Nu cred că Dunărea va izbuti duminică să învingă la Craiova campioana ligii a 2-a ca să fie sigură de prezența la barajul de promovare în L1 și în consecință să nu depindă de finalul meciului de la Miercurea Ciuc dintre FK Csikszereda și ASU Poli Timișoara, formații creditate și ele cu șanse apreciabile la ocuparea ultimului loc calificant la barajul cu pricina. Asta nu înseamnă că și în cazul unui eșec pe Ion Oblemenco, destul de previzibil dacă ținem cont de euforia juveților, Dunărea nu s-ar putea confrunta până la urmă cu o formație din subsolul Ligii 1. Calculul e simplu: în cazul unui egal pe Municipalul din inima Harghitei, echipa noastră intră automat în posesia biletului pentru baraj.
Sigur, în fotbal s-au mai văzut astfel de surprize...
O eventuală calificare la baraj ar fi un al doilea bonus obținut de Pustai&Co, după cel dobândit odată cu pătrunderea în play-off, elita ligii a 2-a. Performanțe miraculoase având în vedere contextul financiar turbulent care a provocat o austeritate greu de suportat, reclamată în mod obsesiv și pe bună dreptate de “galben-albaștri”, în ultima perioadă. Să nu uitați totuși că echipe cu tradiție și bugete impresionante, Petrolul, U Cluj ori Farul n-au reușit să treacă linia play-off-ului!
Duminică seară se va trage linie peste un sezon bizar, plin de provocări, gestionate aproape impecabil de profesorul Pustai care a reușit, repet, în ciuda dificultăților financiare evidente, să țină ștacheta performanței cât de mult s-a putut. Meritul e al său în întregime pentru că a izbutit să-și motiveze jucătorii în momentele de criză. Victoria contra Rapidului e doar o dovadă!
În cei doi ani petrecuți la Călărași, profesorul de fotbal și de matematică a construit echipe, de fiecare dată, de la...zero. În acest sezon pe care probabil nu-l va uita niciodată a făcut și minuni! Luați la mână “clasările” echipei și poate c-o să-mi dați dreptate!
Și fotbaliștii, adunați de pretutindeni într-un timp relativ scurt, care ne-au oferit și momente de mândrie dar și de tristețe, merită felicitați. În egală măsură cu profesorul și stafful său. Am avut de fiecare dată mari așteptări din partea lor deși ne-a interesat poate mai puțin dacă sunt ok și dincolo de gazon. Pe cei mai mulți dintre ei nu-i vom mai vedea din vară însă asta nu ne împiedică înainte de a le ura succes să le prezentăm scuze că n-am fost îngăduitori cu ei și înțelegători cu problemele lor. Am reușit noi oare să ne ridicăm de fiecare dată la nivelul atâtor momente de bucurie pe care ni le-au oferit?
Duminică seară, de la distanță, nu ne costă nimic să fim alături de ei, să le ținem pumnii strânși, să-i încurajăm... în sinea noastră. Au ținut în două rânduri Craiova în șah. De ce n-ar fi posibil și a 3-a oară?
