Ceea ce în urmă cu vreo 6 luni părea o iluzie iată că visul frumos a devenit realitate. În ultimele 21 de partide disputate, Dunărea n-a reuşit să piardă nici una. Ba mai mult, cu Dan Alexa pe bancă, am obţinut 16 victorii (din care 10 consecutive) şi 4 remize (din care doar una acasă!). După un astfel de bilanţ aproape impecabil, Dunărea a urcat din subsolul clasamentului până pe primul loc! Şi tot nu e bine! În ultima vreme, am auzit destule voci, în special în mediul virtual, nemulţumite foc de faptul că Dunărea nu reuşeşte să facă şi spectacol! Că pasele nu-s la fel de bine desenate ca pe Camp Nou! Că...
Şi n-au dreptate, nu? Dacă Barcelona le face pe amândouă chiar foarte bine, şi mă refer aici la rezultate dar şi la spectacol, noi de ce n-am putea? Că nu-i mare diferenţă între noi şi Messi&Co!
Cu riscul de a-l mânia şi pe Dumnezeul Fotbalului, am devenit, realmente, paranoici! Obţinem puncte pe bandă rulantă dar avem tupeul să-i luăm la bastoane pe Dan Alexa şi indirect şi pe Florin Brişan că l-a convins pe Dan Alexa să vină la Călăraşi să facă o treabă de nota 10, că sacrifică spectacolul în detrimentul rezultatului! Aşa se întâmplă când dai de bine!
Dacă în tur, aproape nimeni nu ne lua în seamă, lucrurile s-au schimbat total într-un interval de timp destul de scurt. Toate echipele, indiferent de nume sau loc ocupat în clasament, ţin morţiş să joace de la egal la egal cu liderul. Şi aveţi la îndemână două exemple recente: Afumaţi şi Sportul Snagov!
Ce uită să sublinieze, „nemulţumiţii” e că şi principalele adversare ale Dunării o duc chiar mai prost. Fie că vorbim de rezultate, sau de calitatea jocului prestat.
După egalul de la Călăraşi cu Dunărea, Hermannstadt, aureolată şi după victoria din sferturile Cupei României în faţa FC SB-ului, a remizat apoi cu o echipă de pluton, UTA, la Şiria, acolo unde în tur, Dunărea a câştigat! Iar duminică, mi s-a părut chiar că s-a chinuit cu Pandurii, o echipă cvasi – falimentară, cu foarte mulţi jucători fără nume, în lot. A câştigat doar cu 1-0 iar spectacolul, sublim dar a lipsit cu desăvârşire. Memoria nu ne joacă feste, Dunărea a câştigat în tur cu Pandurii, la Călăraşi, cu scorul de 3-1. Şi Pandurii avea jucători!
Mai departe! Chindia a început anul cu o victorie cam chinuită la Timişoara cu ASU, a urmat remiza de la Suceava, cu Foresta (uite că a putut să încaseze golul egalizator în ultimele secunde ale prelungirilor!) iar duminică, mai avea puţin şi se făcea de basme, acasă, cu Luceafărul Oradea. Aţi sesizat cumva că spectacolul a definit-o pe Chindia în cele 3 jocuri?
E limpede că toată ”vina” o poartă antrenorul Dan Alexa dar şi Florin Brişan care ne-au învăţat cu binele. Adică, prost! Ca să fie mai clar, dacă spectacol nu e, nimic nu e!
N-ar strica, totuşi, să rămână şi „nemulţumiţii”, ca noi ceilalţi, cu picioarele pe pământ! Să valorizăm victoriile, punctele obţinute aşa cum se cuvine, să nu uităm cine suntem şi de unde am plecat, şi mai ales să ne mândrim cu munca depusă de DA&Co. Care nu se bazează doar pe...noroc!
Ne-aşteaptă alte 12 finale pe care trebuie să le câştigăm pentru a ajunge acolo unde nu am fost niciodată. Şi unde e tare frumos, dar al naibii de greu! În „lumea aia”, contează rezultatele şi mai puţin spectacolul!