De miercuri, Adrian Mihalcea este noul antrenor al echipei UTA Arad. S-a despărţit în mod amiabil de Dunărea Călăraşi, după un an şi jumătate, perioadă în care s-au înregistrat şi o serie de rezultate extraordinare pentru gruparea din B-dul Republicii, 39.
Adi Mihalcea ne-a oferit un prim interviu, în calitate de antrenor principal al arădenilor, susţinând printre altele că s-a simţit extraordinar la Călăraşi unde a întâlnit oameni deosebiţi. Mihalcea a transmis şi un gând bun suporterilor călărăşeni.
Adi, felicitări! Îţi vei continua munca de antrenor la un club reprezentativ pentru România, UTA Arad. Cum te simţi la noua echipă şi ce aşteptări ai?
Da, mulţumesc. Într-adevăr am ajuns la un club cu o tradiţie în spate, care şi-a dorit enorm să promoveze în liga I. Oamenii m-au primit extraordinar. Ei au calculat, au avut o listă întreagă de antrenori, au cântărit şi au ajuns la concluzia că aş fi persoana potrivită.
Am ajuns la un club foarte organizat pot să spun. Nu că în altă parte ar fi dezorganizat dar vreau să vorbesc strict de ceea ce am găsit aici, un club care într-adevăr îşi doreşte să promoveze, într-un oraş care iubeşte fotbalul. Am practic toate premisele pentru a avea un sezon bun. Şi cred că ar fi cazul şi pentru club şi pentru mine să promovăm.
Deci UTA va fi o pretendentă la promovare anul acesta.
Da, fără doar şi poate şi asta se poate vedea şi din transferurile pe care le-am făcut şi lista nu este închisă. Urmează un cantonament în Austria, cu toate lucrurile puse la punct pentru a crea un climat propice performanţei echipei. Deci va fi o candidată serioasă la promovare.
Te vei întâlni cu Dunărea în campionat, vom vedea dacă primul meci va fi la Arad sau la Călăraşi. Aş vrea să te întreb ce gânduri ai pentru cei care au fost alături de tine până acum câteva zile?
Da, într-adevăr la un moment dat ne vom întâlni ca adversari în campionat. Chiar nu contează dacă vom juca primul meci la Călăraşi sau la Arad, oricum va fi o întâlnire specială pentru mine, ţinând cont că da, o spun cu tărie, am avut un an şi jumătate cu ei, minunaţi. M-am simţit extraordinar, am fost aproape de a reuşi o performanţă foarte mare. Am rămas pot să spun prieten cu toată lumea. Nu aş vrea să dau nume pentru simplul fapt că nu aş vrea să uit pe cineva şi exact cum spuneam înainte, persoanele importante le-am sunat personal şi le-am mulţumit şi m-au înţeles. Deci am plecat cu fruntea sus. Nu am plecat cu ură. Asta a fost să fie. Exact cum am şi spus, am simţit că lucrurile o iau aşa un pic la vale, cel puţin în privinţa mea, nu a echipei şi cumva venind această oportunitate am ales să ne despărţim. Dar „Never say never!”, faptul că toate au fost la locul lor, şi despărţirea şi ceea ce s-a întâmplat în acest an şi jumătate, mă face să cred că la un moment dat poate părţile vor comunica, într-un fel sau altul. Dar lăsăm timpul să decidă.
Aş vrea să le mulţumesc şi suporterilor. Eu făceam apel la ei înainte de fiecare meci. În foarte mare măsură au fost alături de echipă şi le mulţumesc. Le mulţumesc şi celor care m-au aplaudat de fiecare dată dar şi celor care cumva s-au gândit că nu aş putea să duc un lucru la capăt. Practic cei care m-au huiduit, să vorbim pe româneşte. Le mulţumesc că lucrurile bune nu te ţin în priză cumva dar lucrurile negative, huiduielile, te întăresc, te fac să munceşti mai mult. Nu să demonstrez cuiva că sunt bun sau că sunt slab dar să mă facă pe mine să fiu mulţumit de mine însumi şi pentru asta din suflet le mulţumesc.
Le mulţumesc tuturor, şi oamenilor de la club, am avut o conlucrare aproape cu toată lumea perfectă.
Mulţumesc, Adi şi mult succes!
