Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) informează beneficiarii Programului Naţional de Dezvoltare Rurală despre modificările procedurale cu privire la angajamentele pe care trebuie să le îndeplinească în cadrul submăsurii 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” şi submăsurii 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”.

Conform Ordinului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 89 din 12.02.2019, pentru beneficiarii care nu îşi stabilesc domiciliul şi sediul social în Unitatea Administrativ Teritorială (UAT) în care este înregistrată exploataţia agricolă, respectiv locul de muncă în aceeaşi UAT sau zona limitrofă a UAT în care este înregistrată exploataţia, în termen de 9 luni de la semnarea Contractului de finanţare, dar îndeplinesc aceste condiţii cu întârziere, se va realiza recuperarea parţială a sprijinului.

„În urma numeroaselor solicitări primite din partea beneficiarilor celor două submăsuri atât de importante, am făcut toate demersurile necesare pentru a obţine aprobarea Comisiei Europene pentru a nu retrage în întregime sprijinul acordat acestor fermieri. Am depus toate eforturile pentru a permite celor care, din motive obiective, îşi îndeplinesc angajamentele cu întârziere, în termenul de maximum 33 luni sau 57 luni în cazul proiectelor din sectorul pomicol, respectiv până la depunerea celei de-a doua tranşe de plată, să îşi finalizeze investiţiile. Am făcut aceste modificări pentru a preveni recuperarea integrală a sprijinului financiar de la tinerii fermieri şi a celor cu ferme mici, care îşi îndeplineau cu întârziere angajamentele şi am reuşit să obţinem ceea ce ne-am propus. Însă, aş vrea să accentuez faptul că nerespectarea acestei condiții în termenul de 9 luni, atrage recuperarea parţială, calculată proporțional cu valoarea obiectivului nerealizat, în raport cu procentul de îndeplinire al acestuia. Aceste modificări se aplică tuturor beneficiarilor submăsurilor 6.1 şi 6.3, inclusiv celor care au contracte sau decizii de finanțare încheiate la data aprobării procedurilor.”, a menționat Directorul general al AFIR, Adrian CHESNOIU.

Potrivit instrucţiunilor de plată, beneficiarii trebuie să depună documente relevante (Cartea de identitate a beneficiarului de proiect și Certificatul constatator ONRC) din care să reiasă domiciliul şi sediul social într-una dintre UAT- urile în care exploataţia este înregistrată, în termen de 9 luni de la data semnării Contractului de finanțare, dar nu mai mult de 33 luni sau 57 de luni (pomicultură), respectiv până la depunerea celei de-a doua tranşe de plată. De asemenea, este necesară depunerea documentelor relevante din care să reiasă faptul că reprezentantul legal al proiectului şi-a stabilit locul de muncă în aceeași UAT sau zona limitrofă dacă este cazul, în acelaşi termen.

Având în vedere angajamentele asumate de beneficiari, pentru neîndeplinirea obiectivului în termenul de 33 de luni sau 57 luni în cazul proiectelor din sectorul pomicol, respectiv până la depunerea tranşei a doua de plată,  se va  proceda la recuperarea integrală a sprijinului financiar şi nu se va mai acorda a doua tranşă.

Indicele ROBOR la trei luni, în funcţie de care se calculează costul creditelor de consum în lei cu dobânda variabilă, a crescut miercuri cu 0,02 puncte procentuale faţă de valoarea de marţi, până la 3,11% pe an, potrivit datelor publicate de Banca Naţională a României (BNR).

La începutul acestui an, indicele ROBOR la 3 luni era cotat la 2,99%.

Indicele la 6 luni, utilizat în calculul dobânzilor la creditele ipotecare în lei cu dobândă variabilă, a urcat la 3,31% pe an, de la 3,30%.

ROBOR la 9 luni, care reprezintă rata dobânzii plătită la creditele în lei atrase de băncile comerciale de la alte bănci comerciale, a coborât la 3,43%, de la 3,44% luni, iar indicele ROBOR la 12 luni a urcat cu 0,02 puncte procentuale, atingând nivelul de 3,50%.

Sursa www.agerpres.ro

Continuăm astăzi dialogul purtat zilele trecute cu preşedintele Societăţii Agricole Agrozootehnica Independenţa SA, Constantin Anghel care s-a referit la direcţia în care se îndreaptă agricultura din România. Cât de oportune sunt fermele cu suprafeţe reduse de 200 – 400 de ha, în condiţiile în care producătorii de ierbicide se unesc cu cei de seminţe, creându-şi astfel poziţii privilegiate pe piaţă.

Anghel a semnalat de asemenea că de când Ministerul Agriculturii e condus de Petre Daea, fermierii şi-ai încasat la timp subvenţiile, reuşind să-şi dezvolte astfel afacerile.

Aţi antamat producţia pe 2019?

Nu, mi-a fost teamă. Doar dacă grâul era răsărit din toamnă, pentru că de regulă îl vând prin februarie-martie, deşi el e încă în pământ. Nu toată cantitatea de grâu, e drept. Din 5 ani, în 4 mi-a ieşit foarte bine. Dar contractul trebuie să fie respectat. E una din regulile elementare. Indiferent ce se întâmplă. Şi, până la urmă, dacă au fost discrepanţe mari, între preţul la contractare din februarie şi preţul din iulie-august, foarte mulţi din aceşti traderi au ţinut cont şi ne-au mai dat ceva ca să nu fi pierderea totală. A fost un lucru benefic şi pentru noi ca producători dar şi pentru ei ca şi cumpărători.

Noi trebuie să avem curaj să spunem încotro se îndreaptă agricultura. Dacă agricultura va însemna ferme de 200 ha, n-o să fi nicio problemă, dacă asta vrea coana Europa. Însă eu am o problemă. De ce firmele mari de ierbicide se unesc cu cele de producere a seminţelor şi realizează un fel de monopol iar agricultorii nu pot? Eu sunt „îndoctrinat” pcuchestia asta când ni se spunea că nu există monopol în capitalism. Dar vedem că acest concept s-a dezvoltat iar nouă, fermierilor, ni se spune că după ce se fac ferme de 200-400 ha, să facem apoi cooperative. La cooperativele astea e ca într-o familie: te mai şi cerţi,mai şi divorţezi. Prima problemă acolo e că fiecare trebuie să producă aceeaşi marfă, de aceeaşi calitate. N-am nimic împotrivă, dar dacă fermele mai mari merg de ce să se intervină? Pot fi ajutaţi şi ceilalţi poate cu gândul de a nu se depopula satele.

Aş vrea să vă mai spun ceva. Am fost la un simpozion organizat de o firmă multinaţională. Liderul acelei firme îmi spunea: „Domnule, noi în 10 ani am dat 6 mil. de euro la bugetul de stat. Am venit acasă, m-am uitat şi eu prin documentele contabile. Ştiţi că am dat şi noi vreo 5,9 mil. euro? Trebuie văzut cât au dat firmele astea. Dacă le împart în ferme de câte 200, 300 sau 400 ha, eu, statul, voi lua aceeaşi bani?

În rest, v-am spus, anul 2019 a pornit prost. În ce sens? Nu a plouat şi nu ne-a răsărit grâul, situaţia asta e în tot sudul, chiar şi în Moldova şi prin vest. Au mai fost situaţii de genul ăsta. Noi, agricultorii, ne-am obişnuit să fie bine mereu, să facem producţii şi să ne lăudăm. Aprops, în legătură cu ce ziceaţi dumneavoastră să punem bani de-o parte, taică-miu, când trăia, îmi spunea să mai pun bani deoparte că nu se ştie cum o să fie anul următor. Noi nu facem asta. E adevărat că sunt şi multe de cumpărat. De vreo 15 ani, noi vrem să avem dotări precum cei din Vest. Dacă nu, chiar ceva mai bine ca ei.

Dar, una peste alta, e bine. Ai dat arenda oamenilor 1500 kg/ha. Mâine-poimâine e Adunarea Generală şi ai profit, mai primesc încă vreo 200lei/ha, asta înseamnă încă 300 kg de grâu, în total 1800 kg/ha. În momentul când ţi-ai plătit toate datoriile către bugetul de stat, ţi-ai plătit furnizorii, leasing-urile, asta înseamnă că lucrurile merg într-o direcţie bună şi societatea e „vie”. Pentru mine „vie” înseamnă să facă profit.

Subvenţiile au intrat la timp?

Da, am avut o problemă, noi fiind şi pe “vegetal” dar şi cu animale, în sensul că se face o cerere unică, însă am găsit înţelegere iar până la sfârşitul anului am primit toată suma.

De când e Petre Daea ministru, am primit subvenţia la timp. E mare lucru! Pentru că antamezi nişte cheltuieli, ştii ce să faci. Şi atunci pot să investesc din banii proprii pentru că ştiu că-mi primesc subvenţia şi am cu ce să merg mai departe. Avem o relaţie bună cu APIA.   

• - Va urma - 

Unul dintre cei mai harnici fermieri ai judeţului, Constantin Anghel a fost “răsplătit” la finele anului trecut cu Titlul de cetăţean al judeţului Călăraşi, acordat de Consiliul Judeţean. Modest, Anghel a declarat în interviul de mai jos că această distincţie se datorează şi colegilor săi de la societate, subliniind că la nivelul judeţului există mulţi fermieri capabili, vrednici, susceptibili să primească, la rândul lor, o astfel de distincţie.

La finele anului trecut, Consiliul Judeţean v-a acordat titlul de cetăţean de onoare al judeţului Călăraşi. Este o recunoaştere a activităţii dumneavoastră profesionale, desfăşurată în cadrul administraţiei publice locale cât şi în zona de agricultură. Încă o dată, felicitări!

Am rămas şi eu surprins. Am spus şi atunci în cuvântul meu, că sunt foarte mulţi cetăţeni din acest judeţ care ar merita o astfel de distincţie. Le mulţumesc încă o dată consilierilor judeţeni.

Tot ce am realizat la societate s-a răsfrânt asupra economiei judeţului. Am dorit să fim un exemplu de bune practici. Atunci când am fost invitat la televiziuni, radio sau la ziare şi reviste, am spus întotdeauna că şi în judeţul Călăraşi se lucrează, sunt oameni destoinici, vrednici, cu care ne putem mândri. Astfel încât şi acest judeţ să iasă în evidenţă aşa cum a ieşit cu fotbalul sau handbalul.

Muncim acest pământ, obţinem roade bune şi sunt mulţi oameni pricepuţi. Meritul nu e doar al meu, ci şi al colegilor mei de la societate. Împreună am reuşit să obţinem producţii, uneori record.

Meritul dumneavoastră e cu atât mai mare cu cât în urmă cu vreo 27-28 de ani n-aţi lăsat să se ruineze CAP-ul.

Aşa este. Aveţi dreptate. Aţi spus un lucru foarte important. Dacă mai erau în ţara asta încă o mie, situaţia ar fi fost alta. Se poate vedea acum că acele grajduri le-am modernizat şi s-a schimbat totul. Ele au însemnat investiţii. Ştiţi ce mi-a spus cineva? Că nu trebuia dat nici un ban pe grajduri! L-am întrebat de ce? „Păi n-au fost grajdurile CAP şi IAS?”, îmi răspunde. M-a lăsat mască! Pe vremea boierilor am stricat tot, în ʼ90 la fel. Ce vină aveau grajdurile alea? Să vină oricine la Independenţa să vadă cum au fost ele modernizate.

Dacă ar fi să o luaţi de la capăt, tot de agricultură v-aţi ocupa?

Tot de agricultură, dar mi-aş alege alţi oameni cu care să lucrez. Una din greşelile mele a fost că am stat prea mult la Primărie. Dacă plecam cu 10 ani înainte, societatea asta era mult mai dezvoltată.

Este generatoare de venituri, care dă aproape 2 miliarde de lei vechi la bugetul local. Are 46 de salariaţi. E greu să ai într-o localitate micuţă ca a noastră astfel de firme. Nu ne comparăm cu Modelu sau Chirnogi.

Când aţi pornit treaba, credeaţi că o să ajungeţi aici?

Nu. Fiind atunci puţin mai în vârstă, aveam în minte imaginea oamenilor particulari. Am crezut că după 2-3 ani, toţi o să-şi ia pământul înapoi, renunţând la serviciile lor. Nu mi-am at seama că cei cu dragoste de pământ încep să dispară iar tinerii au alte gânduri. Forţa aia de muncă, 570 de femei şi 30 de bărbaţi care lucrau cu mine, s-a dus. Utilajele de atunci erau un chin.  

Mi-amintesc că se lucra pe câmp până în noiembrie.

Acum terenul e şi arat în noiembrie. Mă gândesc cât de înapoiaţi eram atunci. În loc să mecanizeze, întrucât pierderile erau enorme, s-a preferat genul de agricultură rudimentară. Toţi ne chinuiam atunci.

În 1988 Primăria Independența a luat locul unu pe județ. Nu m-a bătut nimeni. Comisia de la Consiliul Popular Judeţean a fost foarte corectă. Am câştigat atunci un premiu de 200 de mii de lei, bani cu care am dotat Căminul Cultural.

Când fac un lucru, mie-mi place să-l fac bine, nu să mă aflu în treabă. În fiecare comună sunt oameni buni pe care i-am cunoscut prin intermediul fotbalului. E păcat că aceşti oameni n-au fost mai stimulaţi.

În întâlnirile cu fermierii, din ţară v-aţi simţi vreodată inferior?

Nu. Dimpotrivă! Ştiu că facem bine lucrurile, lucrăm corect, facem producţii bune. Nu m-am simţit niciodată cu capul plecat. Vă asigur că în judeţul ăsta sunt mulţiI fermieri buni care au obţinut rezultate deosebite. S-a dezvoltat între noi o concurenţă sănătoasă. Unii dintre ei ar trebui să-mi mulţumească, că au ridicat ştacheta. Am mai spus-o. Când te regăseşti în Top 300 de fermieri, înseamnă că ai ceva în spate. Cineva a apreciat activitatea noastră. Actele stau mărturie.

Unde vreţi să vă opriţi?

Important e să meargă societatea! Mi-aş dori acum să nu se plafoneze subvenţiile, în cazul fermelor mari, Guvernul să găsească o alternativă.

Iar într-o bună zi să predau conducerea acestei societăţi celor care vin după mine, în condiţii optime.

Deja am doi tineri pe care-i formez şi din mers să preia societatea. Acum lucrurile au evoluat foarte mult şi e nevoie de oameni foarte bine pregătiţi, să fie permanent în contact cu schimbările care se produc. Poate că eu am fost un bun agricultor dar a trebuit să învăţ multe lucruri legate de vânzarea produselor noastre.

Respectul şi încrederea partenerilor se câştigă foarte greu. Însemnă un proces de durată în care trebuie să-ţi respecţi îndatoririle faţă de partenerii tăi.

În orice activitate, în orice afacere, dacă eşti om serios ai sorţi de izbândă.

Ne dorim să dezvoltăm o fermă de 100 de capete de vaci de carne care se pretează la câmpie şi o activitate în domeniul procesării. Nu pe scară largă, în care să devenim un brand şi să ne batem cu coloşii din domeniu, ci în plan local. Oamenii să ne aleagă pentru că avem produse bune. Poate reuşim să facem un punct de prelucrare a laptelui după o reţetă care a avut succes.

Ca să concluzionez, spunând că ne vom vedea fix peste un an, cum credeţi că vor decurge lucrurile în această perioadă.

Mi-e foarte greu să estimez. În schimb, eu mi-aş dori să fie foarte bun. Poate că nu vom mai avea producţiile de anul trecut dar rămânem optimişti în ciuda condiţiilor vitrege în care am semănat în toamnă. La fel s-a întâmplat în toamna anului 1994. Dar natura şi-a arătat faţa sa bună şi am scos-o la liman. N-am ieşit pe pierdere. Sper să fie la fel şi acum.

Preţurile de consum au crescut cu 0,8% în ianuarie 2019, comparativ cu luna decembrie a anului trecut, în timp ce rata anuală a inflaţiei s-a menţinut la 3,3%, pe fondul scumpirii alimentelor cu 3,77%, a mărfurilor nealimentare cu 3,29% şi a serviciilor cu 2,71%, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică publicate miercuri.

Rata medie a preţurilor de consum în ultimele 12 luni (februarie 2018 - ianuarie 2019) faţă de precedentele 12 luni (februarie 2017 - ianuarie 2018), calculată pe baza IPC, este 4,5%.

Banca Naţională a României (BNR) a majorat, recent, la 3% prognoza de inflaţie pentru finalul acestui an şi estimează o inflaţie de 3,1 pentru finalul anului viitor, a anunţat, la începutul acestei săptămâni, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, care a prezentat Raportul trimestrial asupra inflaţiei.

BNR estima în noiembrie 2018 o inflaţie de 2,9% pentru finalul acestui ani şi de 3,2% pentru 2020

Sursa www.agerpres.ro

Conduce din 1991 Societatea Agricolă Agrozzotehnica Independenţa SA şi o face cu pricepere, cu mult profesionalism. Constantin Anghel, un nume cu rezonanţă pentru agricultura călărăşeană şi chiar naţională, a vorbit într-un interviu pe care vom găzdui pe platforma Arena Media, despre anul agricol 2018, despre problemele curente din agricultură, despre planuri şi proiecte, despre direcţia în care se îndreaptă acest sector important al economiei naţionale.

Domnule Anghel, a mai trecut un an peste activitatea dumneavoastră. Cum a fost anul agricol?

Anul agricol 2018, atât din punct de vedere al producţiei cât şi din punct de vedere financiar, a fost foarte bun. A fost cel mai bun an de când există societatea agricolă. Asta ni se datorează şi nouă că am muncit dar a fost un an bun şi datorită condiţiilor climatice.

Ca să glumesc un pic, a plouat când aţi vrut.

Exact, a plouat când a vrut Dumnezeu dar şi când am vrut noi, au coincis dorinţele noastre şi ne-a ajutat foarte mult. Producţii foarte bune, de 7.500 kg la grâu şi orz, cu 12 mii kg boabe pe hectar,  nu-i de ici de colea. Producţii bune de 3 mii la floarea soarelui, singura cultură mai slabă a fost rapiţa unde nu s-a făcut decât 3 mii de kg. În general făceam 4 mii de kg.

Dar aţi avut piaţă pentru ea…

Da, am avut piaţă pentru toate culturile. Chiar dacă preţurile au fost ceva mai bune decât în 2017, în 2018 atât la porumb cât şi la floarea soarelui, la grâu, la orz chiar preţ foarte bun, ceea ce a făcut per ansamblu în toată activitatea, un an agricol bun atât din punct de vedere al producţiilor cât şi din punct de vedere financiar. Nu e mai puţin adevărat că atunci când ai producţie chiar dacă sunt preţurile mai micuţe, ai venituri mai mari pe hectar care se reflectă şi în profitul la hectar. Deci e un an care-I depăşeşte pe toţi. Nu ştim dacă ne mai întâlnim cu el pentru că noi lucrăm sub cerul liber, la mila lui Dumnezeu şi dacă ai condiţiile climaterice bune poţi să realizezi producţiile astea, dar nu întotdeauna. Uneori faci la grâu şi la orz, alteori faci numai la floarea soarelui şi la porumb.  Ele se suplinesc unele pe altele dar 2018 a fost un an de excepţie. Nu se laudă degeaba ministrul, aşa este, s-a făcut producţie de porumb. Rar o să auziţi din judeţul Călăraşi şi din alte judeţe care nu au făcut peste 10t de porumb boabe la hectar în situaţia în care s-au administrat îngrăşăminte, s-a respectat toată tehnologia, cu soiuri performante, semănat la timp, recoltat la timp, ierbicidat la timp. Degeaba îl semeni la timp dacă cultura este murdară îţi diminuează foarte mult producţia şi trebuie, 30-40%.

De asta ne-am permis să facem şi ceva investiţii. Avem investiţii aproape de vreo 20 miliarde de lei vechi.

Deci aţi pus bani deoparte pentru investiţii.

Am pus şi am făcut investiţii pentru că noi avem o situaţia aparte. Pe FEADR societăţile care au de la 1000 hectare în sus nu prea mai pot accede fonduri europene. Să ne aducem aminte că fondurile acestea europene au început din 2006-2007. Noi am accesat atunci. Gândiţi-vă că au trecut aproape 10 ani, toată gama de tractoare şi maşini agricole pe care le-am luat a îmbătrânit şi trebuie înlocuită. Dacă nu înlocuim în fiecare an câte unu-două mijloace, pentru că nu ştiu ce va fi din 2021, cum va fi cu accesarea fondurilor europene. Văd că se pune accentul cât mai mult pe divizarea fermelor, se pune accentul pe tinerii fermieri, atunci s-ar putea să nu fim eligibili. Şi atunci pentru că acum am prins gustul producţiei şi al lucrărilor agricole de calitate, bune, ne-am dat seama că numai cu utilaje performante poţi face asta. Nu mai poţi să faci cu tractorul U650 şi cu plugul ăla vechi, trebuie cu semănători de precizie pentru că la asta se lucrează acum, la administrarea îngrăşămintelor cu doză variabilă, adică în aceeaşi solă pe o anumită porţiune de teren administrez 150 kg de îngrăşăminte, pe alta 180, pe alta dau 70. Aici s-a ajuns şi de aia ne obligăm, ca să putem ţine pasul, să obţinem producţii şi să putem fi competitivi. Să poţi să trăieşti, să fii în piaţă, să faci profit şi să poţi să rezişti. Cred că nu a fost totuşi o măsură bună pentru că fermele mari cum suntem noi cei care suntem la Societăţi Agricole, Legea 36, nu ne putem diviza. Măcar nu s-au gândit să dea contribuţie nu 50 ci 30% şi 70% o puneam noi. Să ştiţi că până la urmă şi 30% e un ajutor. Dar nu s-a întâmplat aşa.

Noi trebuie să rămânem în piaţă. Eu nu pot să vând grâul mai scump decât ceilalţi, eu trebuie să vând la acelaşi preţ, eu trebuie să fiu competitiv mereu cu piaţa românească şi cu piaţa din afară.

Mai vin şi intermediarii…

Aşa este, e adevărat, dar noi fără intermediarii ăştia nu putem. S-a înfiinţat acum casă care va prelua producţiile agricole. Toată lumea o critică: ”De ce vrea să ia, ce face statul?” Eu nu aş vrea să fie un intermediar străin, aş vrea să fie un intermediar din ţară, chiar guvernul sau altcineva, să recunoaştem toţi care sunt cheltuielile şi să dea un preţ corect. El să stea şi să aştepte la cotitură când preţurile pe bursă sunt cele în care să poată să câştige cât mai mult. Aici este întrebarea şi poate e locul unde noi nu ne regăsim, pentru că nu ştim ce se vrea.

Eu zic că a fost şi o preocupare mai redusă a agricultorilor pentru ultima parte, cea de vânzare a produselor.

Aşa este pentru că se bate mare monedă acum pe prelucrarea produselor. Sunt câteva societăţi în judeţul Călăraşi care şi-au făcut integrare, au făcut şi moară şi fabrică de pâine.

Şi indicatorii nu sunt foarte buni.

Indicatorii nu sunt foarte buni. Nu cumva ar trebui mai bine să fie o casă din asta care să găsească şi să exporte ţinând cont şi de rigorile U.E. că noi nu putem exporta oriunde şi oricând.

Şi iarăşi în nişte indicatori de calitate foarte bine definiţi.

Da, bineînţeles, ca să cumpere, noi trebuie să facem producţie de calitate.

La societate de când sunt eu mizez cel mai mult pe calitate pentru că marfa o vinde numai calitatea, nu marketingul. Ai marfă bună şi de calitate, o vinzi. Nu o ai, nu vinzi.

Că mai pui şi o etichetă mai frumos colorată…

Aia îţi vinde şi mai mult. Dar eu trebuie să mă pun în situaţia consumatorului. Trebuie să produc marfă, că e lapte, că e grâu şi fac făină, că sunt legume, porumb sau floarea soarelui, trebuie să fie marfă de calitate ca să iasă produse finite tot de calitate şi care să ajute la însănătoşirea populaţiei. Nu să produc îmbolnăvirea populaţiei, nu este menirea mea să fac aşa ceva. Şi atunci trebuie să investim. Ne dorim ca şi anul acesta să fie unul bun, cu producţii bune, să putem investi.

De exemplu anul trecut am cumpărat 30 de junici, care costă 3 miliarde, iar am investit şi în ele, care produc lapte. Gândul meu este să trecem şi pe vacile de carne.

Să faceţi un micro combinat de prelucrare a cărnii de vită?

Chiar dacă nu fac prelucrare dar măcar să ştiu că mă direcţionez către un producător de produse din carne, să-i virez lunar un anumit număr de animale.

 -Va urma-