CNS Cartel ALFA susţine iniţiativa introducerii taxei de solidaritate. Încurajăm grupurile care reprezintă intereselor mediului de afaceri să privească problema din toate punctele de vedere, nu doar prin prisma concurenţei pe maximizarea profitului, care a dus în trecut la distrugerea statului social. În acelaşi timp, cerem guvernului să facă politicile publice democratic, pornind de la realităţile economice şi sociale din România, în beneficiul cetăţenilor., susţin reprezentanţii CNS Cartel ALFA prin intermediul unui comunicat de presă.
Propunerea introducerii unei taxe de 1% pe cifra de afaceri a marilor companii, numită şi taxa de solidaritate, a produs un val de reacţii în rândul grupurilor care reprezintă interesele mediului de afaceri. Taxa de solidaritate este menită să aducă venituri în plus la bugetul de stat care mai apoi să fie repartizate către sănătate şi educaţie, domenii care au avut de suferit imens de la restructurările din perioada de austeritate (2008 - 2012), precum şi în perioada pandemiei.
Mediul de afaceri este foarte interesat de sănătate şi de educaţie, iar adesea primim mesaje încurajatoare din partea acestuia: Trebuie să îmbunătăţim serviciul de sănătate! Trebuie să facem mai mult pentru educaţia copiilor. Totuşi, când vine vorba de soluţii, ni se spune că statul cheltuie prea mult, că trebuie să mai tăiem din cheltuieli sau să mutăm paturi de la spitalele de stat la cele privat. O viziune dominantă în România este aceea că statul cheltuie mult şi că trebuie să tăiem de pe unde prindem, căci altfel banii se vor duce în surse necurate. Isteria furtului din bani publici a atras de la sine şi o reticenţă faţă de mărirea taxelor pe profiturile marilor companii, taxării dividendelor sau introducerii taxarii progresive a veniturilor şi averilor. Totuşi, nu putem să cerem un sistem de sănătate performant sau reformă în educaţie, fără fondurile necesare. Astfel, soluţia este mult mai simplă, iar aceasta începe cu o alocare mai mare de fonduri către sectoarele menţionate anterior, in acelaşi timp cu o mai bună colectare a taxelor şi impozitelor.
Tot auzim despre creşterea economică pe care o înregistrează România, însă distribuţia acestei creşteri nu se face în favoarea lucrătorilor. 50-51% merge către capital (angajatori), şi doar 40-41% către lucrători, deşi Europa are în medie o distribuţie inversă: 50-51% la lucrători şi 40-41% pentru capital (angajatori).
Taxa de 1% nu va afecta magazinul de la colţul blocului şi nici buticul pantofarului din piaţă. Taxa de solidaritate reprezintă modalitatea prin care mediul de afaceri profitabil, care beneficiază de pe urma unei forţe de muncă competitive, dar plătite puţin, îşi poate arăta solidaritatea faţă de situaţia dezolantă din România. Mai ales că avem atâtea exemple în care mari business-uri multinaţionale, cu cifre de afaceri enorme, declară un profit infim sau chiar negativ, uneori cu un număr de lucrători mic (50-80 salariaţi).
Spre exemplu, firme de export cereale - CARGILL Agriculture, COFCO, AMEROPA, BUNGE Romania, cu cifra de afaceri în perioada 2005-2020 de cca 20-30 miliarde lei (cca 4-7,5 miliarde euro) şi în acelaşi timp, pe această perioadă au realizat profituri negative de -4,69% sau -1,5% sau profit pozitiv de 0,34% sau 0,87%. Nu le cere nimeni să plece, dar în acelaşi timp, este momentul să înceteze speculaţiile, cu atât mai mult cu cât problema taxării este discutată serios la nivel internaţional, cu propuneri de măsuri care să reducă evaziunea,
Această propunere a atras imediat atenţia lui Florin Cîţu, a Camerei Americane de Comerţ din România (AmCham), cât şi a Consiliului Investitorilor Străini (FIC).
Într-un comunicat de presă din data de 7/12/2021, AmCham declara că mediul de afaceri nu contestă nevoia de finanţare de la bugetul de stat pentru sisteme critice sau categorii vulnerabile, dar consideră că maniera în care guvernul doreşte să introducă această taxă nu este benefică. Nu este prima dată când AmCham critică dorinţa introducerii unei taxe de solidaritate, a impozitului progresiv sau extinderii drepturilor sociale ale angajaţilor. În 2007, AmCham s-a pronunţat categoric împotriva unei taxe de solidaritate de 1%, spunând că nu este momentul potrivit şi că mai bine ne gândim la o strategie pe termen lung. De atunci au trecut 14 ani, iar în prezent AmCham în continuare nu vede un moment oportun pentru a suplimenta bugetul de stat cu fonduri adiţionale.
AmCham, alături de FIC, reprezintă interesele marilor grupuri de afaceri, fără a se gândi la cetatenii si lucratorii din România care suferă astăzi de pe urma soluţiilor promovate de aceste două entităţi. În perioada crizei financiare din 2008 - 2012, AmCham a militat activ pentru flexibilizarea pieţei muncii în România, prin relaxarea legii, reducerea protecţiilor sociale şi distrugerea sindicatelor. AmCham, la fel ca în prezent, se considera eroul într-un misiune de salvare a României, de aducere a acestei ţări pe linia de plutire, de stopare a migraţiei masive şi de protejare a oamenilor de rând.
În lupta pentru salvarea României, efectele schimbărilor Legii Dialogului Social (62/2011) şi Codului Muncii - lucruri cu care AmCham se mândreşte - au fost dramatice pentru forţa de muncă din România:
Migraţia spre exterior a crescut, numărul contractelor pe salariul minim a crescut exponenţial, iar protecţia angajaţilor a avut de suferit; Contractul colectiv de muncă la nivel naţional a fost desfiinţat; Românilor care lucrează în companii mici şi în alte tipuri de relaţii de muncă le-a fost restricţionat dreptul constituţional de asociere. Pentru a-şi forma un sindicat, aceştia au nevoie de 15 membri din cadrul aceleiaşi unităţi. Cum majoritatea afacerilor în România au mai puţin de 15 angajaţi, este imposibil pentru o parte considerabilă a forţei de muncă să se organizeze colectiv.Au fost relaxate inspecţiile la locul de muncă.
Sigur că este nevoie concomitent şi de îmbunătăţirea colectării taxelor şi impozitelor, cât şi de eficientizarea ANAF-ului. Totuşi, eficientizarea sistemului de colectare nu este singurul pas pe care trebuie să-l facem când vorbim de îmbunătăţirea statului social.
În condiţiile în care la nivel european şi global se pune problema taxării multinaţionalelor, în România nu putem să menţinem discursul că taxele produc doar daune.
Dacă ne dorim prosperitate, trebuie să ieşim din paradigma în care privim statul doar ca pe un consumator de bani care nu oferă nimic înapoi cetăţenilor. Pentru a putea oferi un nivel de bunăstare ridicat cetăţenilor, avem nevoie de un serviciu de sănătate şi de educaţie performant, public, care să-i servească pe toţi în mod egal.
Lucrătorii plătesc 45% taxe pe muncă, plus taxele incluse în toate produsele de consum. De ce ar trebui ca tot ei să suporte şi subvenţii publice, servicii şi costuri de infrastructură de care beneficiază în principal marile companii, fără ca acestea să contribuie cu o parte echitabilă?
Din aceste motive, susţinem introducerea taxei de solidaritate de 1% şi dorim să vedem o înaintare a discuţiei pe tema taxării progresive a veniturilor şi averilor.
Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel ALFA" a luat fiinţă în 1990 pentru a oferi lucrătorilor români o reprezentare reală şi democratică. Confederaţia este reprezentativă la nivel naţional, reuneşte 38 de federaţii sindicale la nivel de sector şi coordonează activitatea a 42 de filiale teritoriale, interprofesionale.