Fuziune între cercetarea artistică și cea științifică și propunând o redescoperire a naturii bazată pe premise conceptuale, expoziția Wind in My Pages, realizată de Alexandru-Claudiu Maxim și curatoriată de Ioana Marinescu, marchează încheierea proiectului „Agora Kiseleff • Patrimoniu, Registru Verde, Comunitate”, derulat anul acesta de Asociația ARCHÉ și Asociația Peisagiștilor din România (AsoP București).

Având vernisajul pe 2 noiembrie, începând cu ora 12:00, la Muzeul Municipal Călărași (str. 1 Decembrie 1918, nr. 3 - 5), expoziția surprinde relația dintre vânt, arbori și creație, îmbinând viziunea artistică personală cu dimensiunea științifică oferită de o echipă interdisciplinară de specialiști.

Expoziția prezintă o selecție de lucrări realizate între 2019 și 2024, începând cu experiența inițială inspirată de nucul de la fereastra artistului și continuând cu abordarea extinsă a mai multor arbori din Parcul Kiseleff. Această diversitate temporală reflectă evoluția artistică a lui Alexandru-Claudiu Maxim, evidențiind impactul interacțiunii cu natura asupra creației sale și marcând o maturizare a tematicii, de la o abordare romantică, centrată pe comuniunea solitară dintre om și natură, către o explorare mai amplă a relațiilor dintre arbori și mediul urban. Parcul devine un nou spațiu de experimentare, în care artistul se concentrează pe un întreg ecosistem, fiecare element având propria istorie și interacțiune cu orașul.

În acest nou cadru, artistul introduce o dimensiune științifică, integrând în lucrările sale scanarea 3D, cartografierea precisă, scanări 3D LiDAR și rezultatele adunate în cadrul școlii de vară Agora Kiseleff pentru Registrul Verde. Astfel, lucrările capătă un strat suplimentar de informație, oferind o imagine mai amplă asupra relației dintre natură și oraș.

„Lucrările expuse surprind relația subtilă și fragilă dintre arbore, vânt, sensibilitatea și dorința artistului. Astfel, desenele rezultate sunt generate prin alegerea unor arbori, la care artistul fixează un instrument pentru desenat. Crengile mișcate de vânt lasă urme pe hârtie – linii și puncte care măsoară și documentează forța mișcării. Dacă se formează linii, vântul a fost puternic, iar crengile au dansat energic pe suprafața lucrării. Dacă apar doar puncte sau pete, mișcarea a fost minimă, aproape absentă.

Prin această abordare, arta devine o măsurare a timpului și o redare a mișcării, iar natura nu este doar o sursă de inspirație, ci o parteneră de creație. Fiecare lucrare surprinde astfel efemeritatea momentului, captând nu doar mișcarea fizică, ci și o stare, un ritm interior al naturii.” - Ioana Marinescu, cuatorarea expoziției.

Proiectul Agora Kiseleff a reunit o echipă transdisciplinară formată din angajați ai administrației publice, specialiști din diverse domenii (peisagiști, arhitecți, ingineri etc.), tineri profesioniști, studenți și membri ai grupurilor de inițiativă civică, care a demarat o serie semnificativă de procese tehnologice și documentare.

Cercetările amănunțite și scanările Parcului Kiseleff au oferit date și informații valoroase, care s-au constituit într-una din sursele de inspirație pentru Alexandru-Claudiu Maxim, care le-a integrat în demersul său creativ, realizând astfel propriul său exemplu de bune practici, în care arta și știința se susțin reciproc.

Alexandru-Claudiu Maxim este un artist vizual și editor video atras de absurd, ironie sau alte emoții puternice care îl provoacă în acest nivel de densitate numit generic “uman”. Lucrările sale vorbesc în general despre trei aspecte principale: imposibilitatea evitării morții și cum devine din ce în ce mai puțin relevant subiectul în imaginarul contemporan, deși în această privință nu s-au schimbat decât idealuri; trecerea timpului și alegerea de a-l trăi între zgomot sau liniște, abundență sau nimic, fiecare dintre aceste concepte având propriile reprezentări și inter- dansuri; iubirea ca o formă de a fi prezent constant.

Ioana Marinescu (n. 1988) este muzeograf la Muzeul Hărților și doctor în istoria artei, cu o teză despre biografia cuplurilor de artiști. Din interesele sale profesionale fac parte imaginea hărților în arta contemporană. Este autor de texte și editor pentru volume precum Mapping: Narratives/Time/Space sau MSGTL, apărute la Editura Vellant, care prezintă opera artiștilor contemporani bucureșteni.

Muzeul Municipal Călărași funcționează în clădirea fostei primării a orașului Călărași, un imobil construit în anii 1886-1887 după planurile arhitectului Ion Socolescu. De la 1 ianuarie 1888 până la începutul anului 2013, a fost folosit ca Palat Comunal, Primărie, Sfat Popular, Bibliotecă și din nou Primărie. Din 19 septembrie 2014 a fost inaugurat ca sediu al Muzeului Municipal. La începutul colecției, aceasta era formată predominant din obiectele puse la dispoziție gratuit de domnul Florin Rădulescu. Din 2014 și până în prezent, colecția s-a extins cu obiecte și artefacte provenită din donațiile călărășenilor și a vizitatorilor de pretutindeni. Muzeul Municipal Călărași este un exemplu de bune practici în ce privește parteneriatul public - privat. De-a lungul timpului, atenția călărășenilor a fost menținută și prin expoziții temporare organizate în colaborare cu Muzeul Național Militar, Muzeul Civilizației Gumelnița sau Muzeul Ororilor Comunismului în România.

https://www.facebook.com/MuzeulMunicipalCalarasi/

https://muzeu.primariacalarasi.ro/

„Agora Kiseleff • Patrimoniu, Registru Verde, Comunitate” este un proiect cultural implementat de Asociația ARCHÉ și Asociația Peisagiștilor din România (AsoP București), prin proiectul „Registru Verde pentru Parcul Kiseleff | Registru Verde pentru România” (RVPK) selectat în cadrul #RaiffeisenComunități, acceleratorul de ONG-uri în sustenabilitate, o inițiativă Raiffeisen Bank România, cu sprijinul Asociației pentru Relații Comunitare, dezvoltat în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului și Grupul de Inițiativă Civică Kiseleff, cu sprijinul Grupului de Iniţiativă Civică Cişmigiu, Rețelei EPLUG (European Platform for Urban Greening), Fundației WorldSkills Romania, Liceului Tehnologic „Cezar Nicolau” din Brănești, Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, Ordinului Arhitecților din România și Uniunii Arhitecților din România.

Parteneri media: Curatorial.ro, Happ.ro, Igloo, IQads, Propagarta, Radio București FM, Radio România Cultural, Revista Arhitectura, Revista BIZ, Revista Golan, The Institute, Zeppelin, Ziarul Metropolis, Zile și Nopți.

Sponsori: Garage Cafe, PlanIT Geo Inc, TreePlotter, TOPRO Consulting, Tree Care Solutions.

„Agora Kiseleff • Patrimoniu, Registru Verde, Comunitate” este un proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite.

Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania vine anul acesta pentru prima dată în Călărași, cu filme din selecția ediției a 17-a, sub tema ALEGE! Ediția din Călărași va avea loc în perioada 4 – 7 septembrie, la Centrul Cultural Poșta Veche (Str. București, nr. 193), cu sprijinul Primăriei Municipiului Călărași, prin Serviciul Municipal pentru Promovarea Patrimoniului Local și Muzeul Municipal Călărași.

Proiecțiile se desfășoară în aer liber, cu subtitrare în limba română și limba engleză, iar accesul este gratuit.

One World Romania reflectează anul acesta la rolul său într-o lume în care crizele și tragediile se succedă la nesfârșit, o lume în care echilibrul reprezintă mai degrabă o miză individuală sau scopul, izolat și fragil, al unei lupte de grup. În acest context, alegem să creăm un spațiu în care să se vorbească și despre ce se tace. Alegem solidaritatea în locul confortului, alegem să ascultăm mai mult decât să impunem credințe. Prin filmele acestei ediții vrem să privim dincolo de noi, să ne așezăm față în față cu celălalt și, finalmente, să ne privim pe noi înșine mai lucid.

Proiecțiile sunt urmate de discuții cu invitați speciali: regizori, reprezentanți ai ONG-urilor locale, experți în subiectele abordate în filme. Acestea vor fi moderate de Andreea Lăcătuș, directoarea festivalului One World Romania.

Nu lipsesc nici teme consacrate ale festivalului sau subiecte care ne-au preocupat în ultimii ani, cum ar fi munca în contextul inteligenței artificiale, dilemele adolescenților sau conflictul israelo-palestinian. Printre documentarele din selecție se regăsesc câteva dintre succesele de public ale ediției din acest an din București, prezentate în proiecție unică în Călărași.

Deschiderea festivalului are loc miercuri, 4 septembrie, de la ora 20:00, cu Zâmbetul Georgiei, o tragicomedie care analizează urmările demagogiei populiste din cadrul alegerilor prezidențiale din 2012 din Georgia. Filmul lui Luka Beradze investighează un sat în care celor mai dezavantajați cetățeni le este promisă o nouă dantură, pe banii partidului, în schimbul unui vot.

Vis.Viață, documentarul românesc prezentat în închiderea festivalului, sâmbătă, 7 septembrie, ora 20:00, urmărește trei adolescenți în ultimii ani de liceu, înainte, în timpul și după Covid. În timp ce își fac planuri să plece din România după ce termină liceul, Una – o actriță, Habet – un trapper și Ștefania – o activistă de mediu, se găsesc prinși între drame și dileme legate de viitor. Cum le va afecta planurile tot ce se întâmplă în jurul lor? Cine va reuși? După proiecție, publicul va putea discuta cu regizoarea Ruxandra Gubernat și protagonista Una Toma.

Pentru mai multe informații despre selecție și invitați, vă invităm să urmăriți evenimentul de Facebook. Programul complet One World Romania la Călărași:

Miercuri, 4 septembrie, ora 20:00

Zâmbetul Georgiei / Smiling Georgia

(Georgia, Germania, 2023, 62')

de Luka Beradze

Joi, 5 septembrie, ora 20:00

Trei promisiuni / Three Promises

(Palestina, Liban, SUA, 2023, 61')

de Yousef Srouji

Vineri, 6 septembrie, ora 20:00

Incident / Incident

(SUA, 2023, 30’)

de Bill Morrison

+

Așteptând roboții / Human Not Human

(Belgia, 2023, 38')

de Natan Castay

Sâmbătă, 7 septembrie, ora 20:00

Vis.Viață / Imaginary Youth

(România, 2024, 84')

de Ruxandra Gubernat

proiecție urmată de o discuție cu regizoarea documentarului, Ruxandra Gubernat, și protagonista Una Toma

În această toamnă, One World Romania pornește din nou On Tour. Vor avea loc ediții ale Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului, cu proiecții și dezbateri, și în Timișoara (19 – 22 septembrie) și Oradea (18 – 20 octombrie). La Brașov va avea loc o ediție extinsă KineDok, programul care promovează documentarele creative în spații alternative. Festivalurile locale sunt însoțite de ateliere de film documentar pentru liceeni (Point & Shoot – Călărași, Timișoara, Brașov) și de programul Juriul Liceenilor (Timișoara).

ORGANIZATOR

Asociația One World Romania

PROIECT CULTURAL CO-FINANȚAT DE

Administrația Fondului Cultural Național

PARTENERI

Muzeul Municipal Călărași și Centrul Cultural Poșta Veche din cadrul Serviciului Municipal pentru Promovarea Patrimoniului Local al Primăriei Municipiului Călărași, KineDok România

PARTENERI MEDIA NAȚIONALI

Radio România Cultural, Agerpres, Zile și Nopți, Scena9, Școala9, LiterNet, Films in Frame, Revista FILM, Cărturești

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Înființată în 2009, Asociația One World Romania organizează anual la București singurul festival de film documentar și drepturile omului din țară, One World Romania. Asociația lucrează cu filmul documentar ca vehicul pentru dialog social și politic, ca fereastră spre lume și mediu ce provoacă la reflecție și formează comunități. Prin activitățile sale, asociația sprijină evoluția cererii de documentar în România, ceea ce a condus în ultimii ani la un interes crescut pentru acest gen, atât în ceea ce privește publicul larg, cât și în cadrul unor programe educaționale.

Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă publicului în luna august, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, o piesă aflată în Colecția de Istorie Modernă și Contemporană a muzeului, respectiv BINOCLU.

Binoclul este un instrument optic format din două lunete paralele, alăturate şi aliniate pentru a focaliza cu precizie în acelaşi punct, folosit pentru a observa obiectele situate la distanţă. Spre deosebire de telescop, binoclul oferă utilizatorului o imagine tridimensională.

Binoclul a fost inventat de către Cherubin d'Orleans, în anul 1681.

Binoclul său era alcătuit din două telescoape montate paralel, fiind folosit de astronomii amatori. Binoclul lui d'Orleans este păstrat în prezent la Muzeul de Artă şi Meşteşuguri din Paris.

Ulterior au apărut noi binocluri, care foloseau optica kepleriana. Imaginea formată de obiectiv, mai mare şi îmbunătăţită, era redată printr-o lentilă pozitivă.

Binoclul ''porro prism'' este numit astfel după opticianul italian Ignazio Porro, cel care a patentat acest sistem de prisme în anul 1854.

În anii 1890, acest sistem a fost la rândul său îmbunătăţit de producători precum compania ''Carl Zeiss''.

În anii 1970, modelul realizat de Achille Victor Emile Daubresse a marcat începutul binoclurilor care foloseau prisme tip acoperiş.

Majoritatea acestor binocluri foloseau prisme ''Abbe-Koenig'' (numite după Ernst Karl Abbe şi Albert Koenig şi patentate de Carl Zeiss în 1905), sau prisme ''Schmidt-Pechan'' (inventate în anul 1899).

În prezent, binoclurile sunt de diferite mărimi şi tipuri şi au diverse puteri de mărire (de 6-8 ori până la 20 de ori). Sunt folosite de astronomii amatori, de turişti sau în scopuri militare.

Muzeul Dunării de Jos, instituție de cultură aflată în subordinea Consiliului Județean Călărași, prezintă în luna iulie, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, IA cu altiță, una dintre cele mai valoroase piese pe care o deține muzeul, care datează din sec. al XIX-lea, fiind clasată în categoria tezaur (nr. de inventar 27 612).

Este lucrată din pânză țesută în două ițe, cu gulerul strâns pe o bentiță. Pe piept, spate și pe mâneci sunt cusuți râuri cu fir roșu și paiete și râuri cu ajure cusuți cu fir galben de mătase. Pe umeri, de asemenea, are cusută altița cu fir roșu și paiete și ajure cu fir galben de mătase. Mâneca este strânsă cu șnur roșu și se încheie cu un volănaș.

Pentru o mai bună lejeritate pe părțile laterale iei au fost adăugate bucăți de pânză de formă dreptunghiulară.

Ziua de 24 iunie, Ziua universală a Iei, nu a fost aleasă întâmplător, deoarece în această zi, în tradiția populară, se sărbătorește “Drăgaica” sau “ziua de Sânziene”, o sărbătoare asociată cultului recoltei, vegetației și fertilității, dar și soarelui. Sărbătoarea vine din vremuri îndepărtate, cu rădăcini într-un străvechi cult solar. Legendele spun că Sânzienele sunt zâne bune, care se adunau în ziua în care soarele ajungea la apogeu, îmbrăcate în cămăși albe, purtând coronițe de flori galbene. Se prindeau în horă și jucau, dând astfel puteri deosebite florilor, transformându-le în “plante de leac”.

Confecționarea iei este un proces special și îndelungat. Ea era lucrată de către femei în casă, dintr-o singură bucată de pânză de bumbac, in sau borangic, croită în formă de cruce, cu o deschizătură în partea de sus. Ia este de fapt o cămașă de sărbătoare împodobită cu diverse broderii, într-o armonie cromatică și ornamentală care alcătuiește unicitatea costumului popular românesc.

Tehnica decorării iei s-a transmis din generație în generație. Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate din natură, cu elemente ce vorbesc despre divinitate, dar și despre legătura minunată dintre om și natură, despre soare și stele, despre pământ și flori, despre etape din existența umană sau etape din existența unui popor întreg.

În portul tradițional al femeilor se disting trei tipuri de cămăşi, în funcţie de croială: cămaşa „de-a întregul”, considerată cea mai veche, cămaşa încreţită la gât (ia) şi cămaşa cu platcă.

De-a lungul timpului, femeile au îmbrăcat ia atât în zilele de sărbătoare, cât și în viața de zi cu zi, la muncile câmpului. În funcţie de vârsta, dar şi de evenimentul la care urma să fie purtată, o mare importanță o avea cromatica, astfel fetițele și fetele tinere aveau broderii cusute cu galben-auriu și portocaliu, femeile care aveau copii albastru, femeile recent căsătorite roșu, iar albastru închis și negru erau culorile pe care le purtau femeile văduve sau în vârstă. Recent, broderiile negre sunt folosite și de tinere în momente de sărbătoare,iar firului negru i se adaugă combinații de galben-auriu, brun-roșcat, violet, verde, sau albastru.

Element definitoriu pentru imaginarul tradițional românesc, ia a reușit să păstreze o simbolistică și o serie de caracteristici care o fac să se integreze cu succes, inclusiv în peisajul modern românesc și internaţional. Ia tradițională a inspirat multe figuri artistice și a apărut, de-a lungul timpului, în tablouri ale pictorilor de seamă.

Ea este ,,cartea noastră de vizită” în afara granițelor țării, ne reprezintă pe noi ca popor, simbolizează tradițiile și rădăcinile noastre și este o piesă autentică și specifică portului popular tradițional românesc.

Conservator,

Livia GHINEA