Primarul municipiului Olteniţa, Petre Ţone, vorbeşte în interviul acordat mai jos de problemele cu care se confruntă administraţia pe care o conduce din 2012, precizând că în ciuda dificultăţilor va găsi, ca de fiecare dată până acum, şi soluţiile de rigoare.
Domnule primar, am ajuns la jumătatea anului 2019. Spuneaţi o dată că este un an dificil din punct de vedere financiar dar întotdeauna v-am perceput ca un om nu doar realist ci şi optimist şi aţi reuşit să găsiţi cel puţin până la final de an soluţiile de redresarea a situaţiei de la nivelul primărie. Dacă am trage o linie după aceste 5 luni şi jumătate din acest an, ce ne-aţi spune?
Dacă tragem o linie, reiterez faptul că va fi un an foarte dificil. Îmi pare rău să o spun dar nu prea mai am încredere în promisiunile guvernamentale. În luna iulie ar urma să apară o rectificare. Văd că primarii de la Bucureşti sunt superfericiţi, i se va da lui Firea cât îi trebuie. Nu e un lucru rău, dar ce facem cu primăriile din teritoriu? Am în jurul Olteniţei, e normal ca toţi primarii indiferent de culoarea politică să fim prieteni între noi, doi primari care au dificultăţi majore cu plata salariilor în această lună. Deci nu este un lucru bun. Dumneavoastră vă aduceţi aminte că am mai spus, dacă nu am bani de salarii, plec acasă. Rămâne valabil! Deci, la Olteniţa, nu se va pune această problemă. Se va pune problema la anu’, când Legea 153 ne obligă să mărim salariile sau prevede că putem mări salariile. Dar să ajungem până acolo.
Deja, începând de anul acesta noi dăm şi voucherele de vacanţă, spre supărarea multora care au impresia că salariile din administraţia publică sunt foarte mari. Nu este adevărat! Este o glumă proastă, rostogolită de cei interesaţi.
Eu nu spun că mai avem salariile de mizerie de acum 3 ani, dar sub nicio formă nu avem salarii mari. Aici mă duc probabil la „talpa” primăriei, oameni, funcţionari publici care câştigă 2.200-2.400 lei, dar percepţia pentru că are 4.000 brutul, pentru că au trecut asupra angajatorului toate impozitele şi taxele, e că are salariu de 4.000 lei. Aoleu, ce o face cu el! Dar cât ia în mână din 4.000? 2.400 lei.
Păi trebuie să-i judecăm pe ăia 2.400. Dar pe noi, ca primărie, ne costă 4.000 de fapt, pentru că nu suntem scutiţi de aceste dări către statul român.
Eu mai cred că şi dumnevoastră aţi fost chibzuit atunci când aţi procedat pentru la mărirea salariilor şi nu aţi ales variantele maximale.
Nici pe departe, şi nu voi alege niciodată varianta maximală pentru că atunci i-am chemat pe toţi directorii şi le-am explicat de ce fac aşa. Pentru că dacă nu suntem atenţi putem oricând să ajungem în situaţia să nu putem plăti salariile. Mai ales, că ştiţi dumneavoastră, cei care beneficiază foarte mult după urma municipiului Olteniţa, stau cu sabia deasupra noastră şi mă refer aici la ADI Ecoaqua şi la SC Ecoaqua, care câştigă foarte mulţi bani din preţul de la apă şi canalizare dar cu toate astea, de exemplu acea cotizaţie de la ADI Ecoaqua de 2 mld pe an, mi se pare imensă raportată la numărul de salariaţi de la ADI Ecoaqua.
Mărirea acelui capital la SC Ecoaqua, cu care am fost de acord în urma unor discuţii care spuneau că vom plăti eşalonat până în 2022-2023, iar acum suntem somaţi să plătim, zor-nevoie acum, fără ca cineva să întrebe: „Mă, dar aveţi bani? De unde? E mult mai uşor, datul în judecată. Probabil că vor câştiga. Ei şi? La rândul meu o să deschid procese pentru că în ultimii 7 ani, în municipiul Olteniţa nu a demarat nicio investiţie, absolut niciuna pe acest segment de apă şi canalizare.
Deşi vi s-au făcut promisiuni.
Mi s-au făcut promisiuni. Am pierdut bani făcând SF şi PT pentru acea, celebră de acum, staţie de tratare a apei care trebuia, iniţial, să fie gata până în 2014, pe urmă mi s-a spus că până în 2018 iar acum suntem în 2019 şi mă omoară cu zile că a fost prinsă pe POIM, pe... Domnule, astea sunt poveşti! Ce POIM, ce nePOIM?! Problema e, ai demarat ceva? Ai făcut ceva? Pentru ce ceri atâţia bani? Pentru că de bine, de rău, Olteniţa îi dă numai pe apă pluvială, eu, municipalitatea, 700 de milioane lunar. Eu înţeleg că dumnealor mai dau prime de 1,5 mld. directorului, că au prime senzaţionale, că au acolo şi neveste, şi copii, şi... de toate. E o întreagă familie cu nepoţi, cu unchi, cu... dar acei bani vin de la cei mulţi şi de la mine din oraş care nu beneficiază de niciun fel de serviciu.
Este adevărat, şi mă vede Dumnezeu să nu o recunosc, că au aici, la Olteniţa un punct de lucru unde-i au şefi pe Crăciun şi pe Chirică, oameni cu care mă înţeleg extraordinar de bine şi care au fost de multe ori „la mâna Primăriei”, dar i-am ajutat pentru că au calitate umană şi te poţi încrede în cuvântul lor.
Păi ce să-l cred eu pe Cezar Neagu, care în momentul în care a venit director l-am întrebat: „Domnule director, toate promisiunile pe care le-am avut de la directorul pe care dumneavoastră acum l-aţi schimbat, rămân în picioare? –Domnule primar, aveţi cuvântul meu de onoare, nu numai ce vi s-a promis şi termenele la care vi s-a promis!” Păi, iertaţi-mă, dacă ajungem să ne batem joc unii de alţii, nu avem decât.
Şi au trecut ani de atunci.
Au trecut mulţi ani de atunci. Dacă vă aduceţi aminte a fost schimbat mi se pare în 2013, e vorba de dl. Iorgovici care era un director extraordinar. Şi atunci problemele noastre în loc să derive din ce avem de făcut pe Olteniţa, trebuie să mă cert cu Călăraşiul care vrea să-mi ia şi acţiunile, că nu am vărsat la timp capitalul social. Eu sunt curios cum o vor face, pentru că indiferent ce formulă vor alege, eu mă voi adresa instanţelor de judecată. Iar dacă instanţa spune da, are dreptate dl. Cezar Neagu, să le ia, asta e. Dar până atunci nu sunt de acord sub nicio formă, iar eu nu am spus niciodată că nu vom plăti acest capital social. Îl vom plăti eşalonat, în funcţie de posibilităţile noastre financiare.
Acelaşi lucru şi cu cotizaţia. Eu nu am spus că nu sunt de acord să plătesc! Vom plăti, dar în ziua în care vor demara investiţii pe Olteniţa.
Să-şi ducă la bun sfârşit ce şi-au asumat.
Fără discuţie! Acum, că m-am ambalat puţin cu Ecoaqua asta, aş dori să revenim la noi în oraş. Cred că ştiţi, au trecut acele alegeri, PSD Olteniţa şi-a ţinut statutul, deci am câştigat dar câştigul nostru a trezit şi multă ură. De exemplu, în parcul din Olteniţa unde sunt seară de seară sute de oameni, n-o să vă vină să credeţi dacă mergeţi să vedeţi, se găsesc 2-3 #REZIST care neapărat trebuie să exploateze ceva împotriva primarului. Şi în loc să vorbim de frumuseţea din parc, vorbim că e prea multă verdeaţă. Acea verdeaţă, acele flori care atrag ţânţari şi că vezi Doamne, avem copil şi ne mănâncă ţânţarii copilul. Cine o opreşte pe respectiva să dea cu nişte creme protectoare?
Nu e bună verdeaţa pentru că generează invazie de ţânţari?
Exact! Şi de ce ne trebuia nouă statuie. Păi, iertaţi-mă, dacă unii dintre noi suntem needucaţi şi nu ne iubim nici măcar strămoşii, pe cei care au căzut pe câmpurile de luptă ca noi să fim astăzi unde suntem, aceşti oameni nu merită respect. E adevărat că-l avem pe Mişa... Nu ştiţi cine e Mişa în oraşul Olteniţa?
Nu.
Mişa era un cetăţean care umbla...., era puţin dus cu pluta. Acum avem un nou Mişa, fostul primar care umblă pe stradă şi vrei nu vrei te întreabă ce faci, cum e, cum nu e, cum va candida el şi va face el ceva.
Este interesat de o nouă revenire?
Este interesat dar formula aleasă deranjează extraordinar pe foarte mulţi. E atât de .... haideţi să nu folosesc cuvinte... eu cred că nu prea îl duce capul. El chiar nu s-o gândi că marea majoritate a oamenilor vin să îmi spună mie? Îi transmit prin intermediul ziarului, că nu mă interesează. Să se ducă să facă o campanie civilizată şi dacă se poate să le laude cu ce a făcut el, nu cu ce crede el că nu am făcut eu bine.
Că dacă se duce acum la spital şi vreau să-i dau o bucurie, aproape sigur în următoarea săptămână mai aduc 130 mld lei, e adevărat în bani vechi.
Spitalul Olteniţa va deveni unul dintre cele mai frumoase şi mai dotate spitale din România! Am primit acum avizul şi pentru CPU, vom angaja rapid, avem deja urgentişti, am adus pe cineva la ATI, mai vreau cel puţin două persoane la ATI şi suntem pe cale să dăm lovitura, avem un medic care face chirurgie cardio-vasculară. Şi am scos la concurs postul pentru că există nişte mecanisme. Dacă nu ocupă postul în spital nu pot să-i fac rost de paturi. Am făcut demersurile la minister şi ni s-a comunicat că atâta timp cât nu avem un medic angajat al spitalului pe acest segment nu pot înfiinţa aşa ceva. Dar acum am scos la concurs postul de medic chirurg pe cardiovascular şi vom avea şi această disciplină. Eu nu spun că nu mai sunt foarte multe de făcut, dar vă rog să mergeţi să vedeţi cum arată spitalul.
Întâmplător, ieri am fost (n.r. joi, 13 iunie) şi poate am avut o atitudine puţin nela locul ei pentru că i-am certat pe cei doi directori adjuncţi care nu aveau nicio vină. Am văzut într-un salon două cearşeafuri care aveau mici găurele în condiţiile în car noi avem pe stoc cearşeafuri nou-nouţe. Dar să ştiţi că mentalitatea oamenilor... vom avea foarte mult de lucrat cu ei. Eu vorbesc acum de infirmiere, de femei se servici, de cei mici, pentru că nu trebuie să-mi vină directorul să-mi vadă cearşeafurile. Infirmiera trebuie să-i sună, şi să-i spună „Domnule director s-a fisurat aici. Aţi spus că avem noi. Să punem cearşeafuri noi-nouţe!” E păcat de restul dacă nu lucrăm şi la micile detalii. Dar una peste alta aven un spital extraordinar.
Foarte mulţi bani aţi adus de la minister pentru spitalul ăsta.
Da, pentru că ne batem. În afară de aceşti bani avem în lucru nişte fonduri norvegiene. Dacă te zbaţi şi umbli, şi încă odată vă spun am avut un noroc senzaţional cu această directoare. E adevărat că e olteancă, vorbeşte mult. E adevărat că uneori nu e diplomată de nicio culoare dar e o bună profesionistă şi „arde” efectiv să avem un super spital. Îşi pune toată energia în slujba spitalului. De aia uneori „sare calul”, vrea ca toţi să fie ca ea. Nu se poate, este imposibil. Şi eu trebuie să mă duc, cum v-am spus că am fost şi ieri, şi o mai temperez. Dar, una peste alta, vă rog să mă credeţi, avem cu ce să ne lăudăm.
Casa de Cultură?
La Casa de Cultură se lucrează intens, dar doar de două zile la partea de amenajare exterioară. Din cauza acestor ploi care nu se mai sfârşesc de o lună şi ceva aproape două, nu s-a putut lucra efectiv, pentru că eu nu am permis să se lucreze pe ud. Imaginaţi-vă ce ar fi pe un teren mocirlos să torni beton şi pe urmă să vii cu granitul. Păi ăla se surpă când ţi-e lumea mai dragă. Şi atunci, am zis să facem calitate. Acum se lucrează, şi astăzi am fost acolo, erau douăzeci de oameni cel puţin. Se lucrează la partea exterioară. În momentul în care terminăm partea exterioară am promisiune de la noul director al Centrului Cultural, Virgil Diaconu. Întâmplarea face, şi o spun cu plăcere, că eu îl consider prietenul meu. M-a sunat, şi în urma memoriilor, că am două făcute acolo, mi-a spus că mă prinde în stagiunea de toamnă cu 7 spectacole.
Ceea ce e un lucru pozitiv.
E puţin spus pozitiv. E un lucru extraordinar! Sper să nu se fi molipsit şi el de la Iliuţă şi să nu se ţină de cuvânt. Că dacă stă prea mult lângă Iliuţă, asta e boală care se ia. Totdeauna de când sunt primar şi toată viaţa am spus ce am crezut eu că e bine sau rău. De multe ori, unor prieteni nu le-a convenit, mulţi m-au judecat prin prisma lor fără să încerce să vadă ce am vrut să spun. Iar dacă am ajuns până la vârsta asta nu mai îmi arde mie să fac curte sau să perii pe cineva.
Estimativ când credeţi că va fi finalizată?
Dacă timpul ne permite ea poate să fie gata şi la sfârşit de iulie. Păi ce faci când în august nu sunt spectacole? Deci noi va trebui să ne cuplăm cu deschiderea stagiunilor teatrale. Probabil sfârşit de august, început de septembrie.
Vă grăbiţi încet acum, cum se spune.
Exact. Am pierdut cum am vrut eu în aprilie. Gândiţi-vă că am avut o iarnă destul de păcătoasă iar aceste ploi efectiv ne-au scos din minţi. Nu s-a putut lucra.
Mulţumesc şi mult succes!
