A împlinit 23 de ani, anul acesta în mai. Ionela Denisa Luca, componentă a CSM Călăraşi a obţinut în 2017 rezultate foarte bune atât la nivel naţional cât şi internaţional. La săritura în lungime a atins deja cota de 6,20 m la Campionatele Naţionale Universitare desfăşurate în mai la Piteşti. La prăjină, tot la Piteşti însă în cadrul CN a sărit 4,05 m. Este medaliată cu bronz, la săritura cu prăjina, la ediţia din acest an a Campionatelor Balcanice, disputate în Serbia.
Căsătorită cu fostul fotbalist al Dunării, Andrei Luca, Ionela are şi o fetiţă care a devenit suporterul ei numărul 1.
Ionela, cum ţi s-a părut anul acesta?
Pentru mine a fost un an, să zicem, destul de bun. Deşi mă aşteptam la rezultate mult mai bune, m-a surprins foarte mult săritura de la prăjină care a fost aşa, destul de „ciudată” pentru că am obţinut un rezultat foarte bun la Campionatul European pe echipe din Vasa, locul 6. Dar sperăm că anul viitor să avem o săritură la lungime pe care o aşteptăm de multă vreme, să mergem la Campionatele Europene şi să fim cel puţin în primele 6. Asta îmi doresc eu. Acum, rămâne de văzut.
Unde te simţi mai bine, în sală sau în aer liber?
În aer liber, asta e clar. Deşi cu prăjina mă simt mult mai bine în sală, pentru că nu bate vântul, ăsta e cel mai bun lucru. La săritura în lungime, afară.
Nu e grea prăjina aia?
Este grea într-adevăr, dar alergând şi intrând cu o forţă destul de mare, zic că totul devine foarte uşor deşi e periculoasă.
Cât timp aloci antrenamentelor?
În perioada de pregătire fac două antrenamente pe zi. Între antrenamente mai stau şi cu fetiţa... în fiecare zi câte două antrenamente, exceptând zilele de miercuri şi sâmbătă.
Te-a făcut mai responsabilă copilul?
Da bineînţeles, m-a schimbat total copilul! Fizic pot să spun că sunt la fel de bine cum eram şi înainte dar m-a ajutat foarte tare. Nu regret că am făcut asta şi ştiu că rezultatele vor fi cu mult peste aşteptările mele.
Depinde de tine să ajungi la Olimpiadă.
Bineînţeles, şi îmi doresc asta. Dacă voi fi sănătoasă şi voi avea grijă de mine cât se poate, bineînţeles că nu putem să ştim dacă mâine ne accidentăm sau ne cade o cărămidă în cap, dar noi zicem că va fi bine.
Şi probabil că cel mai înflăcărat suporter va fi fetiţa.
Da, bineînţeles. Acum e deja la concursurile mele şi strigă „Hai mami! Hai mami!”. Mă aşteaptă de fiecare dată când vin acasă cu medalia, chiar acum când am venit de la Balcaniadă m-a aşteptat cu taică-su şi mi-a spus „Haide, unde e medalia? Mi-o dai?”
E greu să faci şi sport de performanţă, să ai familie? Sau te ajută şi familia?
Într-adevăr este greu dar cei de acasă mă susţin. Sunt alături de mine, fiind şi soţul meu tot sportiv, ne ajutăm unul pe celălalt, avem şi ajutor din partea părinţilor care mai stau cu fetiţa că altfel nu ne-am fi descurcat, asta o spun sigur. Soţul a jucat fotbal la Dunărea Călăraşi, Andrei Luca.
Cum te pregăteşti, cum te antrenezi, ce înseamnă o şedinţă de pregătire, cât este de dificilă?
Mă antrenez foarte bine deşi pe perioada mea de odihnă şi pe parcursul nopţii nu este foarte uşor pentru că încă mă trezeşte cea mică şi este destul obositor să mă trezesc la 8 şi să merg la antrenament. Dar ne descurcăm. Acum pentru că a crescut şi va împlini doi ani în noiembrie o să fie mai uşor. Aş vrea să o dau la grădiniţă să pot să fac şi eu faţă antrenamentelor mai bine, să pot să mă odihnesc mai mult.
Contează foarte mult că ai un antrenor apropiat…
Bineînţeles, asta e cel mai important. După ce am revenit, profesorul meu era plecat în Turda şi îmi puneam sute şi mii de întrebări dacă se va întoarce, eu ce fac, cu cine mă antrenez... El spunea că va rămâne acolo... Şi după aceea dacă am început repede după ce am născut, am stat cu domnul profesor la telefon, mi-a explicat ce antrenamente trebuie să fac. O perioadă de 6 luni de zile am făcut singură şi după Campionatele Naţionale de la Cluj de anul trecut s-a întors în Bucureşti şi în septembrie am început pregătirea. Deci nu avem încă un an de zile de când ne antrenăm după naştere.
Cea mai importantă performanţă a ta?
Recordul meu de 4,05 m la prăjină şi 6,20 m la lungime deşi nu sunt atât de mulţumită de săritura în lungime. Ştiam că pot mai mult dar vedem anul următor.
Unde te simţi mai bine? La prăjină sau la lungime?
La lungime. Mie prăjina pot să zic şi că îmi place şi că nu-mi place. Am momente în care îmi place, am momente când nu-mi place. Bine, am avut şi o accidentare mai grea acum 3 ani că am căzut în cap la Cupa Europei, dar prăjina o fac ca şi probă complementară. Proba mea de suflet pe care am făcut-o de când am venit la atletism de la 13 ani este săritura în lungime.
Mulţumesc şi mult succes în continuare.
IONELA DENISA LUCA. S-a născut pe 4 mai 1994. Medaliată cu bronz la Campionatele Balcanice desfăşurate în iulie în Serbia la Novi Pasar. Cele mai bune rezultate: săritura cu prăjina: 4,05 m (CN – Piteşti – 7 iulie 2017); săritura în lungime: 6,20 m (CN Universitare – Piteşti – 21 mai 2017); săritura în lungime sală: 6,09 m (CN de Sală – Bucureşti – 19 februarie 2017)
Rezultate obţinute în 2017
Campionatele Naţionale Universitare / 5.02.2017 / Bacău
Loc I - Ionela Denisa Luca, lungime, 6.03 m
Loc I - Ionela Denisa Luca, prăjină, 3.10 m
Campionatele Naţionale de Sală / 18-19 februarie / Bucureşti
Loc I - Ionela Denisa Luca (senioare), prăjină
Loc III - Ionela Denisa Luca (senioare), lungime
Campionatele Internaţionale ale României / 3 iunie / Cluj - Napoca
Loc III - Ionela Denisa Luca, lungime
Campionatele Naţionale / 8 iulie / Piteşti
Loc I - Ionela Denisa Luca (senioare), prăjină – 6,20 m
Campionatele Balcanice / 15 iulie / Novi Pasar
Loc II - Ionela Denisa Luca, prăjină – 3,8 m
La Cuza Vodă s-a desfăşurat sâmbătă după-amiază amicalul dintre Venus Independenţa şi Spicul Vâlcelele. Vicecampioana en – titre s-a impus clar cu 7-2 (3-1), golurile fiind reuşite de C. Borbely (5) şi M. Ştefan (2).
