Și tu, măi Ilie! Balaci a fost povestea copilăriei mele și a celor de vârsta mea. Pe vremea aia echipele românești de fotbal ieșeau din primul tur din cupele europene. Toate! Au venit însă niște pui de Brâncoveni, de Panduri și de Jieni, și au întors istoria pe dos. Universitatea Craiova, cea atât de frumos numită de Adrian Păunescu ”Campioana unei mari iubiri”, rupea toate statisticile vremii și ducea prima echipă românească într-o semifinală de Cupă europeană!
Un grup de jucători dintr-un colț de Românie nu s-au sfiit să arate lumii că existăm pe harta Europei. Printre ei strălucea cel ce avea să devină ”minunea blondă”, ”prințul din Bănie”, un pui de țăran român cu un talent și o ambiție care au uimit Europa: Ilie Balaci. L-am iubit cu toții pe ștrengarul care a făcut ca Italia - campioana lumii la acea oră - să fie învinsă la București. L-a alergat Balaci pe celebrul Gentile până s-a cerut ăla afară, că-i scădea cota. ”Știința” acelor ani a fost plină de jucători pe care lumea nu numai că i-a ovaționat, ci i-a îndrăgit din tot sufletul, iar Ilie e cel căruia i se potrivește ”mănușă” apelativul ”cel mai iubit dintre pământeni”.
Acum Balaci a dispărut doar fizic dintre noi. El a fost, este și va fi o legendă despre loialitate, dârzenie, altruism, prietenie și dragoste. Prea bun, prea de la țară!
Nu-ți spun adio, ci drum bun, prieten drag!
Virgil Diaconu
Un om cu prea mulți prieteni în Rai!