Federația Română de Fotbal are în vedere două scenarii privind reluarea campionatului ligii a 2-a, după ridicarea stării de urgență.

Primul se referă la terminarea sezonului cu toate etapele, 14 la număr, rămase de jucat. În acest caz, Liga 2-a s-ar putea relua pe 6 iunie urmând a se încheia pe 25 iulie, cu runde intermediare programate în fiecare săptămână.

Barajul de menținere/promovare ar urma să se dispute într-o singură manșă, pe 29 iulie.

Cel de-al doilea scenariu presupune utilizarea sistemului play-off / play-out cu mai puține meciuri. O nouă disacuţie pe acest subiect va avea loc pe 10 mai.

În partea a doua a interviului, secundul Cristi Todea vorbeşte despre relaţia profesională cu profesorul Pustai pe care l-a avut ca antrenor pe vremea când evolua la Mediaş sub tricoul Gazului dar şi despre prezentul şi viitorul Dunării, echipă pe care o vede din nou angrenată în lupta pentru promovare în sezonul viitor.

Todea are şi un mesaj pentru suporteri care, în opinia sa, au demonstrat că iubesc Dunărea atât la bine cât şi la greu.

Ai jucat câteva sezoane la Mediaş pentru Gaz Metan dar şi la UTA, în total peste 200 de meciuri în liga 1. Cum e relaţia profesională cu domnul Pustai? L-ai avut antrenor la Mediaş iar în vara anului trecut v-aţi reunit pentru a porni acest proiect nou pentru voi, Dunărea Călăraşi

Ne cunoaştem de mult timp, de peste un deceniu. Acum îi spun Cristi, când eram jucător, „Nea Cristi” sau „domn’ professor”. E o relaţie bună pentru că după atâţia ani în care am lucrat împreună, eu cam ştiu ce vrea, cum vede fotbalul.

Îi cam citeşti gândurile...

Da, da. Mi-am dat seama care sunt valorile pe care pune preţ, ce-şi doreşte de la colaboratorii săi. E o relaţie bună, repet, cu el antrenor am avut, ca jucător, cele mai mari satisfacţii. Am jucat în cupele europene cu Gaz Metan Mediaş. Mi-am dat seama că poate să-mi dea sfaturi bune şi să mă ajute din acest punct de vedere. Avem o relaţie bună şi cu certitudine îmi doresc să avem rezultate bune şi din această postură, nu doar din cea de antrenor şi jucător. Îmi doresc să-l ajut şi împreună să susţinem echipa la care suntem acum. Şi când am venit la Călăraşi, având în vedere distanţa mare faţă de Arad şi faptul că familia a rămas la Arad, şi eu am ales să profesez acolo, dl. Pustai a avut un mare cuvânt de spus. Reprezenta o garanţie că s-a dus acolo, şi că la Călăraşi se vrea ceva serios, lucru care pe parcurs s-a dovedit.

Sunt convins că experienţa de la Călăraşi ţi-a prins bine din punct de vedere profesional. Aş vrea să te întreb ce crezi ne-ar lipsi astfel încât să tragem, cu şanse reale, la promovare, anul viitor iar tu să bifezi astfel şi prima promovare ca antrenor.

Eu zic că e foarte important că am creat o bază, o omogenitate a jucătorilor. Să avem jucători care simt că Dunărea e a doua lor casă. Să ţină la această echipă. Eu zic că s-a format un nucleu, important e ca jucătorii ăştia să fie păstraţi anul viitor.

Şi din vară 2-3-4 implanturi?

Exact. Aici intervine foarte mult şi partea administrativă. Cum reuşim să-i menţinem pe aceşti jucători şi să aducem câţiva jucători buni pentru promovare. Am văzut că la Călăraşi, promovarea e foarte dorită. Oamenii de aici au prins gustul fotbalului de Liga I, le-a plăcut şi de aceea-şi doresc să revină acolo.

Deci, un punct foarte importat ar fi continuitatea. Apoi o stabilitate din punct de vedere organizatoric şi financiar. Eu zic că s-au făcut eforturi mari şi în acest an, având în vedere că s-a retrogradat şi au fost unele probleme. Dacă se rezolvă şi aceste lucruri, încetul cu încetul... Am văzut că s-a montat şi nocturna. Se pun aşadar bazele unei arene care să fie pregătită de data asta dacă promovează.

Ca o părere personală, eu l-am perceput pe Cristi Todea ca un antrenor discret dar profesionist, foarte aplicat, un om care nu doar că învaţă meserie dar ceea ce învaţă ştie să le pună şi în aplicare...

Te-am urmărit şi când antrenai pe UTA Arad. Era o vreme când „ne băteam” cu Aradul. UTA a câştigat acel baraj de promovare din 2016, Dunărea şi-a luat revanşa în 2018. Întotdeauna, mi s-a părut că Cristi Todea parcă avea ultimul cuvânt de spus.

Da, în primul rând e plăcerea pentru fotbal care mi-a venit încă din copilărie. Îmi place mult ceea ce fac. De aici pleacă destul de multe lucruri. Dacă ai plăcere în ceea ce faci, dacă faci lucrurile din suflet, până la urmă vor veni şi rezultatele.

Care-i cel mai mare vis al lui Cristi Todea?

(Râde) În momentul de faţă îmi doresc mult să obţinem rezultate bune la Călăraşi.

Dar sunt convins că până la urmă sufletul tău tot la UTA rămâne.

Clar. Eu sunt din Arad. Când eram mic mergeam la meciurile UTA- ei iar stadionul era plin. Mergeam şi stăteam lipit de gard iar când eram copil de mingi priveam cu interes meciurile şi mă gândeam că-mi doresc foarte mult să joc pe stadionul de la UTA.

Acum, cu siguranţă, mi-aş dori să antrenez pe stadionul nou care va fi gata într-o bună zi pentru că şi aici au fost ceva probleme. Eu zic că şi la Arad este o foame de fotbal. Având în vedere evenimentele din ultimul timp, nu se ştie dacă spectatorii vor mai fi prezenţi pe stadioane, însă până la urmă eu zic că vom trece peste perioada asta.

Un mesaj pentru suporterii Dunării?

Mesajul pentru suporteri ar fi să rămână la fel de ataşaţi de echipă, pentru că eu am simţit lucrul acesta. E foarte important că am simţit asta în vremurile grele când am avut o lipsă de rezultate. Cum a fost de pildă meciul cu Univ. Cluj, totuşi suporterii au venit la meci chiar dacă au fost nemulţumiţi de ceea ce s-a întâmplat, au ţinut cu echipa şi asta pe mine m-a încurajat şi mi-a dat un imbold. Echipa asta e într-adevăr iubită şi apreciată.   

Mai am o curiozitate. Care a fost meciul Dunării care te-a marcat cel mai mult? Să-ţi dau o mână de ajutor: meciul cu Turris, unde am făcut o primă repriză foarte bună?

Într-adevăr, meciul cu Turris a fost un meci bun, frumos. Pentru mine, meciul cu UTA rămâne unul special.

Poate e vorba la mijloc şi de un pariu personal.

Nu neapărat. Mie mi-a plăcut ritmul pe care l-am avut noi. După seria de jocuri de dinaintea confruntării cu FC Argeş, şi cele 4 partide disputate la finele anului trecut au fost cele care m-au marcat şi mi-au dat speranţe pentru un 2020 plin de satisfacţii.

Când revii la Călăraşi?

Sper cât mai curând posibil pentru că până la urmă, am mai spus-o, fotbalul e viaţa mea. Îmi place ceea ce fac, fac cu pasiune şi-mi doresc să revin cât mai repede pe teren, să putem să simţim din nou emoţiile pe care le dă acest sport.

Lăsând gluma la o parte, la cât de „fit” arăţi, cred că ai putea să ne dai o mână de ajutor chiar din teren, nu numai de pe margine.

(Râde) Acum, mai greu după această perioadă de 2 luni în care nu m-am pregătit.

Cum ar fi Cristi Todea din nou în teren? L-ai putea suplini, la mijlocul terenului, de pildă, pe Robert Boboc, abonat se pare la cartonaşe galbene.

Sunt surprins pentru că Boboc e totuşi mai tehnic decât mine. Şi eu luam cartonaşe galbene. Dar el e mai tehnic şi totuşi a încasat cartonaşe galbene.

Eu zic să te mai gândeşti şi cine ştie, poate, o să te vedem jucând şi la Călăraşi ca să te admirăm şi noi aşa cum au făcut-o medieşenii şi arădenii, multe sezoane.

Atunci să încep pregătirea.

Să vezi încă o dată cum trebuie să suporţi „intervenţiile” antrenorilor de pe margine.

(Râde) Aşa e, corect.

Mulţumesc. Te aşteptăm la lucru şi mult succes!

Antrenorul secund al Dunării, Cristian Todea a vorbit în prima parte a interviului, mai jos despre „galben – albaştri”, modul de desfăşurare a jocurilor rămase de disputat în actualul sezon al L2 dar şi despre echipa la care a debutat, a activat ca jucător şi a antrenat-o atât ca principal cât şi ca secund, UTA Arad. În opinia sa, victoria Dunării în faţa arădenilor în prima etapă a returului (1-0, la Călăraşi) i-a produs fostului mijlocaş o satisfacţie aparte.

Cristi, ce faci? Cum te simţi?

Cam neobişnuit. Acasă, cu familia, activităţi casnice. Sincer, nu prea ştim cum să ne comportăm.

Despre fotbal, ce ne spui?

Ţin legătura cu domnul Pustai, vorbim, aşteptăm noutăţi. Să vedem acum şi când vom începe pregătirile.

Ai luat pulsul băieţilor, da?

Sigur. Vorbim, facem antrenamente. Chiar astăzi avem un antrenament, primul din această săptămână. Ne antrenăm, online, pe platforma ZOOM. Acolo mai relaţionăm, vedem cum arătăm fiecare după această perioadă. Care, câte kilograme a mai pus pe el...

Şi, sunt surprize?

Nu nu. Băieţii sunt ok. Şi lor le e dor de fotbal. Sunt dornici să începem, să fie pe teren cât mai repede pentru că antrenamentele pe care le facem sunt bune cât să ne menţinem tonusul. Fotbalul e mult mai frumos, acolo pe teren.

Cum vezi finalul acestui sezon în liga a 2-a?

Este destul de complicat, fără îndoială. Îmi doresc totuşi să se joace meciurile care au mai rămas în calendar deşi condiţiile nu vor fi cu siguranţă cele cu care eram obişnuiţi. Având în vedere perioada prin care trecem, va trebui să ne adaptăm. Eu zic că echipele care se vor adapta cel mai repede vor reuşi să aibă şi rezultate satisfăcătoare.

Se anunţă o luptă încinsă în partea superioară a clasamentului. Fiind arădean, UTA este echipa ta de suflet. Ai jucat, ai antrenat acolo, sunt lucruri care te leagă sufleteşte. UTA pare echipa cu cele mai mari şanse de a urca în liga 1. Ce crezi?

Într-adevăr, UTA, în acest sezon, a avut un parcurs foarte bun. Mai ales pe teren propriu. Merită felicitări Important e că s-au întors şi pe stadionul Motorul. Am avut o perioadă când eram la echipă şi jucam la Şiria unde atmosfera nu era ceea ce a trăit echipa aici. Întoarcerea pe Motorul a reprezentat un avantaj, fapt confirmat şi de cifrele pe care le au. Au primit un singur gol pe teren propriu, în toate meciurile pe care le-au disputat până acum. Mi se pare o cifră uluitoare, greu de realizat. Au avut un parcurs bun, au fost foarte constanţi. Şi acum în acest început de mini – retur au câştigat în deplasare cu 6-0, au învins acasă fără să primească gol, deci zic că merită locul pe care-l ocupă în clasament. UTA e principala favorită la promovare!

Şi cu toate astea, Dunărea a reuşit să bată Aradul în prima etapă a returului, scor 1-0.

Pentru mine, ca să zic aşa, a fost o victorie...

Personală?

Da. Îmi doresc ca UTA să promoveze dar în acelaşi timp mă bucur că a câştigat echipa la care sunt antrenor. A fost o satisfacţie personală, mai cu seamă că UTA era şi atunci pe primul loc. Noi, nu doar căm am câştigat un meci, dar am demonstrat că avem şi o echipă cu capacitate bună. Eu zic că am dominat meciul. UTA a avut, poate, o mare ocazie în startul disputei dar, eu zic că am avut o evoluţie mult mai bună decât ei. Per ansamblu, zic că am reuşit să construim ceva din vară de când ne-am apucat de treabă şi am reuşit să închegăm un lot având în vedere că am plecat la drum cu 3-4 jucători legitimaţi la club. A fost o perioadă grea, băieţii s-au implicat, au muncit. Am avut şi câteva satisfacţii în acest campionat.

Un moment psihologic, zic eu c-a fost la meciul cu...

Clujul?

Da, şi acela dar am revenit. Chiar şi atunci am crezut că ne va fi mai greu dar jucătorii au reacţionat foarte bine după acele puncte pierdute la masa verde.

Ei bine, mă refer la meciul cu FC Argeş, de acasă. Noi veneam după vreo 4 jocuri fără înfrângere. Am pierdut acel meci pe teren propriu..

Din păcate, în urma unor erori personale...

Exact. Dacă am fi câştigat acel meci, eu zic că puteam să fim noi acum în locul celor de la FC Argeş. Însă e inutil să mai privim în urmă. Cu siguranţă trebuie să ne capacităm cât mai repede şi să rămânem concentraţi pentru că, vedeţi, e foarte dificil să faci un plan. Se schimbă lucrurile de la o săptămână la alta. O dată se spune că încep pregătirile şi meciurile rămase de disaputat, apoi că s-ar putea „îngheţa” campionatul. Sunt atâtea necunoscute...Însă important e ca jucătorii să aibă grijă de ei, să fie cât mai „fit” cu putinţă la ora în care vom demara pregătirea.

Dacă nu s-ar fi întrerupt campionatul, crezi că am fi fost acum pe făgaşul normal? E adevărat am pierdut la Ploieşti partida cu Petrolul, 2-0, însă scorul, în opinia mea, nu reflectă neapărat raportul de forţe din teren. Am făcut egal la Timişoara cu Ripensia. Pe scurt, starea de spirit era una favorabilă unui parcurs pozitiv în continuare?

Da, eu zic că starea de spirit era una care începea să reintre pe un făgaş bun. Au fost 2 pierderi, 2 jucători destul de importanţi pentru noi, mă refer la Crişan şi Ekollo şi a trebuit să regândim un pic aspectul tactic. Dar după meciul de la Ploieşti, aşa cum ai spus scorul nu reflectă rivalitatea din teren, am reuşit să ne revenim. Am câştigat cu Csikszereda în ultimul minut, la Timişoara am remizat cu Ripensia, am avut o revenire bună ceea ce denotă că jucătorii au o combativitate apreciabilă. Sunt jucători competitivi care nu-şi doresc să piardă, dimpotrivă, să câştige chiar dacă în momentul de faţă suntem undeva la mijlocul clasamentului. Fără să mai avem şanse mari la primele locuri dar nici să ne gândim cu groază la retrogradare. Şi atunci, ar putea să intervină o stare de plafonare dar din fericire n-am văzut-o la meciurile pe care le-am jucat deja.

Totuşi liga a 2-a a lăsat impresia că echipele sunt apropiate valoric, mai degrabă „în jos”. Au fost o serie de rezultate contradictorii. Echipele de sus au pierdut în faţa celor situate în partea a douza a topului. Altfel spus, campionatul încă se mai joacă! E o şansă de a profita de etapele rămase astfel încât să consolidăm ceva bun, durabil, pentru sezonul viitor?

Aşa este. Şi eu zic că se joacă. Rezultate sunt, într-adevăr, foarte contradictorii. De la o săptămână la alta, clasamentul s-a scimbat. Campionatul este echilibrat. Noi suntem la 7 puncte distanţă de retrogradare dar la 8 de locul care duce la baraj. Cu certitudine, vrem să privim în sus, să ajungem cât mai sus în top. Nu-i totuna dacă terminăm pe 3, 4, 5 sau 6 sau pe 12 sau 13.

Privim înainte spre locurile din faţă. Sunt multe meciuri de jucat. Vor fi şi etape intermediare iar ritmul va fi unul mai sufocant şi în consecinţă se poate întâmpla orice.

Cred că nu-i întâmplător fatul că echipele care au evoluat în L1 dar şi cele de la baraj nu s-au regăsit în acest sezon până acum. Vezi, Dunărea, Concordia şi U Cluj. Un astfel de recul s-a resimţit şi la Arad după ce UTA a ratat promovarea în L1 în urma barajului?

A fost şi la noi atunci un moment greu dar eu zic că-i mult mai greu pentru o echipă care retrogradează. Cum a fost cazul Chiajnei şi al Călăraşiului. În liga 1 sunt alte situaţii. Aici intervine şi aspectul administrativ, financiar. În L1 sunt alte venituri din care ar putea să trăiască bine echipele sau acele venituri ajută la formarea unui buget competitiv.

Retrogradarea în L2 afectează în sensul că drepturile TV sunt mult mai mici. Veniturile, depinde dacă mai ai sponsori sau provin de la Primărie ori Consiliul Judeţean, nu mai sunt aceleaşi. Şi atunci, e clar că toată administraţia are de suferit. Plus aspectul emoţional, sentimental. Când vezi care-i atmosfera în L1 spre deosebire de L2, cu siguranţă diferenţa e destul de mare şi prin urmare există transformări majore. De aceea spun că-i mult mai greu pentru o echipă care retrogradează decât pentru una care ratează barajul de promovare.

- Va continua -

Cristian Todea. S-a născut la Arad pe 18 octombrie 1978. Ca jucător (mijlocaş defensiv) a evoluat la UTA Arad, Mantova FC (2002-2005), AC Bellinzona (2005-2007), UTA (2007 – 2009), Gaz Metan Mediaş (2009-2015). Are 205 partide disputate în L1 (a marcat 10 goluri). 6 prezenţe în Europa League cu Gaz Metan Mediaş.

A antrenat pe UTA Arad (01.07.2015-20.09.2018 / secund), UTA Arad (21.09.2018-26.04.2018 / principal), Victoria Zăbrani (24.09.2018.31.12.2018), Naţional Sebiş (01.01.2019 – iulie 2019), Dunărea Călăraşi (din iulie 2019 / secund).

În ultima parte a interviului, antrenorul Cristian Pustai are şi un mesaj pentru suporterii Dunării, pentru toţi cei care aşteaptă cu nerăbdare reluarea competiţiilor susţinând că fotbalul trebuie să meargă mai departe în ciuda unor posibile „restricţii” şi după data de 15 mai.

Domnule profesor, cel mai probabil din vară sau din toamnă, meciurile, la Călăraşi, se vor putea disputa şi în nocturnă, asta după ce Consiliul Judeţean a cam finalizat lucrările de instalare a instalaţiei de nocturnă, aşa cum a promis încă de la începutul anului. Aţi văzut câteva imagini pe Facebook. Sper ca această investiţie să vă ajute pe dumneavoastră dar şi pe jucători în noul sezon.

Da, mă bucur foarte mult că şi stadionul de la Călăraşi începe să arate a ceea ce ar merita până la urmă acest oraş, municipiu de reşedinţă. Chiar şi pentru un sezon acest oraş a figurat pe harta ligii 1. Montarea acestei nocturne confirmă faptul că lucrurile se mişcă în direcţia cea bună. Că ne va ajuta? Cu siguranţă. În august vor fi nişte temperaturi greu de suportat şi atunci putem juca şi în nocturnă. Să sperăm că aşa se va întâmpla în continuare pentru că au mai fost echipe care beneficiau de nocturnă dar au jucat tot de la ora 11.00. Cred că pentru liga a 2-a şi având în vedere şi obiectivul pe care-l avem pentru sezonul viitor, investiţia este de bun augur. Înseamnă ceva, înseamnă se va continua o idee benefică pentru fotbalul călărăşean.

Numărăm zilele până pe 14, 15 mai când se vor ridica o parte din restricţii...

Da. Cu toţii aşteptăm data asta de 15 mai. Însă ideea de ieşit va fi totuşi o problemă la nivel naţional. Eu sper să ajungem la un consens şi să înţelegem că trebuie să avem grijă, indiscutabil. Va trebui să ne adunăm şi să stăm, cumva, la un loc ca să fim testaţi. Va fi o problemă, în momentul în care o să apară un caz şi atunci chiar nu ştiu ce se va întâmpla că-i foarte greu.

Poate o să ne ajute şi căldură dacă ţinem cont de faptul că virusul nu rezistă la temperaturi înalte.

Ar fi bine. Oricum la Călăraşi e cald, mult mai cald decât în centrul ţării. Totuşi, e discutabil. Am auzit atâtea păreri în perioada asta... Într-adevăr sănătatea oamenilor primează. Părerea mea că nu putem să stăm 2 ani până se găseşte vaccinul cel mai bun ca să fim cu toţii în siguranţă. Va trebui să continuăm cu măsurile care s-au luat şi până acum astfel încât încet – încet viaţa să-şi urmeze cursul firesc.

Care ar fi mesajul dumneavoastră pentru suporteri, pentru iubitorii fotbalului, ai Dunării, cei care aşteaptă să reveniţă împreună cu băieţii, la treabă?

Ce să zic, ne e cam dor la toţi de fotbal. Sperăm ca meciurile să fie frumoase pentru că încărcătură psihică, sigur, vor avea. Indiferent cum ai trage linia, în liga a 2-a, nu ştiu dacă sunt 4 echipe care să stea liniştite sau care să nu-şi propună ceva, un obiectiv. În rest, toate celelalte sunt angrenate într-o luptă: fie de promovare, fie de evitarea retrogradării. Astea sunt de fapt principalele obiective în liga a 2-a. Clasarea pe un loc cât mai bun şine de orgoliul echipei, de blazon, de palamres. La liga 1 e altceva pentru că acolo fiecare loc înseamnă o anumită sumă de bani.

Deci, e clar că vom veni cu poftă. Să sperăm că ne vom adapta repede la condiţii şi că vom parcurge cu bine etapele pe care le mai avem de jucat. Ne dorim să evoluăm cât mai bine iar oamenii să revină în tribune să se bucure. Şi ideea de a juca fără spectatori...În liga a 2-a, nu-i o mare tragedie pentru că de regulă nu sunt mulţi privitori prezenţi. Sunt destule căi de acces, oamenii pot păstra distanţarea socială. Stadionul de la Călăraşi e destul de încăpătir.

Mi-aş dori ca oamenii să se bucure de fotbal pentru că până la urmă asta e ideea. Chiar dacă a devenit o afacere, fotbalul rămâne totuşi un joc, o dispută de care să bucure spectatorii şi telespectatorii.

Când veniţi la Călăraşi? Ca să glumesc un pic, le puteţi spune poliţiştilor care v-ar opri în trafic că veniţi până la Călăraşi să cumpăraţi o pâine, ceva de mâncare...

(Râde). Nu ştiu. În mod sigur atunci când se va putea circula. Oricum nu se pune problema mai repede de 15 mai. Deocamdată ne pregătim online însă după cum i-am văzut pe băieşi genul ăsta de pregătire pare mai degrabă o poveste. La fel cum şi şcoala online e tot o poveste. Indiferent de natura raţiunilor, fotbalul rămâne un joc care trebuie desfăşurat pe un teren  iar cei care-l urmăresc să aibă şi motive de satisfacţie.

Mulţumesc.

sursa foto www.liga2.prosport.ro