“Cum știu dacă mă iubeste?” - este cea mai importantă întrebare și totodată temere care apare mereu în cupluri, fie că vorbim de cele nou formate sau de cei care sunt împreună de ani de zile. Această frământare continuă este motivul pentru care tot mai multe cupluri se ceartă sau se despart.

În opinia cunoscutului psihoterapeut Angela Nuțu (foto jos), vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză, frământările apar de cele mai multe ori pentru că nu am discutat despre așteptările pe care le avem, atât noi, cât și partenerii noștri, iar unele reacții pasive pot fi interpretate drept lipsă de iubire.

“De câte ori nu i-ai spus că îl iubești iar el nici măcar nu a reacționat în vreun fel? Parcă a trecut pe lângă el fără ca el să fi realizat o clipă că i-ai vorbit? De câte ori nu i-ai zis „Te iubesc” și ai așteptat un „Și eu te iubesc” care nu a mai venit niciodată și te-ai simțit dezamăgită și confuză? O altă variantă a aceleași situații ar fi: îi faci de mâncare, îi speli, ai grijă de el, iar el… nu reacționează în nici un fel. Nu îți aduce flori sau bomboane sau o atenție cât de mică! Nu îți arată în nici un fel că te iubește dar o spune necontenit. Vorbe goale… om fără cuvânt! Îți par cunoscute aceste situații? Dacă DA, atunci te felicit, ești parte din aproximativ 90% din populație. Dacă nu, atunci ești o fericită care a avut norocul să „nimerească” o persoană care are același mod de a interpreta viața. Fiecare om e diferit. Știu, această afirmație pare să nu mai aibă nici o putere în zilele noastre, este descărcată aproape complet de orice valoare și totuși… chiar așa este. Fiecare om este diferit pentru că fiecare om vede viața în felul său. Cu toate acestea, acest „fel” de a „vedea” viața nu este aleatoriu și nici nu sunt sute de moduri.Este mult mai simplu de atât. Modul în care vedem viața și interpretăm evenimentele din jurul nostru este bazat pe sistemul nostru de reprezentare”, explică psihoterapeutul Angela Nuțu.

Sistemul de Reprezentare (VAKOG) – motivul pentru care interpretăm atât de diferit evenimentele și reacțiile celor din jur

Specialistul afirmă că percepem viața prin simțuri, iar cele cinci simțuri standard sunt văzul, auzul, mirosul, atingerea, gustul. Fiecare dintre noi ne folosim de unul dintre aceste simțuri ca sistem de bază și în același timp ca filtru, prin care și cu ajutorul căruia, interpretăm lumea din jurul nostru și pe noi înșine. Cei mai mulți oameni sunt vizuali, dar aceasta nu este o regulă. Unii sunt tactili (adică kinestezici), alții auditivi, olfactivi, gustativi etc.

“Sistemul de reprezentare este unul dintre motivele principale pentru care fiecare dintre noi interpretăm atât de diferit, același eveniment, aceeași situație. Spre exemplu, trei oameni se uită la o imagine și exclamă: Primul: Nu-mi pică bine treaba asta. Al doilea: Ceva pute la secvența asta. Al treilea: Nu văd ce e așa special aici.. După cum observăm din exemplul de mai sus, fiecare vorbește pe „limba sa”, folosind expresii proprii sistemului de reprezentare. Cunoscând sistemele de reprezentare și modul în care acestea se exprimă și se manifestă, este ca și cum am avea, instant, un dicționar care ne permite să înțelegem manifestările celor din jur și astfel să realizăm ce anume vor să zică sau ce intenție au”, explică psihologul Angela Nuțu.

Cum știu dacă mă iubește?

Știind acest aspect esențial, putem acum să descifrăm imediat mesajele pe care le primim de la ceilalți, atât verbale cât și non verbale. Suntem așadar „înarmați” cu o cunoaștere care ne permite, poate pentru prima dată, să putem discuta cu oricine, în orice „limbă”, să putem vorbi cu fiecare om „pe limba sa”.

“Tu poate te plângi că iubitul tău nu îți arată că te iubește și doar o declară… vorbe goale. Este foarte posibil ca el să se plângă că tu nu îi spui niciodată că îl iubești. Desigur, faci o mulțime de „chestii” dar nu îi spui niciodată… Iar el asta are nevoie să audă. Despre ce vorbim de fapt aici? Despre faptul că unul dintre voi este Vizual iar celălalt Auditiv. Iar acum, pentru că știi acest lucru, poți să vezi, să auzi, să simți, cu alte cuvinte, să observi și să interpretezi mult mai bine interacțiunea cu el. Tot ce ai nevoie este să cunoști cheia fiecărui sistem în parte, pentru a putea descifra codul fiecărui om în parte”, conchide psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

Angela Nuțu este Psihoterapeut și unul dintre cei mai cunoscuţi şi bine pregătiţi traineri din România, vicepreşedinte al Asociaţiei Române de Hipnoză. Are experiență de peste 10 ani în domeniul comunicării și al instruirii adulților și de peste 15 ani în domeniul antreprenoriatului și al afacerilor. Membru Fondator al Asociației Române de Coaching, Formator acreditat ANC, Trainer acreditat NLP, Trainer acreditat Metoda Centrum, Psihoterapeut.

Boală este consecință unor convingeri false, adânc înrădăcinate în ființa celui bolnav, uneori atât de adânc, încât ajung să se manifeste la nivelul corpului fizic și putem vorbi în acest caz despre somatizare.

În opinia cunoscutului psiholog Laura Maria Cojocaru, boala psihologică și emoțională este dureroasă, iar de cele mai multe ori, ea mutilează sufletele în care și-a făcut loc depresia, anxietatea, teamă, nesiguranță, singurătatea, sentimentul că eșți nedreptățit, că nimic nu mai are rost, că nu mai eșți important pentru nimeni. Mai mult, dacă vei întreba persoanele aflate în acesta situație, dacă vor să iese din aceste stări, cele mai multe, probabil, îți vor răspunde: ”Da”. Însă foarte puține persoane din cele care vor da acest răspuns sunt cu adevărat dispuse “să se facă bine”.

“Pare de necrezut, este o afirmație care poate revolta: “Este cineva care nu vrea să se facă bine?” Răspunsul, oricât de ciudat ar părea, este da. În mod conștient toți vrem să ne fie bine, să nu suferim, să ne putem bucura de viață, să râdem, să trăim din plin. Însă la nivel inconștient ceva din noi ne împiedică să ne facem bine. Este vorba despre beneficiile ascunse ale bolii. Da, boală are și beneficii. Există oameni care nu își doresc să fie cu adevărat vindecați, deoarece sunt în căutare de alinare, iar vindecarea este dureroasă, iar întoarcerea la o viață de om sănătos poate fi neplăcută, inconfortabilă”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Atenția și afecțiunea celor din jur obținută prin manipulare

De cele mai multe ori, în ciuda bolii, persoanele în cauză se complac în aceasta situație deoarece obțin atenția și afecțiunea celor dragi, chiar dacă prin intermediul manipulării de genul: “Nu vezi că mi-e rău? De ce nu mă înțelegi?” (în traducere “dacă mie mi-e rău, tu cum îți permiți să-ți fie bine”?), “Nu ai făcut niciodată nimic pentru mine!” și exemplele pot continua la nesfârșit.

“Prin această tehnică, persoana bolnavă îi determină pe ceilalalți să facă din ce în ce mai mult pentru el doar ca să-l vadă fericit. Tot acest joc manipulativ nu face nimic altceva decât să adâncească problemele psihologice/emoționale, deoarece faptul că persoana de lângă tine se simte vinovată că tu nu eșți fericit/ă sau se simte dator să renunțe la nevoile și dorințele lui că să-ți fie ție bine, nu-ți rezolva problema ta ci, din contra, o alimentează. Mai mult de atât, persoana de lângă tine, căreia-i faci asta se poate îmbolnăvi și ea, iar tu, acel “bolnav și neînțeles” nu vei fi capabil să-i fi alături și “la rău” așa cum ți-a fost respectivă persoană, ba chiar te vei revoltă: “cum ai îndrăznit să te îmbolnăveșți și tu, cine mai are grijă de mine acum?”. Poate pleci și cauți pe altcineva “să aibă grijă” de ține și să-ți mângâie durerile și stările depresive, dar nu te vei face bine niciodată alături de cineva care-ți întreține boală ci doar alături de partea sănătoasă din ține care poate lua atitudine și poate trece la acțiune”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Boala este oglinda în care ne putem vedea tendințele ascunse, negate

Luptându-ne cu boală, și luându-i că aliați în acesta lupta și pe cei din jurul nostru, nu facem decât să ne adâncim și mai mult în durere. Negarea stărilor depresive, anxioase, negarea suferinței, resentimentelor, negarea faptului că într-un moment al vieții ai nevoie de ajutor, devine un efort inutil care doar maschează simptomele dar nu le vindecă.

Boala este întotdeauna un semnal asupra consecințelor credințelor, faptelor și atitudinilor noastre, este cea care ne pune față în față cu noi înșine. Ea este oglindă în care ne putem vedea tendințele ascunse, negate, condamnate ale sufletului nostru și fața mai puțin plăcută a defectelor noastre pe care ne este greu să le recunoaștem din cauza prejudecăților și a inhibițiilor născute din constrângeri sociale, familiale, religioase, politice, profesionale, s.a.m.d.

“Privită din acest punct de vedere, boala devine astfel  cheia spre vindecare. Putem să nu folosim acesta cheie sau putem alege conștient să îndepărtăm umbrele amăgitoare ale beneficiilor imediate și să ne conștientizăm părțile mai greu de acceptat pentru ego-ul nostru, mobilizându-ne pentru a face lumina în propriul suflet, în propria minte și în propriul trup, oricât de greu ar părea la început. Procesul vindecării este doar o chestiune de timp pentru cel ce are curajul să înceapă să se cunoască, să renunțe la “beneficii” din teamă de a nu le pierde, pentru cel ce nu se mai lasă condus de frică ci de dorința de a se transformă cu adevărat în ceea ce-și dorește să fie”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației ”Generația Iubire”, este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natura minţii umane, urmând 8 formări profesionale cu abordări diferite - psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consultant Panorama Socială. De peste 9 ani ghidează oamenii atât în ședințe individuale cât și de grup și organizează cursuri şi traininguri în România, cu scopul de a-i face pe oameni să-și acceseze și utilizeze la potențial maxim resursele interioare.

Vineri, 12.04.2017, ora 09.17, două echipaje de descarcerare, un echipaj de prim ajutor SMURD încadrat pe ATPMV (Autospeciala transport personal şi victime multiple) din cadrul Detaşamentului de pompieri Călăraşi și un echipaj de prim ajutor SMURD din cadrul Secției de pompieri Dragalina au fost solicitate prin intermediul 112 – număr unic pentru apeluri de urgenţă, să intervină pe DN 21, la km 10, pentru acordarea primului ajutor mai multor persoane şi pentru asigurarea tuturor măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor, în urma unui accident rutier grav, în care au fost implicate două autovehicule.
În urma accidentului au rezultat două victime din cele patru implicate, un bărbat care se afla singur în autovehiculul înmatriculat în județul Călărași, a primit îngrijiri medicale din partea unui echipaj S.A.J., care l-a preluat și l-a transportat la U.P.U. Călărași, acesta prezenta doar escoriații la nivelul capului și membrelor superioare, fiind conștient, iar femeia din celălalt autoturism, (în care se mai aflau doi bărbați), în vârstă de 30 de ani se afla în stop cardio respirator.
Pentru aceasta s-au început manevrele de resuscitare și s-a solicitat elicopterul SMURD, care a aterizat la locul accidentului în jurul orei 09.50.
S-au continuat manevrele de resuscitare conform procedurilor, însă din nefericire, fără succes, medicul declarând decesul tinerei.
Ceilalți trei bărbați implicați în accident nu au suferit traumatisme grave, au primit îngrijiri medicale și au fost transportați la U.P.U. Călărași.
Urmează să fie stabilite cu exactitate de către organele abilitate circumstanțele în care s-a produs teribilul accident rutier, soldat cu pierderea unei vieți omenești.

Părinţii sunt cei care impun stilul de viaţă pe care îl va adopta un copil, sunt responsabili pentru alimentaţia copiilor și de comportamentele pe care le adoptă copilul.

Din nefericire, într-o societate în care toate activitățile se desfășoară contra-cronometru, este extrem de dificil să mai acordăm atenția cuvenită copiilor noștri, însă psihologul Lenke Iuhoș (foto) afirmă că acest lucru poate fi extrem de nociv pentru sănătatea emoțională a copilului, aspect care va avea efecte negative pe termen lung, inclusiv în viața lui de adult. Specialistul afirmă că există cel puțin 5 acțiuni eficiente, prin care putem spori relația dintre părinte și copil prin activități comune.

1. Să stăm la discuţii. “Juniorii înţeleg, chiar înţeleg ce spun adulţii. Copilul, în inocenţa lui nu e pregătit mental să ia decizii singur, însă poate înțelege, dacă i se explică pe înțelesul lui, de ce trebuie să adopte un anumit stil de viață sau altul. Discuţiile simple, concrete, despre ce e bine şi ce e rău aduc mult îl vor ajuta foarte mult și i se va da încredere să facă pași în acea direcție, astfel încât să intre în rutina lui zilnică. În acel context, comunicarea atinge în profunzime relaţia dintre părinte şi copil. Exersaţi cu transparenţă, cu informaţii adevărate îmbrăcate pentru copilăria lui. Copiilor le place să fie ghidaţi”, explică psihologul Lenke Iuhoș.
2. Să le oferim suport. “Copiilor le place să se coopereze cu ei. Sănătătea stă în modul de viaţă, iar aceasta se formează în primii 7 ani. Obiceiurile alimentare, obiceiurile de mişcare se adoptă în anii educaţionali. În aceşti ani copilul primeşte educaţie atât din partea familiei cât si de la şcoală. Suportul este un context în care trăieşte copilul, un mediu, un moment în care în neputinţă primeşte încurajare înnăbuşită de iubire. Suportul înseamnă şi o apreciere acordată copilului în momentul în care el a efectuat paşi corecţi în a dezvolta propriul stil de viaţă, care aduce beneficii clare în sfera sănătăţii sale”, afirmă psihologul Lenke Iuhoș.
3. Să îi încurajăm la acţiune. “Acţiunea ne face să trăim. Programul unei zile se poate discuta împreună cu copilul, nu doar impune, deoarece nu se va simți confortabil să facă unele lucruri. Discuţiile eficiente atrag acţiuni imediate. Acesta este secretul implicării copilului în a face ceva. Copiii pot participa la gătitul în familie, atunci când pregătim masa, să o facem împreună cu ei, să implicăm copiii în cumpărarea alimentelor sănătoase etc. Acţiunile devin astfel automatisme. Imaginea viitorului adult se creează în copilărie, iar regulile de viaţă învăţate în copilărie, devin principii trăite în viaţa de adult. La acea vârstă nu e imposibil, dar e destul de greu să schimbi stilul dezordonat de viaţă al unui om fără implicaţii şi costuri considerabile”, declară specialistul.
4. Să fim modele pentru ei. “Părinţii sunt responsabili de ce modele de viaţă absorb copiii lor, aspect care din păcate a dispărut la Generația Z și Alpha și care erau la mare căutare și chiar extrem de eficiente pentru Generația Y. Modelele apar cu rapiditate, însă au o calitate de preţuit, sunt selectabile. Le acceptăm sau nu. Copiii sunt în creştere, ei se agaţă de tot ce pot prinde uşor. Aceste modele venite din famile, şcoală, societatea restrânsă sunt captivante, devin reguli pentru ei. Ei nu remarcă corect comportamentele dăunătoare stilului de viaţă. E preferabil ca părinţii să selecteze ce fel de comportamente sunt benefice pentru copiii lor, care sunt obiceiurile care pot apărea zi de zi în viaţa acestora”, consideră psihologul.
5. Să facem sport împreună. “Mişcarea e libertate pentru copii. E recomandat să fie adus cu înţelepciune în programul copilului un program de sport eficient pentru vârsta lui. E riscant atunci când mişcarea prin sport este introdusă forţat sau dacă alegem sportul pe care nu-l înțelege sau nu i se potriveste. Nereuşita acceptării programului de sport poate fi prevenită prin colaborare cu un medic specialist, care poate da indicaţii din punct de vedere fizic şi mental. E indicat ca sportul şi şcoala să se îmbine armonios”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

Marţi, 16 aprilie 2019, între orele 10.00 – 12.00, în cadrul programului ,,Școala Altfel”, Inspectoratul de Jandarmi Județean Călărași a fost gazdă pentru aproximativ 150 de copii și cadre didactice din Școlile Gimnaziale ,,Mihai Viteazul” și ,,Mircea Vodă”, din municipiul Călărași.
Activitatea a debutat cu întâmpinarea celor mici care au fost conduși către atelierele organizate pentru prezentarea materialelor şi mijloacelor de intervenţie din dotarea Jandarmeriei Călărași, precum și a autovehiculelor folosite în misiunile de intervenție.
Activitățile s-au încheiat cu prezentarea unor exerciții demonstrative pregătite de luptătorii subunităţii de intervenție incluzând procedee de autoapărare şi dresaj canin.
Cu această ocazie, au fost distribuite materiale promoţionale prin care copiii au fost informați cu privire la rolul pe care Jandarmeria îl are în asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă publică, acționând pentru prevenirea violenţei şcolare și promovarea dialogului ca principală cale de rezolvare problemelor pe care aceștia le întâmpină în viața cotidiană.

Luni, în data de 25.03.2019, în intervalul orar 21.00 - 23.30, pe platforma unui mare magazin de bricolaj, situat la ieșirea din municipiu I.S.U. Călăraşi a desfăşurat un amplu exerciţiu tactic de cooperare în cazul producerii unui cutremur, fiind simulate mai multe intervenţii de salvare a persoanelor și acordarea primului ajutor, salvări de la înălțime, căutare victime surprinse sub dărâmături cu echipă canină și multe altele.

Au participat la această aplicaţie tactică: cadre ale I.S.U. „Barbu Ştirbei” Călăraşi cât și 1 post medical avansat aparținând I.S.U. „Barbu Catargiu” Ialomița, medicul Coordonator U.P.U. SMURD – doctor în medicină de urgență Viorica Gheorghiță, Serviciul de Ambulanță Județean Călărași, echipaje ale Poliției Române, Jandarmeriei, Poliției Locale, Inspectoratului de Stat în Construcții, reprezentanții Crucii Roșii - Filiala Călărași, specialiști din cadrul furnizorului de gaze naturale, cât şi, desigur, personal și reprezentanți ai Serviciului Privat pentru Situații de Urgență al magazinului de bricolaj.

Tema exerciţiului tactic de cooperare a urmărit modul de acţiune al forţelor cu atribuţii în managementul situaţiilor de urgenţă in cazul producerii unor situaţii de urgenţă in zona de competenţă a I.S.U.J. “Barbu Ştirbei” Calarasi şi asigurarea unui răspuns coordonat al tuturor structurilor cu atribuţii de intervenţie la nivelul judeţului Călăraşi în cazul producerii unui cutremur de mare intensitate cu manifestări deosebit de rapide si efecte limitate in timp, având ca rezultat victime multiple.

Potrivit scenariului, 10 persoane au avut de suferit în urma cutremurului și au rămas blocate în diverse puncte ale magazinului, iar alte 10 s-au autoevacuat.

Scopurile generale ale acestei aplicaţii tactice au fost următoarele: verificarea concepţiei de acţiune stabilită prin planul desfăşurării exerciţiului tactic şi a capabilităţilor de intervenţie la nivelul zonei de competenţă a I.S.U. Călăraşi; elaborarea concepţiei specifice privind planificarea, pregătirea, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de răspuns, precum şi concepţia de acţiune în situaţii de urgenţă; evaluarea eficienţei intervenţiei autospecialelor, a echipajului SMURD, a echipajelor de descarcerare, precum şi a necesarului de resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă cu forţele proprii; evaluarea consecinţelor probabile ale surselor de risc şi pregătirea psihologică a personalului în vederea realizării unei intervenţii eficiente; organizarea cooperării între forţele participante şi stabilirea necesarului de forţe, mijloace şi echipamente specifice necesarue pentru situaţia cea mai nefavorabilă; verificarea practicabilităţii căilor de acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie; verificarea eficientei procedurilor de intervenţie pentru situaţiile tactice simulate, conducerea într-o concepţie unitară a acţiunilor de intervenţie.

Aplicația tactică de cooperare cu forțe și mijloace în teren s-a desfășurat în condiții optime, fiind bifate toate cererile scenariului de intervenție, s-au simulat proceduri dintre cele mai complexe, iar la final, s-a putut spune că exercițiul s-a dovedit a fi un bun antrenament pentru o situație reală. Astfel de exerciții de cooperare se vor mai desfășura și în următoarele etape, în concepții asemănătoare, astfel încât personalul participant să poate deprinde abilități eficiente de salvare în condițiile cele mai vitrege de intervenție.