Deşi s-au finalizat lucrările de construire a Centrului cultural din Olteniţa, primarul Petre Ţone spune că nu ştie când va fi inaugurat aşezământul de cultură, investiţie susţinută integral din fonduri guvernamentale, amânarea fiind provocată de pandemia de coronavirus. “Nu ştie nimeni. Lucrarea este finalizată, am mutat deja acolo Biblioteca şi Muzeul” a spus Ţone care a continuat “M-am gândit că atunci când restricţiile se vor mai relaxa, să procedăm la inaugurarea acestui edificiu de cultură în prezenţa a 15-20 de persoane. Mie oricum nu mi-a plăcut niciodată fastul. Nu cred că m-aţi văzut pe mine, în cei 8 ani, cu eşarfa la gât decât în vreo 2-3 excepţii: Ziua Naţională a României, de 1 decembrie şi bineînţeles când au venit la Olteniţa şeful statului şi ambasadoarea Chinei. Au fost doar câteva ocazii, impuse de protocol. Oricum n-am de gând s-o pun nici când vom inaugura ansamblul de blocuri ANL sau Casa de Cultură. Nu mă interesează festivismul. Şi-atunci vom face inaugurarea în prezenţa unui sobor de preoţi pentru că noi sunt creştini ortodocşi şi a 10-15 persoane ca să deschidem, astfel, porţile muzeului şi bibliotecii. Când vom avea voie, după părerea mea exclus în acest an, o să pregătim şi un spectacol la care vor fi invitate şi notabilităţile. Nu pot să amân inaugurarea pentru un spectacol. Pentru fală! Nu mă interesează! Fala este pentru cei, zic eu, fără valoare!”

Centrul de Cultură Olteniţa, investiţie de 17.734.054,82 lei, a fost realizată de Compania Naţională pentru Investiţii (CNI) şi cuprinde Biblioteca municipală, Muzeul de Arheologie şi Sala de spectacole.

Pandemia de coronavirus n-avea cum să ocolească şi comuna Spanţov. De 8 ani la conducerea Primăriei, liberalul, Niki Silviu Gheorghescu, vorbeşte în prima parte a interviului, pe care o prezentăm mai jos, despre problemele sociale, în acest context de coronavid, existente la nivelul comunei în condiţiile în care 32% din populaţia totală a comunei este de etnie romă. Gheorghescu susţine că încă de la preluarea mandatului de primar, în 2012, a dezvoltat o amplă politică de integrare a romilor care, din fericire, a dat şi roade. Niki Gheorghescu a devenit primar în urma alegerilor locale din 2012. Primul mandat l-a obţinut cu un procent de 65,15% (votat de 1576 de spanţoveni) iar pe cel de-al doilea, în iunie 2016, cu 71,96% (a primit 1558 de voturi).

Domnule primar, nu cred că ne-am fi imaginat vreodată să traversăm astfel de vremuri grele. Aş vrea să vă întreb cum vă descurcaţi în această perioadă critică, aici, la Spanţov?

Situaţia e foarte delicată. Nu discutăm probleme financiare, că-s generale, dar astea sunt cele mai presante la ora asta. Problemele sociale n-au depăşit încă un anumit prag, ca să zic aşa. Încă le putem gestiona bine, în sensul că oamenii care au venit din afară mai au ceva rezerve. Primăria mai are şi ea mijloacele ca să-i poată ajuta. Dar cred că în maxim 2 săptămâni dacă nu se produce o schimbare în sensul să se mai relaxeze măsurile, să poată o parte din ei să plece afară, atunci situaţia ar putea deveni una fără ieşire.

Ca să vă dau o cifră, sunt vreo 300 de persoane care lucrează afară de ani de zile. Nu, ocazional. Ci cu contract de muncă, sunt oameni apreciaţi acolo care şi-au făcut un mod de trai. Asta-i situaţia! Şi-au făcut casă, şi-au educat copiii...Singura soluţie pe care o văd ar fi relaxarea în aşa fel încât să le permită acestor oameni să-şi asigure nevoile minime, traiul de zi cu zi până la urmă.

Eu am o situaţie mai delicată puţin, ţinând cont şi de structura etnică a populaţiei.

Avem o populaţie de 4700 locuitori, dintre care 1500 sunt etnici romi. Spun că e mai delicată, dar să nu se înţeleagă că ar fi nişte probleme în sensul că ar fi aici un fel de Ferentari sau ghetou. Sunt oameni care au o educaţie mai precară şi resurse mai puţine. Probabil că asta se datorează şi unor condiţii care vin, să zic aşa, din trecut, în sensul că toate administraţiile anterioare, inclusiv dinainte de ’89, nu s-au prea implicat în treaba asta.

Eu îi cunosc foarte bine şi consider că dacă nu ne implicăm la momentul ăsta, în maxim 20-30 de ani, pare o perioadă lungă la momentul ăsta, o să avem mari probleme sociale dacă nu reuşim să-i integrăm. Dar nu la modul declarativ.

Să-i integrăm, în primul rând, cu ajutorul educaţiei. Şi din această perspectivă avem şi realizări, fără falsă modestie.

Spre exemplu, când am venit la Primărie, aveam o frecvenţă undeva între 65 şi 6 de procente. La momentul ăsta, trec de 93-97%. A mai scăzut 2, 3 procente întrucât cei din clasele terminale, mă rog, câteva fete s-au căsătorit. Acum caut să deschid un program „A doua şansă” ca să nu-i las fără un minim de educaţie. Ăsta e primul pas şi se cunosc efectele. Sunt mai politicoşi, mai uşor adaptabili, poţi să discuţi cu ei mai bine, au un alt orizont. Ăsta-i primul aspect.

Alt aspect, caut să le asigur tot timpul fel de fel de cursuri de calificare. Majoritatea dintre ei au o trăsătură nativă. Nu „excelează” neapărat în mediul artistic, ca lăutari, ci şi ca fierari, tâmplari, zugravi, etc. Sunt foarte bine pregătiţi, buni meseriaşi, bine apreciaţi. Dar n-aveau documentul. Şi am reuşit. Numai anul trecut am făcut peste 20 de cursuri de calificare.

Veneau la şcoală?

La început nu prea erau receptivi. „Ce ne trebuie hârtie, că noi ştim meserie”, spuneau ei. „Uite că trebuie până la urmă”. Au văzut că pot să încheie un contract de muncă, au un salariu asigurat, pensii, asigurării medicale. Se integrează uşor-uşor dar trebuie să ai foarte multă răbdare, să insişti foarte mult. Asta nu-i o chestie de o zi, două, ci una pe care trebuie să ţi-o impui pe termen lung.

Pentru un primar poate că ar părea exagerat. Ce, altă treabă n-are? Erau unii cărora, zi de zi, le alocam câte o oră, două. Mergeam în cartierul lor şi discutam cu ei.

Spanţov poate să devină un exemplu de bune practici.

Dom’le aşa începi. Eu urăsc cuvântul ăsta „discriminare”. Că o duc rău... o duc rău şi românii şi romii. Sunt câteva personalităţi politice care discută doar la nivel teoretic despre discriminare.

Am zis că în momentul în care vine cineva şi-mi spune că-i „discriminare” la Spanţov, eu am plecat.

Aceeaşi situaţie îi vizează şi pe români dar şi pe romi. Problema locurilor de muncă, problema financiară, problema locurilor de casă, sunt, de fapt, aceleaşi greutăţi pe care le întâmpină şi unii şi alţii. Poate e mai dură puţin problema în rândul romilor fiindcă ei pornesc cu acest handicap al lipsei educaţiei din trecut. E greu să faci educaţie generaţiei actuale întrucât elevul după ce a plecat după cele 4,5,6 ore petrecute la şcoală, acasă, acolo n-are nimeni posibilitatea să-i explice, să-l ajute. Părinţii sunt din generaţia care au terminat imediat după Revoluţie, anii ’90-2000, când educaţia a fost la pământ. Chiar dacă au disponibilitatea, interesul, nu ştiu, din păcate cum să procedeze.

Şcoala rămâne singurul refugiu.

Da.

Spuneţi-mi, vă rog, probleme între ei sunt?

Probleme... ca între vecini. Să nu vă gândiţi că-i ceva de nestăpânit. Ne înţelegem, respectă autorităţile şi ăsta e mare lucru. Trebuie să le accepţi mici excese, derapaje. N-ai cum pentru că fac parte din cultura lor. Nu poţi să le restrângi toate obiceiurile, tradiţiile, că nu ne convin nouă. Aşa au moştenit din moşi strămoşi. Trebuie să le accepţi.

Avem însă o colaborare foarte bună şi cu reprezentanţii lor de la Partida Romilor. Sunt nişte oameni corecţi din toate punctele de vedere, care se implică.

Dialoguri cu alţi primari din judeţ pe această temă aţi purtat?

Am purtat dar vedeţi, fiecare are o altă gândire, o altă mentalitate. Fiecare are alte priorităţi. N-am vrut să fac neapărat un caz din asta.

În spaţiul virtual a reapărut discuţia cu privire la „dezinteresul” manifestat de autorităţile publice locale din Olteniţa faţă de readucerea în administrarea Primăriei a portului. Muţi „internauţi” consideră că dezvoltarea unor activităţi în jurul acestui port ar genera venituri consistente la bugetul local. Deunăzi, l-am întrebat pe primarul Petre Ţone care este „adevărul” legat de acest „dezinteres”, subliniind că terenul care include şi portul se află în administrarea CN APDF Giurgiu iar şansele de preluare sunt aproape nule. Pentru o bună perioadă de timp de-acum încolo!

Domnule primar, am văzut o serie de păreri, opinii, de comentarii, în legătură faptul că Primăria n-ar fi preocupată de aducerea portului în administrarea ei. Vi se reproşează că n-aţi fi interesaţi să fructificaţi această sursă potenţială de bani. Spuneţi-ne, care e adevărul?

În 1999, în timpul Guvernului CDR, cei de la CN APDF Giurgiu au revendicat spre administrare 8,8 ha care includ toată faleza din dreptul Olteniţei, bineînţeles şi portul. S-au făcut de atunci foarte multe demersuri ca să recuperăm acel teren. Ştiu şi de demersurile făcute de ceilalţi. Dl. Costinel Milescu care şi-a dorit foarte mult acest teren „a cedat” farmecelor Elenei Udrea care i-a dat un teren societăţii Radion Tehnologica, în speranţa că ne vor retransmite spre administrare toată această suprafaţă de teren.

Scriptic, prin Hotărâre de Guvern, s-au alocat şi 40 mld. lei, pentru portul turistic.

Şi ce s-a întâmplat cu banii?

Staţi să vedeţi că n-a fost decât o şmecherie. Neputând sau nevrând să ne transmită şi terenul, banii au fost retraşi tot prin HG. Nu poţi să dai bani acolo unde nu se poate.

Când am devenit primar, în 2012, bineînţeles că am început să pun întrebări şi să fac toate demersurile. Primul l-am făcut împreună cu fosta deputată PNL, Raluca Surdu care mi-a adus la Olteniţa un secretar de stat de la Ministerul Transporturilor.

Şi v-a lămurit?

Decât parţial. La acea discuţie, am solicitat să vină şi directorul de la APDF Giurgiu care şi acum are în administrare terenul. În momentul acela, domnul ministru secretar de stat care a aflat că APDF are în derulare un proiect pe fonduri europene (50%, contribuţie statul român, 50%, fonduri europene), mi-a spus clar că până nu se termină investiţia nu se poate face nimic. Ceva mai târziu a devenit ministru, Dan Şova. I-am adus pe dl. ministru Şova şi pe dl. Iliescu, la Olteniţa. I-am dus cu o şalupă pe apă ca să vadă proiecţia acestui teren pe malului românesc. A fost imposibil să o scoatem la capăt. APDF-ul, ca să se asigure că avem şanse puţine, a închiriat părţi din acest teren pe 49 de ani, pe 25 de ani, unor persoane juridice private care să facă nişte silozuri.

Deci e o poveste încheiată?

După părerea mea, da. Pentru mulţi ani de acum încolo.

Firma Radion a continuat să-şi desfăşoare activitatea aici?

După necazul pe care l-a păţit şeful, acum câţiva ani, firma e în faliment. Nu mai desfăşoară nicio activitate. Dar a devenit proprietară pe acel teren.

Şi vă plătesc impozite?

Fără discuţie. Însă doar taxa pe teren, altceva n-au ce să-mi dea pentru că s-au ocupat de agregate: nisip, bals, pietriş. Deci nu au investiţii imobiliare.

Mulţumesc.

Primăria Municipiului Călărași a semnat un nou contract finanțat din fonduri europene, proiect ce se adaugă celor 17 aflate deja în implementare,  valoarea totală fiind de 37,4 milioane euro.

Accesat prin Programul Operațional Regional 2014 – 2020, Axa prioritară 4, proiectul ”Sporirea gradului de mobilitate al populației prin introducerea unui sistem integrat de mobilitate urbană alternativă, cu stații inteligente automatizate de biciclete în municipiul Călărași”, semnat joi,  30 aprilie 2020, are o durată de implementare de 24 de luni și o valoare elibigilă de 6.194.443 lei (aproximativ 1,3 milioane euro), co-finanțarea municipiului fiind de 2%.

19 locații din întreg municipiul Călărași sunt propuse prin proiect pentru amplasarea stațiilor inteligente automatizate de biciclete și triciclete, toate fiind prevăzute cu stații de andocare independente energetic, cu încărcare unidirecțională și sistem software ce permite accesul prin intermediul dispozitivelor mobile.

Pe lângă stațiile automatizate, proiectul presupune și achiziția a 190 biciclete inteligente, 6 triciclete pentru seniori și 6 triciclete pentru persoane cu disabilități, toate prevăzute cu sistem de protecție antifurt, software cu monitorizare GPS, modul de comunicații mobile GPRS/Wi-Fi, precum și modul de comunicații cu terminalele și stațiile de preluare/predare.

Tricicletele sunt special adaptate pentru soluții de bike-sharing dedicate persoanelor în vârstă și celor cu disabilități și dispun de aceeași configurație.

Sistemul de ticketing al bicicletelor inteligente va permite folosirea cu rapiditate și ușurință schimbarea modalității de transport și va fi parte integrantă în sistemul de ticketing al transportului public.

Prezentul contract este complementar unui nou proiect, aflat în precontractare ce presupune înființarea unei rețele de aproximativ 5 km de piste de biciclete, valoarea lui fiind de 1,1 milioane euro.

BIROUL DE PRESĂ