Pentru o parte dintre internauţi, egalul „alb” de sâmbătă de la Călăraşi dintre Dunărea şi Hermannstadt echivalează chiar cu o înfrângere pentru echipa noastră. Unii au fost atât de supăraţi încât şi duminică, în loc să se bucure de Paşte şi de bucatele de pe masă, au ales să rămână minute bune pe Facebook şi să-l huiduie în continuare pe Dan Alexa, căruia i-au reproşat câte-n lună şi în stele. Săracu’ om se face vinovat până şi de ratarea monumentală a lui Gabi Iancu din minutul 93!
Sigur, orice suporter are dreptul să-şi spună „of-ul” iar dacă mai cunoaşte şi câte ceva din „alfabetul” fotbalului, cu atât mai bine. Adică opinia lui e mai „avizată”.
Dar într-un astfel de moment critic, cel mai convenabil e să-l înjuri pe Dan Alexa, în loc să ai puţină limpezime şi să vezi, dincolo de păcatele lui DA, şi partea plină a paharului.
Un egal cu Hermannstadt, contracandidată directă în lupta pentru clasarea la final pe locul de baraj nu-i chiar sfârşitul lumii. Sibienii n-au venit la Călăraşi să joace fotbal (între noi fie vorba şi ei sunt bine puşi la punct cu autobaza şi pasa lungă!) ci să se apere şi să fructifice erorile din defensiva condusă de Srgian Luchin. Şi putea s-o facă în cel puţin două rânduri!
Într-un astfel de meci care seamănă cu o finală, rezultatul poate fi decis şi în urma unei singure ocazii. Mai întreb o dată: Dacă Gabi Iancu marca în minutul 93 sau câteva minute mai devreme din lovitura liberă executată de la 16 metri, câţi dintre noi l-am mai fi tras de păr, acum, pe Dan Alexa pentru maniera de joc?
E adevărat, jocul scârţâie şi nu de acum dar aceeaşi echipă a câştigat la Botoşani, acolo unde nu multă lume pleacă acasă cu toate punctele. Tot aceeaşi echipă putea obţine nu unul ci 3 puncte din confruntarea cu FC Voluntari dacă ar fi fost “puţin” mai atentă la acel corner blestemat din minutul 94. Şi tot aceeaşi echipă putea smulge măcar un punct din duelul cu Poli Iaşi (în acel joc, băieţii chiar au jucat!) dacă ar fi fost şi “mai”atentă în apărare.
Sigur, toţi ne dorim ca Dunărea să “fluiere” prin campionat, capabilă să etaleze un joc ofensiv, combinativ, agresiv în sensul bun al cuvântului, dar…deocamdată nu se poate. Nu e rău să visăm, dar să nu confundăm…ziua cu noaptea.
Uitaţi-vă şi la celelalte competitoare din play – out şi veţi vedea că, poate cu două excepţii, lumea suferă. Staţi să vină returul. Meciurile vor fi şi mai încinse pentru că orice punct contează. Toate echipele, din câte ştiu eu, participă la un campionat, bazat pe puncte şi nu pe impresie artistică.
În urmă cu aproape un an, călărăşenii erau în delir. Cu vreo 4-5 etape înainte de final, Dunărea era virtual promovată în liga I. Pentru prima oară în…”viaţa ei”. Mai rămăsese să vedem dacă terminăm pe 1 sau pe 2. Şi am încheiat pe 1! Acum, “creatorul” acelui miracol este jignit, huiduit, înjurat. Demonizat! E prea mult, totuşi! E “urât” că uităm prea devreme momentele sublime şi oamenii providenţiali din viaţa noastră.
Cred că aşa cum am ştiut să ne bucurăm în urmă cu un an, ridicându-l în slăvi pe Dan Alexa, la fel ar trebui să învăţăm şi lecţia suferinţei şi umilinţei.
Ştiu, fotbalul naşte pasiuni nebănuite însă vorbele grele spuse acum nu ajută pe nimeni. Mai sunt 7 etape, infinit mai complicate decât cele de până acum, şi orice este posibil. Nu vă invit să mă credeţi, ori să fiţi mai ponderaţi ci doar să ştiţi că putem să-i trezim la viaţă pe Dan Alexa&Co şi altfel decât înjurându-i ori jignindu-i. Fiind pur şi simplu alături şi nu împotriva lor!
