După egalul (atenţie, nu eşec!) de acasă cu Hermannstadt din ultima etapă a turului play-out-ului, înregistrat în Sâmbăta Mare, o serie de suporteri călărăşeni „de bine” şi-au vărsat pe Facebook, chiar şi în prima zi de Paşte, nu doar supărarea pricinuită de scor şi de jocul „galben – albaştrilor” ci şi ura, uşor viscerală, pe Dan Alexa pe care l-au jignit şi înjurat într-o manieră care nu face cinste nici unui creştin. În opinia lor, antrenorul Dunării se face vinovat de situaţia în care se află Dunărea, o parte dintre ei solicitând din toţi rărunchi demisia sau demiterea lui. Mai pe scurt, a fost iadul pe pământ, preţ de vreo 2 zile. Bineînţeles, a fost aproape imposibil să mai temperezi ura de pe net în ciuda unor argumente măcar decente dacă nu chiar şi convingătoare, postate printre şuvoaiele de „jigniri” şi „înjurături”.
Au fost şi „voci”, extrem de vocale care de mult timp se erijează în vajnice apărătoare ale banului public, arătând cu degetul spre autorităţile locale care în loc să investească în infrastructura stradală şi / sau rutieră, bagă bani în toţi neaveniţii cărora n-are cum să le pese de acest club pentru că nu simt „călărăşeneşte”.
Am încercat, recunosc, în zadar însă, cu mijloace relativ modeste să explic unor prieteni virtuali că salariile jucătorilor şi staffului tehnic, de pildă, sunt asigurate din suma primită de la LPF. Inutil!
O săptămână mai târziu, mai bine zis ieri, Dunărea, tot cu Dan Alexa pe bancă, a scris o mică pagină de istorie câştigând pentru prima oară o partidă oficială în faţa unui nume de legendă al fotbalului românesc, Dinamo Bucureşti. A fost prima victorie, după ce alte două confruntări anterioare, toate însă disputate în acest sezon s-au încheiat la egalitate.
Dar ce să vezi? Contestatarii de „ieri” n-au mai avut acum timp de „păreri”, semn că le-a mers la suflet nu doar rezultatul ci şi maniera de joc. Au tăcut şi bine au făcut! Nici nu vreau să mă gândesc la ce supliciu ar fi fost supus din nou Dan Alexa în cazul unui insucces cu Dinamo! Da, sunt sigur că nu vor ezita să dea din nou cu Alexa de pământ dacă situaţia o va impune. Să stea la pândă, nu-i bai!
„Furia” de pe net, cred că are nu doar un substrat sportiv ci şi unul politic. E drept că fotbalul e sportul rege iar aici sunt cei mai mulţi microbişti care le ştiu pe toate. Parcă nicăieri „discuţiile” nu-s mai încinse ca aici.
Dar n-am văzut, cel puţin până acum, aceeaşi grijă a suporterului călărăşean şi faţă de modul în care se toacă banul public pentru echipa de handbal, apreciată de mulţi, drept „jucăria” preferată a lui Drăgulin. E adevărat că AHC Dunărea s-a calificat şi în acest sezon în play-off dar să nu fie chiar nimeni intrigat de faptul că salariile a doar 22 de persoane (jucători+staff) sunt suportate integral din bani publici locali? De ce? Pentru că sumele de la LPH sunt zero întrucât liga nu există iar banii din televizări sunt insignifiante în raport cu salariile handbaliştilor. Bunăoară, anul trecut, primăria condusă de Drăgulin a virat în contul clubului 45 de miliarde de lei vechi la care s-au adăugat alţi 9,5 miliarde lei vechi de la Consiliul Judeţean (că şi “el” e membru asociat). Deci în jur de 54,5 de miliarde de lei vechi care să acopere şi salarii lunare de 6000 de euro net! Asta spre deosebire de AFC Dunărea, o “uzină” sportivă cu 84 de salariaţi, formată dintr-o echipă de seniori în L1, vreo 5 formaţii de juniori şi cu hrana asigurată pentru vreo 95 de persoane. Şi care în plus are nevoie de investiţii în infrastructură ca să-şi desfăşoare activitatea (vezi nocturna, degivrarea, etc) în condiţiile impuse de LPF şi FRF. În partea “ailaltă”, e mai simplu. Să te antrenezi şi să joci într-o sală pentru care plăteşti o chirie modică, nu-i puţin lucru!
Sigur, libertatea de exprimare este garantată, mai ales pe net. În ciuda dimensiunilor sale economice reduse, Călăraşiul are, totuşi, puterea să susţină financiarmente 3 echipe care evoluează în prima ligă. Sportul de pewrformanţă s-a dezvoltat bine la Călăraşi iar lucrul acesta merită subliniat. Eforturile sunt uriaşe mai ales că priorităţile impun şi alte investiţii în regim de urgenţă.
Contestatarii vor vedea întotdeauna partea goală a paharului. Să fie sănătoşi! Dar cred că dincolo de păreri, cele mai multe dintre ele spuse la nervi, n-ar fi deloc rău să valorizăm şi mai mult ce avem, pentru că într-o bună zi… nemulţumitului i se ia darul.
PS: Aşa cum AFC Dunărea 2005 şi-a postat bilanţul pe site-ul propriu, n-ar fi rău ca exemplul să fie preluat şi de AHC Dunărea 2014.
