru capătă o nuanță, abia în momentul în care omul decide cum să o folosească. Să luăm focul spre exemplu. Când l-a descoperit omul, a realizat că poate să se încălzească, să se protejeze de prădători și să își pregătească hrana. Ulterior, tot omul a realizat că poate provoca incendii prin care să facă rău. Putem spune, prin urmare, că Focul este rău? Sau că este bun? Nici una, nici alta. Doar există și atât! Focul capătă o semnificație diferită, în funcție de cum decide omul să îl folosească. Știu că există persoane care caută să învețe tainele psihologiei, indiferent de abordarea din care vine, pentru a manipula. Asta este adevărul și momentan nimic nu schimbă realitatea asta; și nu putem învinui psihologia pentru intențiile oamenilor”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Totodată, specialistul afirmă că intențiile oamenilor sunt diferite și fiecare are o motivație intrinsecă, independentă de exterior și complet în afara controlului nostru. “Tot ce putem controla sunt gândurile, credințele, emoțiile și acțiunile proprii. De asemenea, putem alege să întoarcem spatele celor care vedem și simțim că au intenții necurate și să ne vedem de viață. Putem alege să eliminăm relațiile toxice, oamenii și situațiile toxice din viața noastră. În final, putem alege să ne înconjurăm de oameni care să aducă plus de valoare în viața noastră”, continuă psihologul.

Orice lucru poate fi folosit ca o tehnică de manipulare, dacă ...

Atât NLP-ul, cât și orice alt lucru în această lume pot fi folosite oricând ca mijloace de manipulare, însă potrivit psihologului Andra Tănăsescu, manipularea psihologică negativă funcționează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

1. Alegi să te lași dus cu zăhărelul, pentru că este mai ușor. “Cei mai mulți se lasă manipulați, nu pentru că sunt proști, nu pentru că sunt ușor influențabili, ci pentru că sunt leneși. Este mult mai ușor să lăsăm pe altcineva să gândească și să ia decizii pentru noi. Și pentru că nu vrem să facem vreun efort, mergem după ceilalți, chiar dacă asta ne provoacă nefericire și insatisfacții. Celălalt motiv? Dincolo de o posibilă doză de masochism, adevărul este că nu vrem să fim respinși sau judecați. Dacă majoritatea trage într-o direcție, din dorința de a fi acceptați și incluși, vom merge mai degrabă cu turma decât să alegem să avem credințe diferite, pe cont propriu. Este pur și simplu „mai simplu” așa”, declară psihologul Andra Tănăsescu.
2. Nu vrei să îți asumi nici o responsabilitate. “Pe lângă lejeritatea și acceptarea socială pomenite mai devreme, lipsa de asumare este regină. Cum să ne asumăm noi riscul de a o da în bară? Cum să ne asumăm resposabilitatea pentru o posibilă greșeală? Cum să recunoaștem că greșim, în cazul în care ce ne-am propus nu merge? Este mult mai simplu să arătăm cu degetul. Să lăsăm riscul pentru alții. În timp ce alții fac eforturi și riscă zi de zi, mulți stau în confortul casei lor, departe de a fi expuși oricărui risc de a fi văzuți. Și din spatele ecranelor, comentează acțiunile și efortul celor din Arenă. Iar asta nu se întâmplă doar acum. Asta a fost dintotdeauna. Oamenii se dau rotunzi puțin prea mult, îi critică prea ușor și prea repede pe ceilalți, când mulți dintre ei stau în pat, cu ochii în tavan. Cine știe să vadă dincolo de gălăgia provocată, va ști că este doar zgomot, fără nici un pic de conținut. Cei care aleg calea ușoară, vor alege să asculte zgomotul pentru că este mai simplu”, adaugă psihologul.
3. Rămâi în ignoranță și lipsă de cunoaștere. “Mulți oameni mi-au spus „NLP-ul este folosit pentru manipulare, nu vreau să am de-a face cu așa ceva!” Haideți să îi întreb încă o dată: Dacă nu știi cu ce se mănâncă NLP-ul, cum știi că e manipulare? Cum știi că folosește NLP și nu altceva? Cum știi să te protejezi, dacă nu știi ce folosește? E mai bine să ieși pregătit în Arenă, decât să pretinzi că știi, când de fapt nu ai habar. Da, poate fi folosit cu scopuri negative, însă atâta timp cât știi și recunoști ce folosește, cum te-ar mai putea manipula? Tu știi deja ce vrea să facă și ai puterea (cunoașterii) de a te proteja. În plus, ai în mâini uneltele NLP prin care poți să îți creezi viața după bunul plac; evident, ținând cont de ecologia sistemului din care faci parte”, este de părere specialistul.
4. Pierzi conexiunea cu propria persoană. “Chiar și fără studii de psihologie, poți să simți când cineva îți vrea răul, dacă ești prezent și în conexiune cu tine. Când ești aliniat cu propria persoană, nimic nu te va putea influența să îți schimbi viața în rău. Vei accepta numai ce este spre binele tău și al celor din jurul tău. Cum? Simplu! Știi ce vrei, ce ți se potrivește, ce îți aduce bucurie. Și asta este tot ce accepți în viața ta! Este imposibil să fii dus de nas atunci când știi foarte clar cine ești, care îți sunt plusurile și minusurile și care este tipul de viață potrivit pentru tine. În concluzie, ai posibilitatea să alegi cine vrei să fii. În fiecare moment, la fiecare pas. Întrebare este, cine vrei să fii?”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, a urmat o formare în terapia prin dans și mișcare și își continua studile de psiho-somatică. După peste 5 ani de experiență de training în mediul corporate și în privat, oferă cursuri ce creează o experiență completă de auto-cunoaștere și evoluție personală. Îmbinarea psihologiei, cu NLP-ul și tehnici de psiho-somatică, permit oricărui om să aplice imediat cele învățate, în orice domeniu al vieții sale.

Pentru mulți dintre noi, anul 2020 a început ciudat și a continuat cu frustrări, multe planuri au fost dejucate și multe proiecte au picat. Pentru mulți a fost, până acum, un „dezastru”, un carusel de emoții și de stări: de la revoltă, frustrare, teamă, panică, furie, până la dureri fizice și tensiune.

Cu toate acestea, psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), afirmă că fiecare dintre noi am învățat câte ceva din aceste experimente nefaste - unii lucruri practice (cum ar fi să facă prăjituri), alții au constatat că școala poate fi și online, iar alții și-au regăsit sinele demult pierdut.

“Dincolo de toate, poate una dintre cele mai importante lecții pe care această pandemie ne-a oferit-o indirect se poate rezuma în câteva cuvinte: Încetați să stați agățați de planurile pe care le faceți! Mulți știm asta în teorie; așteptările nu duc nicăieri, iar atașamentul față de planul inițial poate fi dăunător. Și totuși, nevoia de control pune de multe ori stăpânire pe acțiunile noastre. Astfel, ne trezim că planificăm, anticipăm și calculăm fiecare pas. Este important să realizăm că viața ne pune pe drumul cel mai potrivit pentru noi. A sta într-o constantă frică de viitor doar adâncește orice sentiment de anxietate. Avem nevoie de obiectivele clare și sănătoase, de un scop și de o direcție în viață. Limita dintre a-ți stabili obiective cu un minim de pași și a-ți planifica următorii ani este totuși subtilă. Da, există și obiective mărețe (Huge Unbelievable Great Goals). Obiective pentru viață. Lucruri care presupun investiții mai mari de timp, resurse și energie. Asta nu înseamnă că se va întâmpla exact cum l-am formulat inițial. De pe o zi pe alta, pot să apară schimbări majore în viața noastră. Să ne atașăm de planurile făcute este doar o cale de a ajunge la suferință și durere. Tot ce nu se întâmplă cum ne-am propus poate să ne scadă motivația, încrederea în noi și determinarea de a mai continua”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Ce rămâne de făcut atunci?

În primul rând, stabilește-ți obiective, adică alege o direcție în viața ta. După asta, fă ceea ce ține de tine și fii pregătit să te adaptezi mereu! Fii conștient că obiectivele noastre sunt vise și idei și așa rămân până în clipa în care devin realitate. Unele nu se vor împlini niciodată. La altele vom renunța noi. Altele, se vor împlini exact cum am sperat, iar altele se vor împlini sub o formă diferită. Oricum ar fi, importantă este atitudinea! Cu încordare, tensiune, stres, frustrare, durere și sacrificii prea mari, își pierd sensul. Cu calm, concentrare, răbdare, o atitudinea flexibilă și creativă, vei ajunge acolo cu zâmbetul pe buze! Cum? Nu se știe încă. Vei ști abia după ce le vei fi atins. Important este să ajungem cu bine la obiectivele noastre, indiferent care sunt ele”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI.

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, a urmat o formare în terapia prin dans și mișcare și își continua studile de psiho-somatică. După peste 5 ani de experiență de training în mediul corporate și în privat, oferă cursuri ce creează o experiență completă de auto-cunoaștere și evoluție personală. Îmbinarea psihologiei, cu NLP-ul și tehnici de psiho-somatică, permit oricărui om să aplice imediat cele învățate, în orice domeniu al vieții sale.

Dacă este să aruncăm o piatră în apă, ea ajunge mai departe sau mai aproape, în funcție de puterea (energia) cu care am aruncat-o. Fix la fel se întâmplă și atunci când ne apucăm (sau în cazul de față – ne reapucăm de lucru): energia o măsurăm dacă am terminat ce ne-am propus, iar în timpul acțiunii, această crește, scade sau rămâne constantă.

“Să presupunem că avem o idee sau, în speța de față, redeschidem o afacere sau diferite servicii pe care le oferim. Energia se măsoară în toate etapele planului, până la acțiunea finalizată a fiecărui punct din plan, iar toată acțiunea depinde de noi. Dar cum în multe din etapele planului mai depinde și de alții, de exemplu, să primim o hârtie de aprobare sau, în cazul de față – măsurile luate pe timpul pandemiei Covid-19, atunci energia noastră este consumată în așteptare, fapt care trage acțiunea în jos. Aceste 2 acțiuni sunt: (1) activă – atunci când avem entuziasm, lucrurile merg ca pe roate, avem susținere, motivație, ne trezim dimineața, investim energia și resursele noastre și (2)  pasivă – atunci când așteptăm că alții să facă alte lucruri, când ne apucăm de o idee din plan și nu o susținem cum ne-am propus, când alții ne spun că nu va merge sau când nu avem banii exact cât ne trebuie să completăm o acțiune, când primim refuzul, când uităm, când ne luăm cu altele etc”, psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

În opinia specialistului, aceste acțiuni sunt omniprezente în activitățile omului, iar acestea se pot vedea în energia cu care începem ceva și în deznădejdea sau uitarea la ce ne-am propus să terminăm. Astfel, energia nu poate fi constantă pentru că omul nu este constant, acesta își schimbă punctele de vedere, gândurile și atitudinea în funcție de contextul din jur, iar el numește adaptare, dar în realitate este uitare.

“Pentru a lucra ca energia să fie constantă într-un plan, omul are nevoie să fie constant în acțiunile, cuvintele și faptele sale. Astfel, una precede pe cealaltă. Dacă vorbim una și facem alta, ne tragem singuri preșul. Investiția într-o acțiune este direct proportioanala cu cât de bine se cunoaște omul pe el însuși. Din acest motiv, cei în poziții cheie de conducere, leadership, terapie sau alte afaceri bine construite, sunt oameni care mai întâi au muncit cu ei înșiși, și după au ajuns la nivelul de unde să țină afacerea într-o energie constantă. Aceste două acțiuni (activă și pasivă) sunt favorizate tot timpul de a treia, una care decide încotro o ia acțiunea. Astfel, în creștinism este Trinitatea, la chinezi - Yin – Yang care dau Dao, la hinduși - Shiva, Vishnu care duc la Brahman, la etrusci - Tinia, Uni și Menrva, la români = Jupiter, Minerva și Iuno, la egipteni era: Mut, Khonsu și Amon Ra, iar la mesopotamieni era: Sin (luna), Samas (soare) și Adad (forța supremă). Această forță cosmică se numea, în limbajul vechi, legea lui 3: o forța activă, una pasivă și una decisivă (neutralizatoare sau mediatoare)”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

Cele trei forțe, așa cum le întâlnim în natură și în viața reală

1. Mama și tata au o discuție, apare copilul și readuce dragostea în inima lor;
2. Marfă oferită și cumpărătorul dornic, apar banii și se face trocul;
3. Sămânța care ajunge în pământ, dar pământul e prea dur. Apare ploaia sau soarele și o face stejar;
4. Îți place o fată, nu vrea să iasă cu tine în oraș. Apare un lucru comun, o rudă, prietenă, feedback despre tine din partea altuia și după va ieși;
5. Te rogi (activ) și apare un gând (pasiv). Îți aduci aminte de Dumnezeu sau stai cu mintea la gând (forța decisivă). Dacă dai energie gândului și ai „plecat” cu el, rugăciunea nu are valoare.

De ce se pierde energia noastră?

“Pierdem energia întrucât nu înțelegem și nici știm legea lui 3. Nu ne-a învățat nimeni cum s-o aplicăm. Spre exemplu: (1) gândurile care sunt în afară la ce este în fața noastră sunt imaginație involuntară, utopie, (2) emoțiile pe care le creștem, dar nu ne ajută, ca de exemplu: iritarea că nu primesc ceva, (3) mișcările nenecesare pe care le facem, hrana care ne trage în jos, în loc să ne dea energie în plus etc.”, conchide psihologul Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii.

Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.

În anul 2019 numărul divorţurilor pronunţate prin hotărâri judecătoreşti definitive sau pe cale administrativă a fost de 30197, în scădere cu 660 divorţuri comparativ cu anul 2018. Rata divorţialităţii a scăzut de la 1,39 divorţuri la 1000 locuitori în anul 2018, la 1,36 divorţuri la 1000 locuitori în anul 2019, potrivit Institutului Național de Statistică.

Cu toate acestea, foarte puține studii “măsoară” și impactul devastator pe care îl manifestă divorțurilor asupra sănătății mentale și emoționale asupra copiilor.

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), în spețe de divorț, de cele mai multe ori, copilul pică la mijloc și este cel care suferă cel mai mult. Profunzimea impactului depinde de mai mulți factori: vârsta, nivelul de înțelegere și maturitate, alte persoane care pot fi implicate, motivul divorțului, modul în care gestionează părinții, reacțiile acestora unul față de altul sau față de copil etc.

“În momentul în care doi adulți decid să divorțeze, este foarte important cum gestionează despărțirea. Lucru valabil atât pentru propria lor liniște sufletească, cât și pentru echilibrul psiho-emoțional al copilului. Și pot exista (cel puțin) două scenarii: (1) Unul în care copilul este afectat de divorțul celor doi și (2) altul, în care impactul divorțului este foarte mic asupra copilului. Una dintre situațiile în care copilul este afectat puternic este atunci când pică la mijloc, victimă, în războiul părinților. Atunci când aceștia încheie relația cu focuri de artificii, cu certuri, amenințări, șantaj emoțional etc., copilul poate fi marcat puternic. Acesta poate trage concluzia că este de vină, ori că va fi respins de către un părinte dacă „se aliază” cu celălalt. Se va simți vinovat de fiecare dată când va vorbi cu unul dintre părinți, în lipsa celuilalt. Ba mai mult, poate simți teamă și vină dacă își va manifesta propria opinie, care ar putea fi diferită de a unuia dintre părinți”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că, printr-un astfel de model, copilul învață o lecție greșită despre gestionarea emoțiilor, a conflictelor, a durerii și va ajunge în relații toxice ca și adult. Stima de sine, încrederea, imaginea de sine pot suferi distorsiuni mari iar anxietatea, atacurile de panică sau chiar depresia pot să apară. În timp, poate să manifeste tulburări de comportament, de somn, agresivitate, scăderea rezultatelor școlare, tendință de izolare socială, atașamente nesănătoase față persoane și dependență de substanțe.

Cum putem preveni toate aceste lucruri? Începem prin a ne gestiona pe noi.

“Ca adulți, este nevoie să ne gestionăm întâi propriile gânduri, emoții și comportamente. În general, în cazul oricărei despărțiri, procesul este dureros, greoi și ne face să scoatem orgoliul ca și scut de protecție. Acest mic-mare monstruleț este cel mai puternic inamic al nostru. Ne face să ne manifestăm furia și durerea în moduri care pot răni. Înainte de a acționa, întreabă-te: Ce este dincolo de ego-ul rănit? Cum ai reacționa, dacă privești dincolo de orgoliul? Ce reacții și acțiuni își pierd rostul? Odată ce ți-ai răspuns la aceste întrebări, pune în aplicare!”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

De altfel, specialistul ne propune 4 modalități prin care putem gestiona aceste moment critice.

1. Gestionează-ți propria durere și oprește-te din a-i mai provoca și celuilalt! “Amândoi suferiți, într-un fel sau altul. Unii maschează suferința cu o falsă putere, în timp ce alții o manifestă foarte vizibil. Indiferent de metodă, fiecare simțim durere atunci când ne despărțim de o persoană care cândva a însemnat ceva pentru noi. Cu toții ieșim complet din zona de confort, din obișnuințe, familiar, odată cu încheierea unei relații. Ce rost mai are să punem paie pe foc, odată ce oricum s-a încheiat? Mai bine, să dăm timpului timp și să ne ocupăm de propria vindecare. Care, ca să fie pe bune, înseamnă întâi să ne acceptăm propria durere, ca să ne putem vindeca. În felul acesta, copilul înțelege că este ceva natural să fii trist și să îți manifești emoțiile, ca să poți fi echilibrat și fericit”, declară psihologul.
2. Discută deschis cu partenerul. “Pentru a putea încheia totul, spune tot ce a rămas nespus. Nu cu scopul de a reface ce a fost, ci de a vă da amândurora șansa să vă vindecați în totalitate, odată ce totul se încheie. Și asta să o faceți cu compasiune, empatie și răbdare. Să vă ascultați dincolo de orgoliu, dincolo de măști și de roluri. Purtați o discuție de la inimă la inimă, sinceri și deschiși. În felul acesta, copilul are un model despre cum poate să își gestioneze el/ea propriile situații similare, pe care le va trăi ca adult”, spune specialistul.
3. Explicați-i copilului ce se întâmplă. “Copilul are nevoie să înțeleagă câteva lucruri pentru ca impactul să fie cât mai mic. Rămâneți părinții lui și îl/o iubiți indiferent de ce se întâmplă între voi (părinții). Nu este nevoie să aleagă o „tabără”. Iubirea voastră față de el nu este condiționată de relația dintre voi, ca și adulți. Are dreptul și spațiul să manifeste ceea ce simte și crede despre această situație. Este în regulă să plângă și să fie trist! Vor avea loc schimbări în viața lui/ei și este nevoie să știe care vor fi acestea. Dacă nu înțelege ceva, sunteți acolo să îi explicați, atunci când se simte pierdut sau confuz. Poate oricând să vorbească despre ceea ce simte”, este de părere Andra Tănăsescu.
4. Vorbiți cu cineva despre asta. “Fie că este un/o prieten/ă, cineva din familie sau un terapeut, vorbiți despre ceea ce simțiți. Dacă nu vă simțiți confortabil să faceți asta, atunci scrieți într-un jurnal. Iar, atunci când simțiți că vă cuprinde furia, folosiți această energie – faceți curat, scrieți, dansați, plantați flori, etc. Energia furiei este puternică și, dacă tot apare, în loc să punem paie pe foc, mai bine o folosim constructiv și rezolvăm două lucruri deodată – facem ceva constructiv și ne eliberăm în proces”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, a urmat o formare în terapia prin dans și mișcare și își continua studile de psiho-somatică. După peste 5 ani de experiență de training în mediul corporate și în privat, oferă cursuri ce creează o experiență completă de auto-cunoaștere și evoluție personală. Îmbinarea psihologiei, cu NLP-ul și tehnici de psiho-somatică, permit oricărui om să aplice imediat cele învățate, în orice domeniu al vieții sale.

Perioada pandemiei, ca orice schimbare din viața oamenilor, a venit și cu plusuri și cu minusuri. Înainte de toate, în plan profund, această situație ne-a provocat și la propriu și la figurat abilitățile de supraviețuire, fie ea fizică, fie socială, financiară, de învățare etc.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), cine a fost deschis la schimbare în această perioadă a înțeles și apreciat: importanța legăturii cu natura și cu alte ființe, importanța socializării, importanța redefinirii constante a valorilor și priorităților în viață, importanța creșterii capacităților de adaptare și importanța creșterii flexibilității în decizii, acțiuni, strategii.

„Astfel, persoanele, care au fost deschise la schimbare în această perioadă de grea încercare pentru întreaga omenire, au putut beneficia în continuare de relaxare, socializare, acces la informație, creștere personală, profesională, financiară etc., chiar dacă le-au accesat într-o formă diferită. La polul opus, persoanele care au refuzat să se adapteze, care au refuzat să facă lucruri noi, diferite de tiparele cu care erau obișnuite, persoanele care au așteptat "să treacă totul" ca să redevină lumea și lucrurile așa cum au fost înainte, au ales să creadă într-o iluzie, să se mintă, să se auto-păcălească, considerând că viața și cei din jur au datoria să funcționeze după bunul lor plac. Contextul a scos la iveală atitudini ca: nerăbdare, iritabilitate, furie, dezamăgire, revoltă, indisciplină, lene, perfecționism, conservatorism, lipsa de respect față de cei din prima categorie (față de munca lor,față de strategiile, adaptabilitatea, creativitatea și flexibilitatea lor), pretenții și așteptări nejustificate de la viață sau de la cei din jur”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Totodată, specialistul afirmă că, atât abilitățile manifestate natural, cât și cele pe care ne-am permis să le căpătăm sau să le dezvoltăm în această perioadă, sunt abilități care ne arată cine are șanse să "rămână în picioare" și cine nu într-un context mai simplu de viață sau într-unul mai grav.

“Făcând o paralelă, dacă am fi puși într-o situație extremă, de luptă reală pentru supraviețuire, unii ar supraviețui, alții nu. Și, acest lucru s-ar întâmpla doar pentru că unii ar face tot ce ține de ei pentru asta, alții ar aștepta probabil să fie serviți. Dacă pentru unele persoane acest virus a fost și este în continuare prilej de reinventare, alții au fost surprinși să constate că viața a trecut pe lângă ei și, ceea ce așteptau să se întâmple, deja s-a întâmplat fără ei. Astfel, recomandarea mea pentru voi, oameni frumoși, este: Încă mai este timp pentru toți să aleagă să trăiască în prezent!”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga. De peste 11 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Dogma reprezintă din perspectivă religioasă, un postulat care este considerat drept adevăr absolut, infailibil, care nu poate fi pus sub semnul întrebării. De cealaltă parte. Preconcepția este o idee sau părere admisă, adoptată dinainte, fără o cercetare sau o experimentare prealabilă (pre + conceput).

În opinia psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), atât dogmele cât și ideile preconcepute se manifestă pentru psihicul uman ca niște închisori conceptuale limitative. Totodată, specialistul este de părere că nimic nu a provocat mai multă suferință ființei umane decât dogmele și ideile preconcepute după care s-a ghidat fără să se raporteze și la adevărul celuilalt, deoarece, astfel de idei înseamnă în substrat un mod de gândire de tipul: ”eu am dreptate, tu nu ai și adevărul meu este singurul valabil”.

“Deși, în timp, atât dogmele, dar mai ales ideile preconcepute își dovedesc lipsa de bază logică și tangibilă și își arată în mod inevitabil falsitatea, oamenii au tendința să se cramponeze de acestea, uneori toată viața. Acest lucru se întâmplă deoarece, în mod paradoxal, oamenii își iubesc închisoarea, fiindcă aceasta le oferă sentimentul de siguranță al lucrului cunoscut, al zonei de confort, al lui “eu știu, deci am dreptate”. Mai pe scurt spus, le oferă iluzia că sunt în control asupra vieții lor. Realitatea este de fapt exact pe dos: abia atunci când ne atârnăm cu tot dinadinsul de ”dreptatea noastră”, am pierdut cu adevărat controlul asupra abilităților noastre de a ne adapta, evolua, accesa mai multe perspective, deci mai multe soluții, de a eficientiza timpul și resursele ș.a.”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Mai mult decât atât, specialistul consideră că rezultatul concret al acestei atitudini este că oamenii nu obțin în viață ceea ce-și doresc. „Ghidatul acțiunilor după aceste reguli interne fixe, ne influențează modul în care ne gestionăm timpul, energia și resursele, abordăm relațiile, acționăm în profesie, acordăm atenție creșterii personale”, mai adaugă psihologul.

Cum ne țin în loc ideile preconcepute?

În general convingerile sau ideile preconcepute, care ne pot ține pe loc, sunt formulate în mintea noastră sub forma ”cauză-efect”.

Iată câteva exemple:

1. „Ca să am viața pe care mi-o doresc, trebuie să am grijă să am totul în control”.
2. „Ce spun ceilalți nu este valabil, pentru că eu am dreptate”.
3. „Dacă nu fac lucrurile așa cum știu eu (a se citi: ”așa cum am preluat de bun de la alții”), nu e bine!”
4. „Dacă cineva a făcut o anumită acțiune, înseamnă că … (nu există altă variantă decât cea în care cred eu)”
5. „Nu pot trăi fără … (persoană, ființă, obiect, context)”.

Reformulări mentale recomandate de psihologul Laura Maria Cojocaru:

1. „Ca să am viața pe care mi-o doresc, renunț la control și găsesc modalități de adaptare astfel încât să-mi mențin starea de bine și rezultatele dorite”.
2. „Fiecare om are dreptatea sa deoarece a avut experiențe de viață diferite și pot învăța și eu ceva din aceste perspective noi”.
3. „Nu tot ce am învățat de la cei din jur se potrivește cu nevoile mele, chiar dacă este funcțional. Deci, este bine să explorez și variante noi pentru a găsi ceea ce mi se potrivește mai bine!”
4. „Orice acțiune poate avea și altă însemnătate dacă am răbdare și atenție să înțeleg tot contextul”.
5. „Cum am trăit înainte fără persoana, ființa, obiectul, contextul …, pot trăi și de acum înainte, dacă-mi dau voie să-mi accesez resursele interioare, să mă adaptez și să cresc”.

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga. De peste 11 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.