Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă publicului în luna septembrie, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, tăbliță școlară.
Luna septembrie, în lumea satului de odinioară, marca noi începuturi. Se sărbătorea începutul noului an bisericesc, moment în care se binecuvântau roadele pământului, păsările și animalele din ograda gospodarilor, se trasa prima brazdă de pământ pentru pregătirea ogorului de toamnă.
Pentru copii, începea noul an școlar. Bucuria se împletea cu nerăbdarea, dorința de a păși pentru întâia oară în sala de clasă. Dar ca într-o poveste, totul se transforma și căpăta viață atunci când domnul învățător așternea în fața micilor școlari acea carte de citit în clasele primare cu litere și slove, precum și tăblița din lemn pe care urmau să buchiseascâ micii învățăcei.
Semnul crucii, pe care dascălul avea grijă să-l treacă în dreptul fiecărei tăbliţe, le-a adus acestor „manuale” denumirea de „cruce ajută”, semn că învăţarea literelor era o activitate atât de dificilă, încât invocarea ajutorului divin era indispensabilă.
Explicaţia se referă la începuturile învăţământului în spaţiul românesc şi la strânsa legătură dintre şcoală şi biserică la acea vreme (jumătatea secolului al XIX lea), când Regulamentul Organic, deşi statornicea necesitatea ca învăţământul public să fie obiectul grijii stăpânirii, totuși, neglija situaţia învăţământului din satele româneşti.
În colecția de Etnografie și Artă populară, a Muzeului Dunării de Jos Călărași, se păstrează o astfel de tăbliță școlară, înregistrată cu numărul de inventar 55047, care provine dintr-o donație, din partea doamnei Doina Bobârcea, dumneaei însăși fiind dăscăliță în satul Nicolae Bălcescu, județul Călărași, de aproape o jumătate de veac.
Tăblița școlară este realizată dintr-o bucată de sticlă, vopsită cu negru de fum pe ambele părți și încadrată într-o ramă de lemn. Pe o parte tăblița este caroiată, iar pe cealaltă parte prezintă linii paralele orizontale, trasate cu vopsea de culoare roșie. În lateral, este prevăzută cu un mic orificiu prin care trecea o bucată de sfoară de care se prindea creionul pentru scris. Piesa este destul de delicată, având o greutate redusă și cu dimensiuni modeste, atât cât să încapă în trăistuța școlarului (L=22cm, l= 15cm). A fost foarte bine păstrată și are o stare conservare foarte bună.
Cei ce doresc să admire acest mic instrument de lucru, au posibilitatea de a-l afla, vizitându-ne.
