Agitația actuală este un enorm stres pentru funcțiile mentale ca să producă idei, creație, rezolvare sau soluții. Suntem acum rezultatul tehnologiei rapide care nu lasă mintea să se odihnească.

În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, există totuși soluții pentru a o corectă în ciuda stimulilor care ne iau atenția. Omul amână pentru că își imaginează că peste 1 oră, mâine, va avea altă dispoziție, stimuli sau chef. Își imaginează că se va întâmplă ceva miraculos și îl va teleporta în starea de a face. Suntem într-o eră a letargiei funcțiilor omului.

“Atenția la ce este în fața lui este trăsătură uitată de omenire acum. Ea și-a pierdut însemnătatea pentru că sunt prea multe în jur și nu se pot observa și digera, prin simțuri, într-un timp atât de scurt. Suntem într-o eră a letargiei funcțiilor omului. Prin atenția la ce este în față, există soluția de a transforma trecutul și viitorul într-un moment, acum, care este lipsit de timp, din fața ta. Dar pentru că acest lucru este ori uitat, ori amânat, atenția omului pleacă odată cu prezentul din fața sa. Astfel ajunge omul să viseze că altă dată va fi mai bine, va fi altfel. Reprezentarea procrastinării actuale stă în iluzia mentală că voi avea timp mai târziu. Această anomalie a rațiunii este învățată, fără voință tinerilor, de la părinți, educatori, tutori. Iluzia aceasta, prin repetiție, duce la obișnuință de comportament. Astfel apare procrastinarea cronică”, explică psihologul Alexandru Pleșea.

7 tehnici prin care ne putem elibera de amânarea cronică

Totodată, specialistul este de părere că amânarea unui lucru care poate fi acum făcut, ar zice că este un lucru legat de priorități și aferent contextului unde ești.

“Totuși, ce nu se face acum, se uită. Atât de puțin poate fi materializat din ce gândește mintea, încât te-ai minuna să afli că sunt măsurate de minte sute și mii de idei într-o zi liberă, din care se îndeplinesc una sau două. Restul sunt amânate sau neprioritizate. Astfel, mare parte din dorințele, nevoințele și ideile noastre, rămân în urmă, spre un alt timp, prin care, naivi fiind, credem că-l vom avea. Ceea ce simțim să facem, este amânat pentru că alte obișnuințe familiale și profesionale s-au repetat atât de mult încât nu mai ținem cont de interiorul nostru. Iar asta numim noi viață”, declară psihologul Alexandru Pleșea.

Amânarea totuși poate fi ștearsă din comportament, pentru a lăsa prezentul să producă ce dorim. Există cel puțin 8 tehnici prin care ne putem elibera de amânarea cronică:

1. Propune-ți o recompensă mai mare dacă faci acum și una mai mică dacă faci mai tâziu.
2. Scrie pe hârtie toate ideile care țin de dezvoltarea ta sau a vieții tale.
3. Taxează cu o palmă peste propria falcă orice îți propui și ai uitat să faci.
4. Înconjoară-te de cei care fac acum, nu mâine.
5. Observă insatisfacția când amâni și bucuria când faci la timp (adică atunci când e în fața ta).
6. Oprește orice auto-judecată când amâni cu dorința de a fi mai bine acum, decât dacă făceai altceva acum.
7. Nu te apuca să înveți pe cineva aceste lucruri. Le vei pierde astfel. Și altora va veni timpul să le caute, cum tu acum o faci.

Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minţii, este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii umane în trei sisteme educaţionale diferite – Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să afle ce posibilități au când își folosesc resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.

Programarea neuro-lingvistică (acronim internațional: NLP, după denumirea din engleză: Neuro-linguistic programming) este un ansamblu coordonat de cunoștințe și practici din domeniul psihologiei, creat de Richard Bandler și John Grinder în California, Statele Unite, în anii 1970. Creatorii săi pretind o conexiune dintre procesele neurologice (neuro-), limbă (lingvistic) și modele de comportament învățate prin experiență (programare), și că acestea pot fi modificate pentru a atinge țeluri specifice în viață.

În același timp, sunt destui oameni care încă nu au încredere în NLP ca știință și o consideră o formă mai degrabă de manipulare decât de vindecare. Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), NLP poate fi rezumat ca fiind capacitatea de a ne controla stările interioare prin dirijarea propriului creier, având ca obiective următoarele: gestionarea emoțiilor, vindecarea experiențelor traumatice, depășirea convingerilor limitative, creșterea stimei de sine, rezolvarea conflictelor etc.

“În cei 7 ani de când studiez și practic NLP-ul, am ajuns o concluzie paradoxală: NLP nu este un set de tehnici de manipulare sau de vindecare, dar în același timp pot fi folosite și ca tehnici de manipulare, dar și de vindecare. Întreaga abordare a programării neurolingvistice (NLP) cu tot setul de tehnici nu este în esență nici bun, dar nici rău. Ceea ce îl definește ca fiind una sau alta este intenția celui care o folosește. Ca orice pe lumea asta, un lucru capătă o nuanță, abia în momentul în care omul decide cum să o folosească. Să luăm focul spre exemplu. Când l-a descoperit omul, a realizat că poate să se încălzească, să se protejeze de prădători și să își pregătească hrana. Ulterior, tot omul a realizat că poate provoca incendii prin care să facă rău. Putem spune, prin urmare, că Focul este rău? Sau că este bun? Nici una, nici alta. Doar există și atât! Focul capătă o semnificație diferită, în funcție de cum decide omul să îl folosească. Știu că există persoane care caută să învețe tainele psihologiei, indiferent de abordarea din care vine, pentru a manipula. Asta este adevărul și momentan nimic nu schimbă realitatea asta; și nu putem învinui psihologia pentru intențiile oamenilor”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Totodată, specialistul afirmă că intențiile oamenilor sunt diferite și fiecare are o motivație intrinsecă, independentă de exterior și complet în afara controlului nostru. “Tot ce putem controla sunt gândurile, credințele, emoțiile și acțiunile proprii. De asemenea, putem alege să întoarcem spatele celor care vedem și simțim că au intenții necurate și să ne vedem de viață. Putem alege să eliminăm relațiile toxice, oamenii și situațiile toxice din viața noastră. În final, putem alege să ne înconjurăm de oameni care să aducă plus de valoare în viața noastră”, continuă psihologul.

Orice lucru poate fi folosit ca o tehnică de manipulare, dacă ...

Atât NLP-ul, cât și orice alt lucru în această lume pot fi folosite oricând ca mijloace de manipulare, însă potrivit psihologului Andra Tănăsescu, manipularea psihologică negativă funcționează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

1. Alegi să te lași dus cu zăhărelul, pentru că este mai ușor. “Cei mai mulți se lasă manipulați, nu pentru că sunt proști, nu pentru că sunt ușor influențabili, ci pentru că sunt leneși. Este mult mai ușor să lăsăm pe altcineva să gândească și să ia decizii pentru noi. Și pentru că nu vrem să facem vreun efort, mergem după ceilalți, chiar dacă asta ne provoacă nefericire și insatisfacții. Celălalt motiv? Dincolo de o posibilă doză de masochism, adevărul este că nu vrem să fim respinși sau judecați. Dacă majoritatea trage într-o direcție, din dorința de a fi acceptați și incluși, vom merge mai degrabă cu turma decât să alegem să avem credințe diferite, pe cont propriu. Este pur și simplu „mai simplu” așa”, declară psihologul Andra Tănăsescu.
2. Nu vrei să îți asumi nici o responsabilitate. “Pe lângă lejeritatea și acceptarea socială pomenite mai devreme, lipsa de asumare este regină. Cum să ne asumăm noi riscul de a o da în bară? Cum să ne asumăm resposabilitatea pentru o posibilă greșeală? Cum să recunoaștem că greșim, în cazul în care ce ne-am propus nu merge? Este mult mai simplu să arătăm cu degetul. Să lăsăm riscul pentru alții. În timp ce alții fac eforturi și riscă zi de zi, mulți stau în confortul casei lor, departe de a fi expuși oricărui risc de a fi văzuți. Și din spatele ecranelor, comentează acțiunile și efortul celor din Arenă. Iar asta nu se întâmplă doar acum. Asta a fost dintotdeauna. Oamenii se dau rotunzi puțin prea mult, îi critică prea ușor și prea repede pe ceilalți, când mulți dintre ei stau în pat, cu ochii în tavan. Cine știe să vadă dincolo de gălăgia provocată, va ști că este doar zgomot, fără nici un pic de conținut. Cei care aleg calea ușoară, vor alege să asculte zgomotul pentru că este mai simplu”, adaugă psihologul.
3. Rămâi în ignoranță și lipsă de cunoaștere. “Mulți oameni mi-au spus „NLP-ul este folosit pentru manipulare, nu vreau să am de-a face cu așa ceva!” Haideți să îi întreb încă o dată: Dacă nu știi cu ce se mănâncă NLP-ul, cum știi că e manipulare? Cum știi că folosește NLP și nu altceva? Cum știi să te protejezi, dacă nu știi ce folosește? E mai bine să ieși pregătit în Arenă, decât să pretinzi că știi, când de fapt nu ai habar. Da, poate fi folosit cu scopuri negative, însă atâta timp cât știi și recunoști ce folosește, cum te-ar mai putea manipula? Tu știi deja ce vrea să facă și ai puterea (cunoașterii) de a te proteja. În plus, ai în mâini uneltele NLP prin care poți să îți creezi viața după bunul plac; evident, ținând cont de ecologia sistemului din care faci parte”, este de părere specialistul.
4. Pierzi conexiunea cu propria persoană. “Chiar și fără studii de psihologie, poți să simți când cineva îți vrea răul, dacă ești prezent și în conexiune cu tine. Când ești aliniat cu propria persoană, nimic nu te va putea influența să îți schimbi viața în rău. Vei accepta numai ce este spre binele tău și al celor din jurul tău. Cum? Simplu! Știi ce vrei, ce ți se potrivește, ce îți aduce bucurie. Și asta este tot ce accepți în viața ta! Este imposibil să fii dus de nas atunci când știi foarte clar cine ești, care îți sunt plusurile și minusurile și care este tipul de viață potrivit pentru tine. În concluzie, ai posibilitatea să alegi cine vrei să fii. În fiecare moment, la fiecare pas. Întrebare este, cine vrei să fii?”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, a urmat o formare în terapia prin dans și mișcare și își continua studile de psiho-somatică. După peste 5 ani de experiență de training în mediul corporate și în privat, oferă cursuri ce creează o experiență completă de auto-cunoaștere și evoluție personală. Îmbinarea psihologiei, cu NLP-ul și tehnici de psiho-somatică, permit oricărui om să aplice imediat cele învățate, în orice domeniu al vieții sale.

În prezent, expresia „relație toxică” este folosită atât de des încât aproape că orice relație are un conflict mai mare ajunge să fie etichetată astfel. În cadrul relațiilor toxice, conexiunea și comunicarea dintre parteneri este deficitară sau lipsește, cel puțin unul dintre parteneri are un comportament dăunător sieși sau celuilalt, iar aceasta se concentrează pe nevoi, atașamente nesănătoase, șantaj, abuz, conflicte, tensiune etc.

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), un conflict sau câteva discuții în contradictoriu nu o fac să fie relație toxică, iar discuțiile în contradictoriu sunt sănătoase și, dacă sunt făcute cu cap, pot chiar să întărească mult conexiunea dintre parteneri. Totuși, specialistul afirmă că primele lucruri care ne vin în minte atunci când vorbim de probleme în relații sunt: nevoia de validare, nevoia de a fi acceptați, frica de singurătate, teama de abandon, probleme de relaționare cu părinții, atașamente nesănătoase, obsesii, fixații, adicții etc.

“Din ce am observat până acum, dincolo de orice răspuns logic care ne vine în minte tuturor, aproape în mod spontan, există o setare mult mai interesantă în spate. În spatele tuturor acelor nevoi și atașamente care ne fac să stăm în relații toxice, stă o atitudine orientată foarte greșit: (1) pornim pe ideea ca partenerul să ne placă, nu ca să aflăm dacă nouă ne place; (2) ne concentrăm să îl convingem pe celălalt de adevărul nostru, să îl convingem să ne accepte, în condițiile în care noi habar nu avem dacă ne place cu adevărat acea persoană, (3) focusul pus pe „celălalt trebuie să mă placă cu orice preț” în loc de „hai să văd dacă îmi place această persoană și dacă rezonăm” este adevărata sursă a suferinței; (4) pentru că ne concentrăm pe modalități de a ne face plăcuți, uităm de noi și de propriile noastre nevoi, vise și dorințe. Din acest motiv, ne trezim la un moment dat într-o relație care ne provoacă durere, doar pentru că ne-am neglijat pe noi înșine. Ne-am trădat pe noi, ne-am băgat într-o cutiuță de unde nu ne dăm dreptul de a alegem. Partea din noi care ar putea face alegerea corectă a partenerului este legată de mâini și de picioare, în timp ce noi facem toate eforturile să convingem pe alții cât suntem de minunați”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Reversul medialiei

Totuși, odată ce începem să căutăm lucrurile care să ne aducă nouă bucurie, persoane alături de care noi să simțim cum creștem, cum înflorim și ne bucurăm, suferința dispare. Iar lucrul acesta este valabil în orice domeniu al vieții noastre.

“Interviurile pentru angajare – emoțiile puternice apar la frica unei respingeri, care vin din focusul pe ce va zice cel care ne ia interviu. Interviurile pentru admitere – gândurile de genul „dacă nu o să le placă ce spun, dacă nu o să îi conving, dacă o să considere că nu am ce căuta la ei” sunt tot din focusul pe EI, în loc de EU. Întâlnirile de afaceri sau întâlnirile romantice – dacă pornim cu gândul „oare o să mă placă”, intrăm acolo cu capul plecat și numai încredere nu inspirăm. Normal că nu iese nimic bun. Dacă focusul este pe „celălalt TREBUIE să mă placă” în loc de „MIE, în primul rând, este nevoie să îmi placă”, te vei pierde cu firea și îl/o vei face să nu te placă. Așadar, data viitoare când ieși la întâlnire sau mergi la interviu, pornește cu curiozitate și întreabă-te: Oare MIE o să îmi placă? Vreau ca această persoană / echipă să fie parte din viața mea? Mi-ar face plăcere și aș petrece timpul cu bucurie? Răspunsul ți-l vei da singur/ă în acel moment și va fi cel mai bun pentru tine!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI, este Psiholog, Trainer NLP Coach Wing Wave și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, având formarea în terapia de cuplu și familie. Fiind atrasă de conexiunea dintre minte, emoții și corp, a urmat o formare în terapia prin dans și mișcare și își continua studiile de psiho-somatică. După peste 5 ani de experiență de training în mediul corporate și în privat, oferă cursuri ce creează o experiență completă de auto-cunoaștere și evoluție personală. Îmbinarea psihologiei, cu NLP-ul și tehnici de psiho-somatică, permit oricărui om să aplice imediat cele învățate, în orice domeniu al vieții sale

Rănile de abandon și de respingere devin uneori atât de banale încât apelăm la toate schemele din „carte” pentru a ne ține departe de fericire înainte ca ea să aibă șansa de a prinde măcar contur. Adesea observăm, din păcate, oameni care își sabotează propria fericire tocmai pentru că asta reprezintă de fapt ieșirea din zona de confort.

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), unii dintre noi avem niște bagaje atât de grele în spate, încât orice ar presupune să ne ușureze greutatea reprezintă o amenințare adusă modului în care ne-am obișnuit să ne trăim viața. Pentru că asta a devenit firesc pentru noi, fericirea ajunge să fie amenințarea și obișnuitul îl găsim mai degrabă sub forma abandonului (la propriu sau emotional), tradărilor, minciunilor, abuzului sau a lipsei de conexiuni autentice.

„Orice oportunitate de fericire, orice șansă la o iubire matură, echilibrată sau sănătoasă devine astfel lucrul care ne sperie mult mai tare decât o trădare extraordinar de evidentă. În felul acesta, în mod inconștient, de cele mai multe ori alegem exact acele situații și persoane care să ne țină în familiar. Cu alte cuvinte, căutăm exact „ingredientele” care nasc un nou dezastru familiar în viața noastră și întăresc atașamentul față de suferință. Și astfel, ne ținem în aceeași rutină a suferinței, fără iluzia riscului pe care l-ar presupune să trăim ceva diferit – chiar dacă toate semnele arată că este portrivit și de dorit pentru noi. Cu cât analizăm totul și căutăm mai multe problemele, cu atât vom găsi mai multe. Cu cât despicăm firul în patru mai mult și punem paie pe foc, cu atât mai multe șanse avem să producem un nou dezastru în viața noastră. Doar pentru că „pare prea bun ca să fie adevărat”, nu înseamnă că așa este. Uneori pare prea bun doar pentru că este complet nou și diferit de tot ce am trăit, iar asta ne sperie. Prin definiție, nu este nici mai bun nici mai rău, ci doar diferit. Iar, diferit este egal cu pericol, dacă așa ne lăsăm să credem. Când vom schimba definiția lui „diferit” în altceva, ne vom da în sfârșit ocazia de a trăit experiențe noi, mai bune, care să ne aducă fericirea de care am fost privați la un moment dat în viața noastră”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă, este Psiholog, Coach Wing Wave, Trainer NLP și Consultant Panorama Socială. A urmat studiile în psihologie, cu specializări în terapia de cuplu și familie, dans terapie, somato-terapie, NLP și lucrul cu proiecțiile sinelui. Și-a propus ca prin ceea ce face să aducă în viața fiecărei persoane cu care lucrează un plus de conștientizare, cunoaștere și încredere în propriile forțe. Obiectivul ei este să ofere cât mai multe din experiența ei, atât personală cât și profesională, astfel încât să producă schimbări semnificative în viețile celorlalți.

Când folosim conceptul de "educație pozitivă", ne referim în acest context la aspectul de utilitate, astfel încât să împlinim pe termen lung atât binele copilului, cât și binele adultului. Iar când spunem "bine" ne referim la a șlefui atitudini, resurse, abilități, strategii pentru a face față provocărilor vieții și a atinge succesul dorit, potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI). Astfel, specialistul afirmă că educația pozitivă ne arată cum să ghidăm copilul pentru a obține comportamentul și rezultatul dorit.

Care sunt aspectele recomandate de acest tip de educație?

"Ignoră" comportamentul nepotrivit (nerăbdare, insistență pentru a primi ceva ce nu are nevoie sau chiar e nepotrivit pentru un copil, tras de haine, țipete, tăvălit pe jos, cuvinte nepotrivite etc.). Copilul învață că primește atenție dacă-i tot răspunzi critic (critica este tot o formă de atenție!) sau îi satisfaci cerința ca să ”scapi” de el.

Rămâi atent/ă și apreciază verbal orice lucru bun pe care îl face copilul tău, indiferent cât de mic este și, chiar dacă este doar o parte din ceea ce-ti dorești să realizeze. “Apreciază precizând doar aspectul concret pe care observi că l-a reușit/împlinit. De exemplu: îți dorești să-și pună jucăriile la loc în dulap după ce a încheiat joaca și copilul pune doar o parte. Spune-i: "apreciez că ai pus la loc în dulap jocul de Lego și îți mulțumesc că în felul acesta m-ai ajutat să le strâng mai repede!". Concluzia: Învață-l că primește atenție când alege o cale potrivită!”, explică psihologul Laura-Maria Cojocaru.

Atunci când apreciezi copilul pentru o reușită, oricât de mică ar fi, caută să modifici formula ”apreciez că …, da dar, puteai mai mult/ mai bine” , cu formula ”știu că poți mai mult, mai bine, da dar apreciez că ai făcut X lucru, este un bun început”. Fă acest lucru pentru a menține copilul motivat, încrezător, cu atenția pe aprecierea deja primită și pe dorința de a face continuu ceva ca s-o mențină.

Ca părinți/educatori, rămâneți în acord în fața copilului. “Dacă există păreri diferite, acestea se discută doar în 2, se negociază și se comunică apoi copilului de către ambii părinți, aceștia menținând acordul în prezența sa”, declară psihologul.

Ține-te de cuvânt față de copil, atât în privința lucrurilor relaxante, plăcute, de ”răsplată”, cât și în privința ”pedepselor”/restricțiilor stabilite împreună cu copilul pentru situațiile nedorite. “Respectarea cuvântului dat, punerea în practică și menținerea a ceea ce spunem, cu alte cuvinte echilibrul dintre vorbă și faptă, va râmâne un model de viață pentru copil”, conchide psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga. De peste 11 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Bârfa este o atitudine des întâlnită, o atitudine care nu doar deranjează, dar poate produce uneori chiar un rău iremediabil. Totodată, aceasta nu reprezintă o simplă informare, așa cum este deseori prezentată și nu este nici o conversație obișnuită deoarece, de obicei, “informația” este spusă cu intenția de a denigra și a produce un rău altei persoane. Uneori, poate să pară o remarcă binevoitoare, însă ea atacă persoana în mod indirect.

Potrivit psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), motive pentru care oamenii manifestă interes crescut față de viața personală sau profesională a altora pot fi diverse, însă pot fi remarcată 7 cauze principale, precum: lipsa de ocupație, obișnuința de a se compara cu alții, invidia și dorința de răzbunare, neputința de a rezolva sau accepta o situație, stima de sine scăzută și sentimente de inferioritate pe care persoana vrea să le „mascheze" prin punerea în inferioritate a celor din jur, mecanismul de apărare emoțional, menit să mute atenția de la aspectele nerezolvate din viața lor personală și mecanismul de apărare emoțional, menit să ”consoleze” persoana cu ideea că problemele ei sunt mai mici decât ale altora.

“Atunci când suntem tineri - cu cât suntem mai tineri! - suntem plini de energie, avem visuri mărețe, obiective, motivație și încredere în viață, în reușită. Suntem așa deoarece încă nu suntem pe deplin ”virusați” de părerile celor din jur, de negativism, perfecționism, criticism, de modelul lor de neîncredere, indolență, delăsare etc. Cu cât înaintăm în viață, cu atât riscul să devenim bârfitori (din motive de frustrări nerezolvate) crește. Ca atare, putem spune că bârfa este mai degrabă un Semn de Bătrânețe. Atunci când ”bârfitorul ”este totuși tânăr în buletin, putem lua în calcul o bătrânețe emoțională. În opoziție, un Semn de Tinerețe ar fi construirea unor atitudini de tipul: acceptare, joc, bucurie, prietenie, colaborare, liniște interioară, renunțarea la compararea cu alte persoane, renunțarea la ”gura lumii”, asumarea responsabilității pentru propriile decizii, comportamente, respectiv rezultate obținute în viață”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

5 sfaturi pentru a nu fi afectați de bârfele din jurul nostru

Totodată, pentru a ieși din acest cerc vicios și nu pune la suflet negativitatea cauzată de bârfa din jurul nostru, specialistul ne recomandă următoarele:

Acceptă și înțelege motivul bârfei având ca sursă, de cele mai multe ori, o rană emoțională nerezolvată.

Dacă ești tu cel care ești tentat să bârfești, alege să-ți ocupi timpul cu lucruri mai utile pentru creșterea ta personală și caută o cale să-ți vindeci rănile emoționale.

Când alții bârfesc în jurul tău, schimbă subiectul și direcționează discuția către aspecte  pozitive, utile.

Dezvoltă recunoștință pentru toate persoanele pe care le întâlnești în viață deoarece, fiecare te ajută în felul său să crești.

Caută continuu să-ți crești Inteligența Emoțională.

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane urmând 9 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială, instructor internațional yoga. De peste 11 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.