În 2019, pentru plata integrală a salariilor brute ale primarului, celor doi viceprimari şi a administratorului public, toţi lideri marcanţi ai PNL Călăraşi, a fost nevoie de la bugetul local de suma totală de 1.029.000 lei. Dacă l-am include şi pe secretarul municipiului, om important în agrenajul făurit de cei care conduc municipiul, suma totală se ridică la 1.228.824 lei.
Pentru 2020, Executivul, format în esenţă din cei patru menţionaţi mai sus, a stabilit o listă de investiţii pentru care va aloca 27.833.000 lei. Din această sumă, 1.148.000 lei provine din bugetul local, adică 4,12% din totală sumă estimată de investit. „Grosul”, adică, 21.156.000 lei, în procente 76,02% provine din împrumuturile bancare. Deci dacă n-ar fi fost banii din împrumut, ar mai fi putut Executivul plin de buni conducători să iniţieze investiţii?
Carevasăzică suma necesară pentru plata salariilor celor din Executiv, adică 1.029.000 lei ar fi cam aceeaşi cu cea cu care vor fi finanţate câteva investiţii mărunte, adică, 1.148.000 lei. Pentru riguroşi, diferenţa e de 119.000 lei. Dacă am include şi salariul secretarului, atunci suma necesară pentru plata salariilor, 1.228.824 lei depăşeşte cu 80.824 lei pe cea alocată investiţiilor. Repet, de 1.148.000 lei!
Şi atunci de ce ar mai trebui să suportăm salariilor acestor domni (care includ şi un „bonus” de 25% din salariul brut pentru că gestionează fonduri europene de parcă nu asta ar trebui să fie preocuparea lor majoră, aşa cum promis în campania din 2016!) cu o sumă aşa de mare din impozite şi taxe locale când o astfel de „măsură” care înseamnă finanţarea investiţiilor necesare, ce-i drept!, din împrumuturile bancare e la îndemâna oricui? Până şi-un „amărât” cu 4 clase şi-ar fi dat seama că dacă nu dispune de fonduri „proprii” pentru finanţarea unor obiective propuse, o soluţie ar fi banca. Pare destul de comod să injectezi bani din împrumuturi, cu dobândă consistentă, în proiecte care ţi se par doar ţie şi ţuţerilor din jurul tău prioritare dar care trebuie înapoiaţi în cuantum mult mai mare. Un calcul elementar arată că în anii de „vârf” şi ăştia nu-s chiar puţini, adică 6-8 ani, pentru cele două împrumuturi, cifrate la 670 de miliarde de lei vechi, vom fi nevoiţi să plătim anual în jur de 80 de miliarde de lei vechi (credit plus dobânda!).
Bine e că încă mai avem loc şi de alte împrumuturi, rău e că şi cele făcute până acum pe „datorie” se vor deteriora în viitorul apropiat (mă refer cu precădere la infrastructura stradală). Şi-n consecinţă, vom tot rostogoli credite de acum încolo până la Sf. Aşteaptă!