Era în vara anului 1994. După două sezoane, 1992 – 1993 şi 1993 – 1994, în care a purtat denumirea de Sportul IACMS Călăraşi, respectiv Sportul Agroconsid, Dunărea revine la numele său pe care l-a obţinut în vara anului 1979.

După ce terminase ediţia de precedentă de campionat pe locul secund după Poiana Câmpina, ratând promovarea la mustaţă în faţa câmpinenilor de la Poiana (diferenţa a fost doar de un singur punct!), Dunărea era gata de start pentru o nouă aventură la capătul căreia spera să revină în Divizia B după o „pauză” de 7 ani.

Stafful administrativ era format din Ion Comşa, preşedinte executiv, „ajutoarele” sale fiind Vasile Mărgineanu, Alexandru Gheorghe şi Mandache Dragomir, toţi 3, vicepreşedinţi. Trezorier a fost desemnat Costică Ştefan. Preşedinte de onoare al clubului era Doru Ioan Tărăcilă, la ora respectivă ministru de interne, funcţie pe care a ocupat-o în intervalul 6 martie 1994 – 11 decembrie 1996.

Dacă la nivelul staffului administrativ lucrurile erau clare, echipa nu avea antrenor după ce Mihai Costea fusese demis.

În pauza precompetiţională,, stafful tehnic era format din Ion Pârcălab – Ion Constantinescu dar până la urmă, rând pe rând cei doi aveau să părăsească echipa. Primul a a fost rechemat la Federaţie pentru a se ocupa în continuare de selecţionata UEFA ’95 iar cel de-al doilea a preferat oferta Daciei Unirii, plecând la Brăila.

Echipa a fost preluată de Constantin Frăţilă, nume greu din fotbalul românesc care avea în faţă o misiune majoră: promovarea în cel de-al doilea eşalon

Frăilă avea la dispoziţie un lot numeros format din: P. Toma, Ad. Păun, Gh. Ioniţă, Sebe, Zeciu, N. Stanciu, M. Milea, D. Dincă, N. Farin, D. Andronache, V. Bogatu, Stănescu, Jidovu, Tudor, Alex. Munteanu, Manu, Smaranda, Faur, Miu, M. Păun, Panait, Marinache, V. Solomon, Scăeţeanu, Pătârlăgeanu, Apachiţei, Slave şi Cernea (toţi 3 de la Dinamo), Ţanecoiu (Unirea Slobozia), Fl. Mihăilă, Marcu.

La mijlocul sezonului, unul în care ocupanta locului 1 promova direct în Divizia A iar cea clasată pe 2 mergea la baraj, Dunărea s-a clasat pe 4 cu 33 de puncte, sub Oţelul Târgovişte (45 de puncte), Astra Ploieşti (41 de puncte) şi Danubiana Bucureşti (38 de puncte). Cine ar mai fi crezut că Dunărea putea recupera terenul pierdut? Returul a fost unul aproape excelent. Dunărea a strâns 39 de puncte cu 4 mai multe decât Oţelul Târgovişte (35 de puncte) clasându-se spre bucuria tuturor pe locul 2 care-i permitea să meargă la barajul de promovare.

Golgeterul echipei a fost Nelu Farin cu 13 goluri, el fiind urmat de Marius Milea cu 12 reuşite şi de Dorinel Dincă cu 8 goluri. În acest sezon, Dunărea a înscris nu mai puţin de 75 de goluri, fiind devansată doar de Oţelul Târgovişte (80 de goluri)

S-au bătut pentru cele 4 locuri valide Flacăra Moreni, Faur Bucureşti (formaţii aflate pe locurile 15 şi 16 din Seria 1 a Diviziei B), ICIM Braşov şi CFR Cluj (clasate pe poziţiile 15 şi 16 ale Seriei a 2-a), FC Oneşti (locul 2 – Seria 1), Dunărea Călăraşi (locul 2 – Seria a 2-a), Aro Câmpulung Muscel (locul 2, Seria a 3-a) şi Olimpia Satu Mare (locul 2, Seria a 4-a), ultimele 4 din cadrul Diviziei C.

Sorţii deciseseră ca echipa noastră să-şi măsoare forţele cu Faur Bucureşti, meciul fiind programat pe 25 iunie 1995 la Buzău pe arena Crâng.

„La ora meciului, pe stadion erau circa 8000 de spectatori din care 5000 călărăşeni! O coloană de circa 10 kilometri de autobuze, autocare, maşini mici, camioane, autoutilitare, mocăniţe, motorete, motociclete şi scutere era asemeni unui şarpe ce străbătea Bărăganul cu o ţintă precisă – stadionul din Buzău, dotat cu ceea ce nu poate lipsi unui suport: steaguri, trompete, papelitos, cârâitori, etc.” povesteşte regretatul Laurean Moţăţăianu în cartea sa document (Nouă decenii de fotbal pe malul Borcei”. Organizatorul acestui convoi a fost inimosul viceprimar Nicolae Păvăloiu.

Frăţilă a început partida arbitrată de sibianul Aron Huzu cu P. Toma – M. Marinache, Popa, G. Simion, V. Sebe – Al. Munteanu, I. Zeciu, N. Stanciu, Ad. Păun – N. Farin şi Ad. Slave.

„În minutul 31, Zeciu faultează şi primeşte avertisment. Dunărea este mai mult în ofensivă dar contrele bucureştenilor sunt ascuţite. Pe banca lor, Leonida Nedelcu e ca o fiară în cuşcă. La noi, Frăţilă pare liniştit, dar ce în mintea lui, numai el ştie. Minutul 42, Zeciu comite o nouă imprudenţă, vede al doilea avertisment şi automat este eliminat”. Echipa noastră era obligată astfel să joace în inferioritate până la final. Greu dar nu şi imposibil!

Pentru că în repriza secundă, Dunărea sparge gheaţa şi trece la timonă. „Minutul 59. Scăieţeanu demarează irezistibil pe extrema dreaptă, driblează în mare viteză şi trimite fundaşul „la seminţe”, vrea să centreze de lângă fanionul de colţ dar...trimite (urlet de deznădejde al tribunei!) înapoi, la 18 – 20 de metri de poartă. Acolo era Farin, un şut, fără preluare, un şut plin, sănătos, trimite mingea în plasă, jos lângă bară, în ciuda plonjonului disperat al lui Ştefănescu! Tribunele sunt în delir. Emoţiile explodează, lacrimile nu mai au răgaz. Ne îmbrăţişăm fericiţi, în linişte. Nimeni nu mai putea spune nimic. Pe teren băieţii îşi vedeau de trabă de parcă nici nu ar fi trăit momentul. De unde atâta calm? Noi, în tribune, eram terminaţi de emoţie, de bucurie, de această amestecătură de simţăminte ce nu poate fi descrisă” rememorează Moţăţianu în cartea sa.

Dunărea rezistă chiar şi 9 minute peste cele 90 regulamentare şi câştigă provocând o bucurie uriaşă! „Fluier final. Echipa salută suporterii. În mijloc sunt Comşa, Frăţilă...Toţi se aruncă pe burtă în faţa tribunei oficiale. La vestiar, Marian Deacu şi Dorel Enescu (fostul patron al SC Ecas) fac tuturor jucătorilor baie de şampanie.” continuă să surprindă atmosfera de vis Laurean Moţăţăianu care continuă „Seara, „şarpele Bărăganului” revine fericit acasă. Prin toate localităţile oamenii ne fac cu mâna. Se anunţase rezultatul jocurilor de baraj la radio şi televizor. Dunărea Călăraşi era, după 3 ani, din nou pe buzele românilor. Promovarea, în urma acestui baraj, dar mai ales jocul de Cupă cu Politehnica Timişoara, din sferturi, au fost două momente în care, despre Călăraşi, nu s-a amintit numai la „cotele apelor Dunării”.

La fel ca Dunărea şi celelalte echipe din Divizia C aveau să câştige duelurile de la baraj.

Dunărea a rezistat în Divizia B 3 sezoane consecutive ocupând succesiv următoarele locuri: 10 (1995 – 1996), 9 (1996 – 1997) şi 17 (1997 – 1998). Avea să revină în Divizia B, de data asta, abia după 17 ani, mai exact la finalul ediţiei 2014 – 2015.

Divizia C / Seria a 2-a / Ediţia 1994 – 1995

1. Oţelul Târgovişte   38   25   5     6   80-29   80

2. Dunărea Călăraşi   38   22   6     8   75-37   72

3. Astra Ploieşti          38   21   3   12   68-35   66

Rezultate directe

Oţelul Târgovişte - Dunărea  1-0

Dunărea – Oţelul Târgovişte 1-0 (gol marcat de Popa, min. 74!)

Rezultate jocuri Baraj

Buzău: Faur Bucureşti – Dunărea Călăraşi 0-1

Ploieşti: ICIM Braşov – ARO Câmpulung Muscel 0-1

Săcele: Flacăra Moreni – FC Oneşti 0-1

Bistriţa: CFR Cluj – Olimpia Satu Mare 1-1 (1-4 penalty-uri)

Federația Română de Fotbal organizează eCupa României: fiecare echipă din primul eșalon va fi prezentă prin propriii jucători în competiția din FIFA 20. Până acum știm sigur că Alibec reprezintă Astra și Mihailă luptă cu Universitatea Craiova!

Fotbalul traversează o perioadă dificilă, competițiile de pe teren sunt oprite, iar această criză are un impact asupra tuturor. Dar suporterii rămân totdeauna pe primul loc! Astfel că Federația Română de Fotbal împreună cu toate cele 14 cluburi din Liga 1 oferă un show inedit pentru fani!

Sub sloganul “eCupa României, împreună împotriva pandemiei”, jucători de la fiecare echipă din Liga 1 se vor duela în FIFA 20, pe platforme PS4!

Competiția începe pe 27 aprilie și va avea finala pe 6 mai

Fiecare club e reprezentat de propriii jucători. Vă dezvăluim doar o parte din surprize: Alibec (Astra), Mihăilă (Universitatea Craiova), Filip (Dinamo)!

Partidele se vor disputa pe sistemul cel mai bun din trei meciuri, toate echipele vor avea aceeași valoare a jucătorilor în joc, un rating mediu de 85.

Meciurile vor fi transmise în direct pe Facebook Cupa României și pe canalul de Youtube FRF TV.

Bilete virtuale, încasări donate luptei cu coronavirusul

Prin această nouă competiție, fiecare iubitor al fotbalului poate contribui direct la susținerea luptei comune împotriva coronavirusului! Se vor pune în vânzare abonamente la toate meciurile eCupei României.

Abonamentele în tribuna virtuală pot fi achiziționate pe site-urile bilete.frf.ro și bilete.ro.

Prețul unui abonament este 10 lei și poți cumpăra oricâte abonamente!

Întreaga sumă încasată va fi redirecționată către UNICEF, care va achiziționa echipamente de protecție (măști, mănuși, ochelari), termometre cu infraroșu și alte echipamente speciale necesare în pandemie asistenților medicali comunitari, asistenților și lucrătorilor sociali care merg pe teren pentru a asigura copiilor vulnerabili și familiilor acestora servicii de sănătate și protecție socială.

Acum, mai mult ca oricând, cei mai vulnerabili dintre copii au nevoie de ajutor. Acum, mai mult ca oricând, copiii vulnerabili și familiile lor trebuie să aibă acces crescut la servicii medicale și de asistență socială, ca să rămână sănătoși. Un profesionist echipat și protejat este sprijin real pentru mulți copii, părinți și bunici. Profesioniștii din prima linie vin în sprijinul celor mai vulnerabili copii și a familiilor lor.

Biroul de Presă al Federației Române de Fotbal

Dunărea Călăraşi a apărut pe harta fotbalului românesc în august 1979, preluând pur şi simplu „activul şi pasivul” de la Celuloza, echipa care a reprezentat Călăraşiul în competiţiile locale, regionale şi naţionale preţ de 15 ani (1964 – 1979).

Retrogradată din Divizia B la finele sezonului 1978 – 1979, de-acum Dunărea Călăraşi s-a aliniat la startul celui de-al treilea eşalon cu o conducere administrativă dar şi tehnică nou. Antrenor a fost instalat regretatul Ion Merlan având la dispoziţie un lot format din: Niculescu, Răuţă, Andrei – Boţoroagă, Dan Cristea, G. Voicu, Al. Tănase, Ştefan Marin, Catană, Sandu, Vasiluţ, Ion Baraitaru, G. Pană, I. Dumitru, Costică Ştefan, N. Nicolae, St. Victor, A. Ivan şi juniorii N. Duma şi Marin Ştefan II. S-au alăturat echipe Văleanu (Constructorul Călăraşi), Mircea Banu (Politehnica Iaşi), Enache, Virgil Bogatu (Sportul Studenţesc). Au plecat în schimb Postelnicu şi G. Filimon (ambii Constructorul Călăraşi), Pitiş şi Zare (ambii Rapid Feteşti) şi George Muşat, la Dinamo Bucureşti.Dunărea încheie sezonul pe locul 3 totalizând 38 de puncte. În cele 30 de meciuri jucate, Dunărea s-a ales cu 15 victorii, 8 egaluri şi 7 înfrângeri dar cu un golaveraj pozitiv 45-32. Promova în Divizia B, Sirena Bucureşti. Aflate în aceeaşi serie, ŞN Olteniţa se clasa finalmente pe 6 cu 31 de puncte iar Victoria Chirnogi, imediat pe 7 cu 30 de puncte.

A urmat primul sezon din deceniul 8, încununat cu...succes. Dunărea, antrenată de Luli Păunescu se clasează pe primul loc cu 46 de puncte, promovând sub acest nume pentru prima oară în Divizia B. Au pus umărul la promovare: Niculescu, M. Ştefan, Tănase, Pană, Filimon, Mihăilă, C. Ştefan, N. Nicolae, V. Nicolae, Nasta, Voicu, Sandu, Postelnicu, Fl. Marin, Manu, D. Panciu, Tudor, Răuţă, Bogatu, Bratu, Catană, Budac, Isacov, Cernica şi M. Banu.

Înaintea startului, au loc modificări la nivelul staffului tehnic. Luli Păunescu a fost înlocuit cu Vasile Stancu, secund fiind desemnat Stere Voca. Au fost transferaţi: Ad. Staicu şi F. Mihăilă (ambii de la Victoria Chirnogi), L. Cucu (Victoria Lehliu), G. Filimon şi G. Petrache (ambii de la Constructorul), M. Banu (CS Târgovişte), V. Bogatu (Şoimii IPA Sibiu), M. Costea (revenit de la Politehnica Iaşi), I. Răuţă (Farul Constanţa) şi juniorul Marian Florea (CSS Călăraşi).

Dunărea s-a clasat la final pe locul 7, acumulând 34 de puncte (16 victorii, 2 egaluri şi 16 eşecuri, golaveraj 44-42). Pe primul loc s-a clasat Petrolul Ploieşti care avea să promoveze în Divizia A.

Cel mai prolific jucător a Dunării a fost Mihai Costea cu 11 goluri (1 din penalty), el fiind secondat de Marian Catană cu 9 goluri. Ultima poziţie a podiumului a revenit lui Costică Ştefan cu 6 goluri. Interesant, singurul integralist a fost Marian Catană!

A urmat ediţia 1982 – 1983. Confirmaţi, Vasile Stancu şi Stere Voca au început campionatul cu: Niculescu, Răuţă, Dan Cristea, F. Mihăilă, Tănase, Filimon, Baraitaru, Florea, Catană, Sandu, Pană II, Banu, Costea, Dumitru, C. Ştefan, M. Deacu. Lor li s-au adăugat juniorii Dan Panciu şi Doru Marin, ambii de la CSS Călăraşi şi Ştefan Marin, revenit după un „intermezzo” la Chimia Rm. Vâlcea. Dunărea începe bine însă termin...slab. Se clasează pe locul 13, având în cont 32 de puncte (14 victorii, 4 remize şi 16 înfrângeri, golaveraj, 43-53). Din nou, golgeter, Mihai Costea cu 10 goluri, urmat în top de Sandu cu 7 reuşite şi Catană cu 6 goluri.

Ediţia 1983 – 1984 a fost una nefastă. Antrenorul Stere Voca a început aventura cu: Niculescu, Done, Tănase, Mihăilă, Voicu, Banu, Sandu, Pană, C. Ştefan, Nasta, M. Costea, Manolescu, M. Ştefan, V. Bogatu, D. Panciu, Nicolae, Ghiuţă şi I. Vasile. Dunărea încheie campionatul pe ultimul loc având la capătul celor 34 de etape doar 22 de puncte. Pe primul loc s-a situat Gloria Buzău care a promovat în Divizia A.

Primul în clasamentul golgeterilor a fost Sandu cu 7 goluri, pe 2 situându-se Costică Ştefan cu 6 reuşite. Cel obişnuit cu goluri, Mihai Costea abia înscrisese 2!

Retrogradată, Dunărea încape pe mâinile unui foarte tânăr tehnician, Vlad Marica, fost jucător al echipelor Sportul Stidenţesc, Gloria Bistriţa şi Petrolul, acum la prima sa experienţă ca antrenor. Cu un lot format din: I. Ion, A. Ghiuţă – D. Marin, C. Borcan, M. Florea, Şt. Marin, M. Zamfir, Al. Tănase, G. Voicu, N. Vîlcu, M. Florea, M. Catană, Gh. Pană, V. Bogatu, M. Banu, N. Nicolae, N. Valentin, C. Ştefan, G. Filimon, Sandu, N. Farin, Fl. Stancu şi D. Isacov, Dunărea termină sezonul pe primul loc cu 40 de puncte (15 victorii, 11 egaluri şi doar 4 înfrângeri, golaveraj 59-28). Golgeter a fost Virgil Bogatu cu 12 goluri (1 din pen.), el fiind urmat de un fundaş, Florea Mihăilă, cu 9 goluri (1 din pen.), pe 3 situându-se Mircea Banu cu 7 reuşite.

Promovată în cel de-al doilea eşalon, Dunărea renunţă la numele său devenind Oţelul. Pe locul rămas liber al lui Marica vine Dumitru Antonescu, fost jucător cu peste 400 de prezenţe pe prima scenă a ţării. Secund a fost instalat Vasile Enache. Pentru noul sezon în Divizia B, Oţelul îi cuprindea pe: N. Bîlă, P. Toma, I. Mocanu – G. Voicu, Şt. Marin, C. Borcan, Al. Tănase, F. Mihăilă, G. Vlase, D. Isacov, V. Ţuţuianu, Fl. Savu, Gh. Pană, M. Zamfir, N. Valentin, V. Panciu, V. Bogatu, Fl. Stancu, G. Vîlcu, M. Catană, N. Farin, St. Farin, M. Banu, C. Ştefan, V. Sebe, M. Florea şi M. Costea. Oţelul nu rezistă, încheind sezonul pe locul 16, retrogradabil, cu 32 de puncte (12 victorii, 8 egaluri şi 14 eşecuri, golaveraj 38-44). Golgeterul echipei a fost Mihai Costea cu 10 goluri, el fiind secondat de Nelu Farin cu 8 goluri şi Florin Stancu cu 6.

Din nou în Divizia C, Oţelul demarează ediţia 1986 – 1987 cu un nou antrenor, Pompiliu Buterez, sosit de la Progresul Brăila. Au părăsit echipa Florea Mihăilă la Farul Constanţa, Dan Isacov la Victoria Lehliu, Adrian Cîrîc la Unirea Slobozia, Nicolae Bîlă la FEPA 74 Bîrlad, Panciu la Oţulul II. Au sosit Ionelm Popa şi George Muşat, ambii de la Jiul Petroşani. Au mai fost promovaţi juniorii Petcu, Anastasov, Munteanu şi Nestea iar Sandu a ales să joace pentru Victoria Lehliu. Oţelul încheie stagiunea pe 3 având 50 de puncte cu 14 mai puţin decât ocupanta primului loc Sportul 30 Decembrie care avea să promoveze în Divizia B. Golgeterii echipei au fost Costică Ştefan şi Florin Stancu, ambii cu câte 9 reuşite fiecare. I-a urmat Nelu Farin cu 8 goluri şi George Muşat cu 7 reuşite din care 1 din penalty.

În vara anului 1987, o nouă modificare de nume. Oţelul redevine Dunărea, antrenată de-acum de Marian Catană care avea la dispoziţie un lot format din: P. Toma, Ad. Ghiuţă, M. Zamfir, D. Marin, C. Borcan, C. Petre, M. Vasilescu, V. Sebe, M. Florea, Şt. Marin, V. Bogatu, G. Vlase, V. Nicolae, M. Banu, D. Isacov, I. Petcu, E. Pîzăruc, N. Farin, G. Muşat, Fl. Stancu, C. Ştefan, N. Marcu, Şt. Marin II şi Fl. Marin. După un parcurs foarte bun, Dunărea încheie campionatul pe primul loc promovând pentru a 5-a oară în Divizia B! Dunărea strânge 22 de victorii, 2 egaluri şi 6 eşecuri, golaverajul fiind pozitiv 94-25. George Muşat termină primul în topul golgeterilor cu 19 goluri, el fiind urmat de Fl. Stancu cu 18 goluri (3 din pen.) şi Nelu Farin, 17 reuşite.

Din nou la startul Diviziei B, Dunărea schimbă antrenorul, în locul lui Marian Catană fiind instalat Traian Ivănescu, fost component al CCA cu care a câştigat de 5 ori titlul naţional.

Deşi obiectivul era supraviţuirea, Dunărea ajunge la final pe locul 17 Din 34 de jocuri, „galben – albaştrii” obţinuseră doar 8 victorii, 9 egaluri şi 17 eşecuri.

Ediţia 1989 – 1990, o găsea aşadar pe Dunărea la staretul Diviziei C cu un tandem pe banca tehnică: Imilian Şerbănică (principal) şi Mihai Costea (secund). Lotul era format din: P. Toma, M. Dumitru, M. Zamfir, C. Borcan, C. Petre, Fl. Popa, D. Petre, V. Bogatu, I. Petcu, V. Nicolae, D. Răduţoiu (Sportul Studenţesc), M. Mihalache, V. Miu, N. Farin, M. Tăchescu, C. Ştefan şi V. Sebe. Au fost promovaţi atunci şi juniorii: Fl. Popa, V. Vlad, Fl. Marin II, G. Simion şi V. Stănescu.

Dunărea se va clasa la finele stagiunii pe 7 cu 28 de puncte, seria fiind câştigată de Callatis Mangalia cu 48 de puncte.

Trăgând linie, Dunărea / Oţelul a evoluat de 6 ori în Divizia C şi de 5 în Divizia B. Povestea continuă!

Notă: Datele au fost preluate din cartea Nouă decenii de fotbal pe malul Borcei, publicată în 2010, de regretatul Laurean Moţăţăianu.

Dunărea Călăraşi

Divizia C

Ed. 1979 – 1980: 3. Dunărea   30   15   8   7   45-32   38

Ed. 1980 – 1981: 1. Dunărea   30   20   6   4   77-21   46

Divizia B

Ed. 1981 – 1982: 7. Dunărea   34   16   2   16   44-42   34

Ed- 1982 – 1983: 13. Dunărea   34   14   4   16   43-53   32

Ed. 1983 – 1984: 18. Dunărea   34   8   6   20   28-54   22

Divizia C

Ed. 1984 – 1985: 1. Dunărea   30   15   11   4   59-28   40

Divizia B

Ed. 1985 – 1986: 16. Oţelul   34   12   8   14   38-44   32

Divizia C

Ed. 1986 – 1987: 3. Oţelul   30   15   5   10   58-36   50

Ed. 1987 – 1988: 1. Dunărea   30   22   2   6  94-25   68

Divizia B

Ed. 1988 – 1989: 17. Dunărea   34   8   9   17   39-63   25

Divizia C

Ed. 1989 – 1990: 7. Dunărea   30   11   6   13   40-39   28

Celuloza Călăraşi s-a înfiinţat în cursul anului 1964. Aşa cum povesteşte regretatul Laurean Moţăţăianu în cartea sa document „Nouă decenii de fotbal pe malul Borcei”, Celuloza este, de fapt, „continuatoarea” formaţiei Energia Călăraşi, fiind susţinută financiar de Combinatul de Hârtie şi Celuloză Călăraşi, înfiinţat prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 22 / 1961. „Preşedintele noii grupări, de la înfiinţare, a fost Florian Ionescu, director comercial în cadrul CCH. Delegat a fost desemnat Nicolae Bică”. Celuloza Călăraşi va evolua până în 1968 în campionatul regiunii Bucureşti, având totuşi posibilitatea participării la barajul de promovare în Divizia C chiar la finalul stagiunii 1964 – 1965. Pentru a fi prezentă la baraj, Celuloza urma să-şi măsoare forţele, într-o dublă manşă cu Chimia Turnu Măgurele, echipă clasată ăe primul loc în Seria Vest.

În tur, la Turnu Măgurele, Celuloza avea să câştige cu 1-0. „La acest joc, Deacu şi Degeratu (Pis) au jucat pe bază de buletin de identitate şi viză medicală provizorie deoarece cu o zi înainte ca echipa să plece la meci, antrenorul acesteia, prof. Gornea s-a sinucis. Cum în 48 de ore de la ora meciului, Celuloza nu a prezentat legitimaţiile celor 2 jucători, FRFA a decis ca meciul să fie omologat cu 3-0 în favoarea echipei Chimia Turnu Măgurele. La această decizie, imediat, conducerea clubului împreună cu un grup de avocaţi, printre care cunoscutul avocat şi ziarist, Marin Giurcă, au înaintat memoriul către FRFA. Hotărârea FRFA după judecarea memoriului a fost: rejucarea pe teren neutru! Şi Chimia – Celuloza s-a rejucat pe stadionul Progresul din Capitală. Calău (care înscrisese şi în prima confruntare!) şi Enache au marcat golurile noastre iar Celuloza a învins cu 2-1, devenind campioana regiunii Bucureşti, obţinând şi dreptul de a juca barajul de promovare în Divizia C. Barajul s-a jucat tur – retur cu echipa Stuful Tulcea. În primul mecu, la Tulcea, Stuful – Celuloza 5-0! În retur, Celuloza – Stuful 1-1, gol Culea. Şi Celuloza a ratat promovarea în Divizia C” a scris Moţăţăianu în cartea mai sus – menţionată.

Celuloza promovează în Divizia C!

Performanţa avea însă să fie atinsă la finele sezonului 1967 – 1968. Celuloza termină pe primul loc în Seria Est a campionatului regional, promovând în Divizia C, alături de Unirea Mânăstirea şi Cooperatorul Urziceni. Lotul Celulozei îi cuprindea pe: Sfetcu, V. Ştefan, Jernoiu, Geacă, Arghiriadis, Culea, D. Pană, Caraş, Drăgan, Tătăranu, T. Ionescu, Voca, Zardova, Enache, Dobre, Calău, Roşca, Neagu. În tur, echipa fusese antrenată de Ion Merlan iar în retur de Nicolae Oaşe.

„Ar mai fi de remarcat că în anul 1966, Celuloza Călăraşi, echipa de juniori, devenea campioana regiunii Bucureşti. Antrenor era prof. Victor Neagu”, se mai arată în cartea Noua decenii de fotbal pe malul Borcei.

În primul sezon în Divizia C, 1968 – 1969, Celuloza ocupă locul 11 din 16 participante, obţinând în urma celor 30 de partide disputate 10 victorii, 6 egaluri şi 14 înfrângeri. Golaverajul a fost negativ, 30 – 56. Golgeterii echipei au fost D. Pană (2 – pen.) şi Calău, fiecare cu câte 6 reuşite.Celuloza, antrenată de Nicolae Mihai (fost jucător al formaţiei FC Călăraşi) îi cuprindea pe: Sfetcu, V. Ştefan, Ionescu, Jernoiu, Geacă, Arghiriadis, Culea, D. Pană, I. Simion, Caraş, Drăgan, Tătăranu. T. Ionescu, Voca, Zardova, Enache, Dobre, Calău, Roşca şi Neagu.

Alte două echipe călărăşene, ŞN Olteniţa (locul 3, la final, cu 37 de puncte) şi Unirea Mânăstirea (locul 9, cu 27 de puncte) jucau în aceeaşi serie.

În ediţia următoare, 1969 – 1970, Celuloza ocupă locul 5 cu 34 de puncte, bifând 13 victorii, 8 remize şi 9 înfrângeri, golaveraj, 44-28. Pe primul loc avea să se claseze în schimb ŞN Olteniţa cu 41 de puncte iar Unirea Mânăstirea, pe 10 cu 28 de puncte.

Lotul pregătit de Ion Merlan era format din: Postelnicu, Bîrcă (portari): Culea, D. Pană, Murea, Iancu, I. Simion, Şoricel, Geacă, Voca, Deacu, Zardova, Enache, Răducanu, Roncea, Florea, Neagu, Tudorache (jucători de câmp).

A urmat sezonul 1970 – 1971, la finele căruia Celuloza se clasează pe locul 9, totalizând după celşe 30 de jocuri, nu mai puţin de 28 de puncte. Golgeterul echipei a fost I. Tudor cu 10 reuşite, el fiind urmat de D. Pană, cu 6 goluri şi M. Costea, cu 5 reuşite.

În continuare cu Ion Merlan pe bancă, Celuloza a abordat sezonul cu: Postelnicu, Geacă, Simion, Şoricel, D. Pană, Culea, Voca, Enache, Lechinţeanu, Petcu, Teodorescu, Bîrcă, Ungureanu, Bogdan, Murea, Ştefan, Iancu, T. Ionescu, Enciu, Jianu, Tudor, Răducanu şi Vlaicov.

Finalul ediţiei 1971-1972, o găseşte pe Celuloza pe locul 5, obţinând 32 de puncte (26 de partide jucate: 14 victorii, 4 egaluri, 8 eşecuri, golaveraj, 40-23). Cel mai prolific jucător a fost Mihai Costea cu 11 reuşite, el fiind secondat de Alexandru Gheorghe (Sandu) cu 8 goluri. Pe 3 s-a situat fundaşul Ion Simion cu 5 goluri (din care 4 din pen.).

Antrenorul Mihai Tudor i-a avut la dispoziţie pe: Postelnicu, Ştefan, Copăceanu, C. Pană, Mitea, Murea, Eftimie Culea, I. Simion, D. Pană, Popa, Teodorescu, Geacă, Petcu, Al. Gheorghe, I. Deacu, Marinescu, Boţoroagă, Petrişor, I. Deculescu, Enciu, Nicolescu, Goidea, I. Tudor, M. Costea, V. Enache, M. Cuzeli.

Cinci sezoane în Divizia B!

Şi a venit şi…momentul promovării în Divizia B. După 24 de ani. La finele stagiunii 1972-1973, Celuloza a ocupat primul loc. În cele 26 de partide a obţinut 17 victorii, 6 egaluri şi 3 înfrângeri. Golaverajul a fost aproape excelent 49-20, Mihai Costea fiind pe primul loc în topul golgeterilor cu 15 reuşite.

Tehnicianul Mihai Tudor a mizat pe parcursul sezonului pe: Postelnicu, E. Culea, I. Simion, D. Pană, I. Deacu, Marinescu, P. Boţoroagă, V. Enache, Tudor I, Tudor II, A. Mitea, Teodorescu, Golea, I. Cioc, Enciu, Nicolescu, Cristache, Al. Gheorghe.

„În această ediţie de campionat, Celuloza Călăraşi şi Gaz Metan Mediaş au obţinut cele mai multe puncte – 40 din 52 posibile. Celuloza nu a avut niciun jucător suspendat de Comisia de Disciplină a FRF, pe toată desfăşurarea campionatului” a „precizat” Laurean Moţăţăianu.

Celuloza, antrenată de Mihai Tudor, a început „aventura” sa în cel de-al doilea eşalon cu Postelnicu, Simion, Culea, Boţoroagă, Deacu, D. Pană, Tudor, Enache, Enciu, Marinescu, Cioc, Al. Gheorghe, Teodorescu, Cristache, Mihai, Deculescu, Şerban, Panait, Ghiţă, Tudorache, Tîrpan, Ivanov , Vanu, T. Bughiu, Nica, G. Filiomon, T. Bogatu, Pană II, Nestea şi Faitaş.

La finalul primului sezon, Mihai Costea s-a clasat pe primul loc în topul golgeterilor cu 18 goluri (1 din pen.), el fiind secondat de Nica cu 5 goluri. Datorită evoluţiilor sale bune, Costea va pleca la Politehnica Iaşi, acolo unde va face o carieră excelentă în Divizia A.

Cinci ediţii consecutive a evoluat Celuloza în Divizia B, ocupând succesiv locurile 12 (1973 – 1974), 8 (1974 – 1975), 11 (1975 – 1976), 14 (1976 – 1977) şi 15 (1977-1978)

„Aventura” avea să se sfârşească la finele ediţiei 1977 – 1978. După 34 de partide, Celuloza s-a clasat pe 15, totalizând 32 de puncte (13 victorii, 6 egaluri şi 15 înfrângeri, golaveraj, 38-38!). „Celuloza părăsea scena diviziei B pentru un punct! Poate punctul pierdut aşa de uşor acasă cu Electroputere, în tur, poate cel cu Muscelul, dar cel mai sigur este cel din meciul cu Prahova de la Ploieşti. Asta este! Cu voioşie înainte şi cu lacrimile în ochi! Ca după 5 campionate în Divizia B, din care ultimele două, fără a pierde jocuri pe teren propriu!” a scris Laurean Moţăţăianu în cartea sa.

1964 – 1979, 15 ani pe firmamentul fotbalului călărăşean şi nu numai. Atât a rezistat Celuloza, o echipă care a produs multe satisfacţii iubitorilor fotbalului călărăşean în deceniul 7.

Din august 1979, Celuloza Călăraşi devine Dunărea Călăraşi care avea să promoveze în Divizia B, la finele sezonului 1980 – 1981. Dar asta-i o altă filă de poveste!

Celuloza Călăraşi / Locuri ocupate în clasament

Divizia C

Ed. 1968 – 1969: 11. Celuloza   30   10   6   14   30-56   26

Ed. 1969 – 1970: 5. Celuloza   30   13   8   9   44-28   34

Ed. 1970 – 1971: 9. Celuloza   30   1   6   13   37-38   28

Ed. 1971 – 1972: 5. Celuloza   26   14   4   8   40-23   32

Ed. 1972 – 1973: 1. Celuloza   26   17   6   3   49-20   40

Divizia B

Ed. 1973 – 1974: 12. Celuloza   34   14   4   16   40-51   32

Ed. 1974 – 1975: 8. Celuloza   34   15   4   15   45-48   34

Ed. 1975 – 1976: 11. Celuloza   34   14   5   15   38-56   33

Ed. 1976 – 1977: 14. Celuloza   34   14   3   17   36-38   31

Ed. 1977 – 1978: 15. Celuloza   34   13   6   15   38-38   32

Divizia C

Ed. 1978 – 1979: 4. Celuloza   34   18   6   10   50-30   38