Continuăm interviul realizat zilele trecute cu antrenorul Dunării, Marian Şotârcă, prezentând mai jos ultima parte. La capătul unui sezon de neuitat, “galben –albaştrii” au intrat în vacanţă însă nu acelaşi lucru l-a făcut şi Şoty. Pregăteşte deja strategia pentru sezonul viitor. Iar gândurile dar şi aşteptările sunt uriaşe. Obiectivul este calificarea în ultimul act al campionatului.

Marian, sunteţi deja în vacanţă. Două luni de pauză... Dar bănuiesc că tu n-o să ai prea mult timp la dispoziţie.

Într-adevăr, la câteva zile după meciul cu Autobergamo Deva, din finala mică, au plecat toţi jucătorii acasă. Vacanţă două luni până la sfârşitul lunii iulie. Strategia noastră în această perioadă vizează păstrarea în mare parte, a aceluiaşi lot.

Va pleca cineva?

Da, deocamdată, a plecat portarul Igor Fernandez. Dar am adus pe altcineva în locul său. Un nume important din futsalul românesc pe care-l vom divulga în curând. Revenind la strategie, ideea este să mergem pe aceeaşi linie, cu aceeaşi jucători. În ceea ce mă priveşte, să vedem dacă voi mai juca sau nu. Nu va fi o vară calmă. Aştept să demarăm treaba pentru a obţine rezultate măcar la fel de bune şi în sezonul viitor.

Cum ar spune francezii „noblesse oblige”, ceea ce înseamnă că va trebui să tragem tare ca să păstrăm ce am cucerit.

Da. Va fi dificil pentru că şi celelalte echipe ar putea să investească şi atunci e clar că viitorul campionat va fi, măcar, la fel de puternic.

Din punctul meu de vedere, mi se pare că eşti omul potrivit pentru a deveni, într-o bună zi, selecţionerul echipei naţionale. Şi cred că acea zi nu e prea departe. Spune-mi dacă te-ai gândit vreodată la o astfel de variantă? Dacă eşti pregătit emoţional şi profesional să conduci o echipă reprezentativă?

Sincer, n-am stat să mă gândesc la o astfel de ipoteză. Aici, la Călăraşi, am liniştea necesară să lucrez. În plus, sunt apreciat de conducere. Rezultate, cred că am avut. Vom vedea dacă va fi să vină vreo ofertă de la federaţie. Bineînţeles că vom discuta. Profesional, cariera mea de antrenor nu e foarte mare. De 6 ani antrenez. Anul acesta am avut cele mai bune rezultate. Faptul că am avut la dispoziţie şi jucători de calitate, a contat foarte mult.

Emoţional, când ajungi la un nivel înalt trebuie să faci faţă presiunilor, să ştii cum să gestionezi lucrurile.

Deocamdată nu mă gândesc la echipa naţională. Dacă va fi să fie, vom vedea dar deocamdată sunt la Călăraşi şi trebuie să fac treabă aici.

Pe cine ar trebui să evidenţiem în afara jucătorilor, pentru acest sezon deosebit?

E clar că cel mai mare merit îl are domnul Ivanciu pentru că a reuşit să menţină această echipă. De asemenea, reprezentanţii Primăriei care ne-au oferit susţinerea financiară, precum şi oamenii care ne-au ajutat cu rezolvarea documentelor necesare înscrierii clubului. Federaţia ne-a oferit un răgaz dorind ca noi să continuăm, ceea ce a însemnat foarte mult pentru noi.

Te-ai revanşat faţă de toţi cei menţionaţi, mai sus, cu cele două performanţe notabile.

Mă bucur enorm că am reuşit să câştigăm un trofeu naţional, Cupa României şi să terminăm pe podium. A fost ca o răsplată pentru toţi cei care s-au implicat în realizarea şi dezvoltarea acestui proiect.

Cred că „talismanul” tău a fost fetiţa care te-a însoţit în multe momente importante.

Da, e posibil să fie şi fetiţa mea.

Am văzut-o nedespărţită de tine şi la Cupă şi la finala mică.

Fetiţa mea vine chiar şi la antrenamente. Îi place mult în sală. La meciuri e agitată, cântă în tribună. Şi mie îmi place să stau cu ea tot timpul. Mă mândresc cu ea!

Am o curiozitate. Reuşeşti să dormi înaintea meciurilor, mai ales a celor cu o intensitate aparte?

Dorm şi nu prea. În perioada Final Four-ului foarte puţin am reuşit să dorm. Am fost tot timpul cu gândul la meciuri. Presiunea şi stresul şi-au spus cuvântul. Mai e şi fetiţa, se mai trezeşte şi plânge. Dar important e că am  trecut cu bine.

Câte ore pierzi lângă laptop, vizionând filmuleţe cu şi despre futsal?

Mult, mai ales în perioada de vacanţă. Stau mult timp pe laptop. Asta-i meseria, trebuie să ne updatăm de fiecare dată. Să analizăm ce a fost bine, ce-a fost rău. Îmi petrec mult timp în faţa laptopului uneori şi noaptea, că atunci sunt mai liber.

Te ocupi de echipa de juniori. Avem ceva care vine din urmă?

Împreună cu George, ne ocupăm de echipa de juniori. Sunt câţiva pe care deja i-am luat la echipa mare. Au calitate, însă depinde de ei cât de serioşi sunt. Sunt destul de mulţi care vor termina junioratul. De la anul va trebui să găsim alţii care să-i înlocuiască. În 3 ani de existenţă, şi echipa de juniori a avut rezultate: o finală a Cupei României, prezenţa la Turneul Final. Lumea futsalului vorbeşte frumos de echipa noastră.

Cum ai văzut publicul în acest sezon?

E clar, apogeul a fost atins la Finala Cupei. Per ansamblu, o să fiu sincer, nu am avut foarte mulţi spectatori, la fiecare meci. Mai degrabă rude, prieteni, cei apropiaţi nouă. Dar eu îmi doresc mai mulţi spectatori la meciuri dar asta s-ar putea întâmpla doar prin prisma rezultatelor. Celor care vine, ne-am străduit de fiecare dată să le oferim spectacol. Uşor-uşor, acest sport va creşte pe plan naţional şi o să-l facă mai atractiv pentru iubitorii sportului.

Hai să tragem o linie imaginară şi să punem câteva cuvinte care au definit acest sezon.

În primul rând muncă. Apoi seriozitate şi familie. Au contat toate trei în egală măsură. Am muncit zi de zi cu multă seriozitate. Faptul că eram uniţi, ca o familie, ne-a ajutat să obţinem aceste rezultate. Pentru sezonul viitor, îmi doresc să ne luptăm pentru primul loc! În vară vom vedea lotul, şi apoi să începem munca pentru alte trofee.

Cu titlul de campioană „în buzunar”, Mostiştea Ulmu se va deplasa astăzi la Ciocăneşti pentru a disputa derby-ul orgoliilor cu Dunărea Ciocăneşti, echipă aflată pe 3, la 15 puncte distanţă de echipa patronată de Vasile Târşolea.

Ocupanta locului secund, Unirea Mânăstirea va juca în deplasare cu Spicul Vîlcelele. Venus va sta şi în această rundă, fiind cu gândul la jocul de săptămâna viitoare cu Mostiştea Ulmu.

Etapa a 31-a / Sâmbătă, 18 mai, ora 18.00

Victoria Chirnogi – Progresul Fundulea

Victoria Lehliu – Zarea Cuza Vodă 3-0

Dunărea Ciocăneşti – Mostiştea Ulmu

Spicul Vîlcelele – Unirea Mânăstirea

Viitorul Curcani – ACS Roseţi

Partizan Crivăţ – Unirea Dragalina

Tricolorul Jegălia – Victoria Dragoş Vodă

Steaua Radovanu – Dunărea Grădiştea

Clasament

1. Mostiştea Ulmu           28  24   3   1  126-11    75
2. Unirea Mănăstirea      28  18   6   4    85-42    60
3. Dunărea Ciocăneşti     28  18   6   4    71-31    60
4. Venus Independenţa  29  17   2 10    85-37    53
5. Tricolorul Jegălia          28  13   9   6    50-36    48
6. Partizan Crivăţ              28  14   3 11    64-62    45
7. Dunărea Grădiştea      28  13   4 11    51-55    43
8. ACS Roseţi                     28  11   9   8    74-44    42
9. Victoria Chirnogi          29  13   3 13    70-63    42
10. Progresul Fundulea   28  10   6  12    34-51   36
11. Spicul Vâlcelele          28  11   3  14   45-69    36
12. Steaua Radovanu       28  11   1  16   59-73   34
13. Viitorul Curcani          28    8   6  14    40-66   30
14. Victoria Lehliu             29    9   2  18   45-72   29
15. Unirea Dragalina        28    8   5  15   40-75    29
16. Victoria Dragoş Vodă 28    4   3  21   21-87   15
17. Zarea Cuza Vodă         29    2   1  26   23-109   7

Etapa a 32-a / Sâmbătă, 25 mai, ora 18.00

Progresul Fundulea – Steaua Radovanu

Dunărea Grădiştea – Tricolorul Jegălia

Victoria Dragoş Vodă – Partizan Crivăţ

Unirea Dragalina – Viitorul Curcani

ACS Roseţi – Spicul Vîlcelele

Unirea Mânăstirea – Dunărea Ciocăneşti

Mostiştea Ulmu – Venus Independenţa

Zarea Cuza Vodă – Victoria Chirnogi 0-3

FC Voluntari şi Dunărea Călăraşi se vor afla duminică pentru a 4-a oară faţă în faţă în această ediţie a ligii 1 Betano. Partida contând pentru etapa a 11-a a play – out-ului va începe la ora 17.00 şi se va desfăşura pe arena Anghel Iordănescu.

Prima confruntare dintre cele două viitoare rivale a avut loc la Călăraşi pe 7 octombrie în penultima rundă a turului sezonului regulat. Duelul s-a încheiat la egalitate, 1-1. Dunărea a deschis scorul în minutul 34 prin Mediop Ndiaye însă a fost egalată în minutul 79, după reuşita lui Ricardinho.

În retur, pe 17 februarie 2019, confruntarea s-a încheiat aşa cum a început, 0-0.

În turul play-out-ului, din nou egalitate la 1. Dunărea a marcat prima prin Daniel Benzar care a speculat prompt o eroare a portarului Cosmin Vâtcă însă s-a văzut egalată în al 3-lea minut al prelungirilor. Nemarcat în apropierea ‘careului mic, fundaşul Igor Armash a reluat în gol un corner executat de pe stânga.

După 10 etape scurse din play – out, ilfovenii ocupă locul 5 cu 26 de puncte în vreme ce Dunărea e pe 7 cu 21 de puncte. Echipa noastră are nevoie de o victorie pentru a nu-şi compromite definitiv şansele de a prinde locul 6, de baraj la finele play – out-ului.

SEZONUL REGULAT

Et. 12/ 7 octombrie 2018

Dunărea Călăraşi – FC Voluntari 1-1 (1-0)

Au marcat: Ndiaye Mediop (34’) / Ricardinho (79’)

Dunărea: 25. Cătălin Straton – 3. Ionuţ Ţenea, 25. Walace Alves da Silva, 17. Alin Dobrosavlevici, 44. Denis Ispas – 11. Bodo Kanda (22. Alexandru Munteanu, 54’), 15. Silviu Pană, 4. Cristi Puşcaş, 21. Hamidou Keyta (10. Valentin Munteanu, 71’) – 29. Ndiaye Mediop, 19. Valentin Alexandru (5. Gabriel Simion, 46’).

Rezerve: 1. Cezar Lungu – 20. Bogdan Şandru, 55. Alexandru Bourceanu, 33. Sacha Clemence.

Antrenor: Dan Alexa

FC Voluntari: 82. Andrei Vâtcă – 22. Ricardinho, 28. Ionuţ Balaur, 19. Robert Hodorogea, 32. Bogdan Bucurică – 11. Mihai Căpăţână (77. Alexandru Ciucur, 58’), 5. Alexandru Răuţă, 9. Asissa Laidouni, 6. Ion Gheorghe (7. Gabriel Deac, 78’) – 21. Abdelhak Belhameur – 96. Richard Gadze (10. Alexandru Tudorie, 70’).

Rezerve: 12. Bogdan Moldovan – 13. Ivan Zgrablic, 23, Alexandru Vlad, 16. Alexandru Marin

Antrenor: Mircea Rădulescu

Au arbitrat: Marius Avram – Mircea Grigoriu, Vlad Bârleanu (toţi Bucureşti)

Observatori: Cristian Nica (Ploieşti), Marian Bucurescu (Bucureşti – LPF)

Cartonaşe galbene: Walace (43’), N. Mediop (84’) / Al. Răuţă (7’), I. Balaur (22’)

Et. 25 / 17 februarie 2019

FC Voluntari – Dunărea Călăraşi 0-0

FC Voluntari: 82. Andrei Vâtcă – 30. Jetmir Krasniqi, 28. Ionuţ Balaur, 3. Igor Armash, 6. Ion Gheorghe (90. Adrian Bălan, 85’) – 9. Aissa Laidouni, 14. Franco Signorelli (23. Alexandru Vlad, 67’), 5. Alexandru Răuţă – 11. Cristian Căpăţână (7. Cristian Deac, 55’), 10. Alexandru Tudorie, 96. Richard Gadze.

Rezerve: 27. Răzvan Petrariu – 2. Valentin Leasa, 34. Florin Bălan, 19. Robert Hodorogea.

Antrenor: Cristiano Bergodi

Dunărea: 33. Nicolai Calancea – 28. Ştefan Vlădoiu, 17. Alin Dobrosavlevici, 24. Srgian Luchin, 27. Gaston Mendy (4. Selim Ben Djemia, 52’) – 9. Najib Ammari, 55. Alexandru Bourceanu, 89. Georgian Honciu, 88. Ianis Stoica (22. Alexandru Munteanu, 54’) – 97. Daniel Benzar (10. Valentin Munteanu, 70’), Mediop Ndiaye.

Rezerve: 25. Cătălin Straton – 44. Conor Henderson, 11. Gabriel Iancu, 7. Aymen Souda.

Antrenor: Constantin Ilie

Au arbitrat: Andrei Chivulete (Bucureşti) – Marius Badea (Rm. Vâlcea), Geo Szabo (Cluj – Napoca). Rezervă: Iulian Călin (Ştefăneşti – Argeş).

Observatori: Ion Toma (Piatra Neamţ), Valentin Mateescu (Ploieşti)

Cartonaşe galbene: I. Armash (19’), J. Krasniqi (80’) / Şt. Vlădoiu (10’)

PLAY-OUT

Et. 4 / 6 aprilie 2019

Dunărea Călăraşi – FC Voluntari 1-1 (0-0)

Au marcat: Daniel Benzar (76’) / Igor Armaş (90+3)

Dunărea: 25. Cătălin Straton (cpt) – 26. G. Enache (44. Conor Henderson, 57’), 24. Srgian Luchin, 4. Selim Ben Djemia, 27. Gaston Mendy – 5. Gabriel Simion (97. Daniel Benzar, 46’), 3. Cristian Sârghi, 89. Georgian Honciu – 9. Najib Ammari, 11. Gabriel Iancu, 7. Aymen Souda (99. Junior Mapuku, 68’).

Rezerve: 33. Nicolai Calancea - 21. Hamidou Keyta, 6. Abdel Hakim Omrani, 29. Mediop Ndiaye

Antrenor: Dan Alexa

FC Voluntari: 82. Cosmin Vâtcă – 22. Ricardinho (11. Mihai Căpăţînă, 69’), 28. Ionuţ Balaur, 3. Igor Armash, 23. Alexandru Vlad – 14. Franco Signorelli (90. Adrian Bălan, 81’), 5. Alexandru Răuţă – 6. Ion Gheorghe, 9. Aissa Laidouni, 96. Rochard Gadze (7. Gabriel Deac, 66’) – 10. Alexandru Tudorie.

Rezerve: 1. Bojidar Mitrev – 31. Adriano Russo, 19. Robert Hodorogea, 20. Adelin Pîrcălabu

Antrenor: Cristiano Bergodi.

Au arbitrat: Istvan Kovacs (Carei) – Vasile Marinescu, Bogdan Gheorghe (ambii Bucureşti). Rezervă: Sergiu Popa (Aiud).

Observatori: Marian Dorobanţu (Buzău), Viorel Ilinca (Piteşti)

Cartonaşe galbene: S. Ben Djemia (29), G. Simion ( 45+2), N. Ammari (52), C. Sârghi, 73, 87) / Al. Răuţă (10), F. Signorelli (60)

Cartonaşe roşii: C. Sârghi (87)

Futsal Club Dunărea Călăraşi a avut un sezon aproape de excepţie. Sub comanda lui Marian Şotârcă, „galben  - albaştrii” au câştigat, în premieră, Cupa României, clasându-se tot în premieră şi pe locul 3 la finele campionatului. L-am provocat la o discuţie mai amplă pe unul dintre artizanii acestor performanţe deosebite, Marian Şotârcă, împreună trecând în revistă cele mai interesante momente ale unei stagiuni pe care n-o vom uita prea curând.

Marian, felicitări pentru performanţa de a ocupa locul 3, în campionat! O să încep discuţia noastră, ceva mai amplă, cu finalul, şi mă refer aici la Finala pentru locurile 3-4 cu Autobergamo Deva de la Călăraşi. Ce ai simţit la 1-0 pentru ei?

Mulţumim pentru felicitări! Tot meciul am fost un pic agitat. I-am văzut pe băieţi că nu erau foarte „montaţi”. La pauză, am avut chiar o discuţie mai aprinsă cu ei. La 1-0 pentru ei, fierbeam pe margine.

Şi ce gol am primit...

Da, un supergol. Jucătorul care a marcat are multă calitate. Eram sigur că până la urmă o să câştigăm. Ne lipsea golul în ciuda atacurilor noastre susţinute. Ne-au chinuit în acel meci. Au fost 5-6 jucători... În fine, a fost o finală destul de muncită.

N-ai jucat, însă mi-ai părut cam relaxat la începutul meciului.

Da, n-am jucat...

N-ai vrut?

Da.

Asta nu înseamnă că te-ai retras...

Eu aş vrea să nu mai joc. Sper să nu încerce nimeni să mă convingă să revin.

Măcar în Supercupă. Cred că e mare nevoie de tine, de experienţa ta.

Eu zic că am terminat de jucat. Acum sper să nu încerce nimeni să mă întoarcă din drum. N-am vrut să joc ştiind că cei de la Deva au venit cu o echipă mai „descompusă”. Am zis să le dau o şansă şi juniorilor, celor care au jucat mai puţin.

Să ne întoarcem în timp, în vara anului trecut când nimeni nu ştia prea bine ce o să se întâmple cu această echipă. Cum ai reuşit s-o încropeşti şi s-o aduci unde suntem astăzi?

A fost o perioadă foarte grea. Am trecut de la agonie la extaz. Acum eram, mâine nu mai existam. Totuşi, ne-a ajutat federaţia că ne-a dat un răgaz, apoi autorităţile locale s-au chinuit să facă noul club. Dar aveam şi problema legată de „subţirimea” lotului de jucători. Pe ultima sută de metri am reuşit să găsim şi jucători, aceştia pe care-i avem acum. Aici a fost cheia succesului, să zic aşa. Pentru că am găsit jucători buni, cu calitate. Mie, ca antrenor, mi-a fost mai puţin greu pentru că cei veniţi ştiau jocul, evoluând la un nivel înalt. Nu mi-a rămas decât să lucrez la „armonizarea” cu ceilalţi jucători români. N-a fost uşor, dar cu răbdare şi muncă, eu zic, că am reuşit.

Când ai trăit cel mai greu moment în sezonul regular?

În meciurile acelea pe care n-am reuşit să le câştigăm. Cu Deva acasă (n.r. 3-3) şi în deplasare la Odorhei (n.r. 3-3 cu F.K. Odorheiu Secuiesc). Al doilea moment, meciul cu United Galaţi, de acasă, chiar de ziua mea.

Frumos cadou ţi-ai făcut...

Da (zâmbeşte!). N-am reuşit să câştigăm deşi am dominat şi meritam victoria. Cu punctele din aceste 3 meciuri am fi fost mai sus în clasament decât locul 4. Cel mai mult, în schimb, am regretat meciul de la Miercurea Ciuc din play-off. Meciul cu Imperial a fost ca o finală a grupei. În partea doua n-am reuşit să mai ţinem ritmul. Am pierdut şi acolo s-a stins visul nostru de a ne califica în Finala Mare.

Cea mai mare performanţă rămâne, indiscutabil, câştigarea Cupei României. Cred că aţi abordat competiţia surprizelor, pe principiul „pofta vine mâncând”. Cum a fost? V-aţi propus de la bun început calificarea în Final Four?

Primul meci, în Cupă, l-am jucat la Buzău cu Fortius. Programul se făcuse deja până la Final Four şi văzându-l mi-am dat seama că avem şanse mari să ajungem în primele 4. Am început să fac „presiuni” la conducere ca să organizăm turneul la Călăraşi.

Îţi dai seama, că după o astfel de „solicitare” ţi-ai creat un surplus de presiune?

Am riscat, să zic aşa. Dar aveam încredere. Am zis că organizarea unui astfel de turneu acasă ne-ar fi mărit şansele de a pune mâna pe trofeu. Zi de zi i-am bătut la cap şi până la urmă am avut câştig de cauză.

De la finală, în afara rezultatului, ce mai ţii minte?

Atmosfera care a fost foarte frumoasă. Momentele deosebite trăite alături de jucători înaintea meciurilor. Au fost nişte trăiri unice.

Ai bătut Galaţiul, unde ai jucat şi ai disputat parcă şi o finală...

Da. Am jucat o finală de Cupă pe care am pierdut-o şdar i o finală de campionat de asemenea pierdută. Per ansamblu, în jocurile directe cu United Galaţi, ei stau mai bine, au câştigat de mai multe ori. Noi însă i-am bătut atunci când trebuia.

Partida din finală, foarte dificilă. Jucasem cu o seară înainte cu Autobergamo Deva, băieţii fiind storşi de energie. În plan fizic, am resimţit eforturile făcute.

Ce „ingrediente” crezi că au stat la baza acestor performanţe unice?

În primul rând, ceea ce s-a întâmplat este meritul jucătorilor. Ei au muncit zi de zi şi au făcut-o bine. Iar faptul că sunt jucători cu calitate, care-şi doresc să aibă rezultate bune, a contat enorm. A fost primul an în care am avut cel mai numeros lot. În ciuda problemelor existente, s-au investit cei mai mulţi bani. Era normal să apară şi rezultatele pe măsură.

E o clasare „corectă”, având în vedere valoarea adversarilor, a sumelor investite?

Da. E meritat locul 3. Informatica Timişoara a avut probleme la mijlocul sezonului şi atunci era de aşteptat să coboare în clasament. La fel Deva care după ce n-a reuşit să câştige vreun trofeu, a renunţat la câţiva jucători. Au rămas cele mai bune echipe care au avut evoluţii pe măsură şi în sezonul regular. Ciucul pe primul loc, Galaţiul locul 2. Noi, echipa cu cel mai bun lot şi bună constanţă, am ocupat locul 3. 

Mai avem o necunoscută: câştigătoarea campionatului...

De la bun început, favoriţi păreau cei de la Ciuc, prin prisma valorii jucătorilor. A contat şi avantajul disputării primelor 2 jocuri acasă şi vedem că ei conduc cu 2-0. Acum finala „se mută” la Galaţi. E greu să-i întoarcă United în următoarele 2 jocuri şi chiar dacă vor reuşi, al 5-lea meci va avea loc la Miercurea Ciuc şi acolo e greu să câştigi.

Prin urmare, am putea disputa Supercupa cu „prietenii” tăi de la Imperial.

Da, aşa e. Meciul va fi pe teren neutru. Vom vedea când şi unde. Probabil că dacă vor câştiga campionatul, vor investi şi mai mult ca să evolueze cu succes în Champions League. Va fi un meci încleştat.

- Va continua-